Oricat de mult ne-am fi dorit sa ajungem 100% green in Italia, la poalele Mont Blancului si sa fim autonomi si independenti, ne-am dat repede seama ca pentru a ne incadra in termenul de 1 luna pe care il aveam pentru concediul nostr trebuia sa fim fast and light. Si asta insemna ca trebuia sa ne reducem bagajele la minimum. Astfel pentru a castiga viteza si flexibilitate am hotarat sa lasam de-o parte echipamentul de alpinism, care insemna o incarcatura inutila timp de 28 de zile, pentru o folosire minima (de 1 zi), achizitionarea a inca 2 perechi de coburi mai mici etc si sa mergem doar cu bagajul pentru tura cicloturistica, urmand ca in cazul in care ajungem in Italia sa primim din Romania coletul cu toate cele necesare. Colet pe care il pregatisem cu grija de acasa, dar care s-a dovedit incomplet si care a mai primit ceva adaugiri. Practic intr-o cutie imensa de carton am pus de la rucsacuri, la echipament de alpinism, haine mai groase si impermeabile, bocanci etc. S-au strans vreo 25-28 kg.
Ca variante de livrare aveam posta si curieratul. Clar preferam curieratul din motive de flexibilitate, siguranta, rapiditate, tracking colet etc.
Astfel in tara, cu mult inainte de a pleca am testat piata dar nu am gasit decat 2 firme care livrau in Courmayeur: DHL si DPD. Am cerut oferte de pret de la ambele si DHL, desi foarte profi au iesit din start din ecuatie cu niste scoruri incredibile: 1700 lei doar dus pentru un colet de 25 -28 kg, livrare standard de 2-3 zile. DPD-ul a fost rezonabil- cam 100 euro, livrare 4 zile lucratoare.
Astfel ei au fost alesii chiar daca pe livrari interne am mai avut probleme cu ei, speram ca acum sa am noroc. Misiunea expedierii coletului a revenit celor de acasa si au si ei propria lor poveste. A noastra a inceput din momentul in care am ajuns in camping, ne-am odihnit si prognoza a inceput sa arate ca se indreapta vremea... Aveam nevoie de materiale, caci nu stiam cat va tine fereastra de vreme buna, si vroiam sa profitam de ea ca sa incercam Mont Blancul. Coletul trimis joi, trebuia sa ajunga marti teoretic, asa ca luni deja incepem sa ne nelinistim si sa dam telefoane. Stiam ca in Italia, coletul va sosi cu Bartolini, asa ca incepem sa ii stresam pe cei din Aosta. Radu incearca in italiana dar la telefon e mai greu sa comunici prin gesturi si se dovedeste ca italiana dobindita pe strada e doar o spoiala...Imi incerc si eu sansele cu franceza si desi ne intelegem, constat ca numarul de AWB nu e bun, ba mai mult de atata nici dupa nume nu imi gaseste coletul. Cooolll.
Asa ca pasul nr 2. Sunam in Romania. Aici oamenii ne spun trackingul coletului, aflam ca pentru nr de AWB pe care il aveam si care era corect in reteaua DPD, coletul ajunsese sambata noapte in Viena, si primim un al doilea nr de AWB specific Bartolini...
Super, parea ca problema e rezolvata.
Dar pe cei din Aosta nu ii ajuta nici acesta si ne ofera un numar de la depozitul din Torino.
Sunam in Torino, unde functioneaza limba engleza si aflam ca finally-coletul e in Aosta!
Iar sunam in Aosta si aflam ca marti nu va putea urca curierul la cucuietii din deal unde avem noi campingul, asa ca Radu porneste la vale in recuperarea coletului din Courmayeur.
Si cam asa il gasesc eu impingand cu spor pe pantele gen Valea Fiarelor, cu coletul pus pe portbagajul de la bicicleta, o imensitate de cutie. Cand o desfac si ma uit mai cu atentie, constat ca toata nebunia cu telefoanele si numerele de awb s-a datorat faptului ca la un moment dat (probabil la preluarea coletului de catre Bartolini), numele meu a fost scris cu Biaconescu in loc de Diaconescu (astfel oricat le faceam celor in Aosta spelling: D comme Dominique, I comme Italie, C comme Cecille etc), nu aveau saracii cum sa ma gaseasca....
 |
| In ziua plecarii spre Mont Blanc, observati ambalajul coletului nostru, abandonat langa cort |
Clar, ziua de marti a fost dedicata managementului coletului si a bagajelor care erau acolo, pe care le-am expandat cu mare arta in jurul cortului, alegandu-le pe cele potrivite pentru
Mont Blanc.
[...]
Mont Blancul a venit si s-a dus si iata-ne joi dupa-amiaza la Gonella, afland ca vineri e musai sa predam coletul firmei de curierat pentru ca apoi, acestia nu vor mai lucra pana marti. Bun! Asa ca destul de obositi, tragem de noi sa ajungem inapoi in camping noaptea aceea si vineri aflam ca nu e rost sa vina curierul in Courmayeur, pentru ca din varii motive pana sa ajunga cererea noastra de ridicare (care se face doar pe email), curierii plecasera deja pe teren cu fisa de parcurs pentru ziua respectiva.
Asa ca daca nu vine muntele la Mahomed, merge Mahomed la munte-adica in Aosta sa predam coletul. Cum pana impachetam sa face pauza de pranz la Bartolini, mai pregetam putin prin Courmayeur, la o pizza de la celebra pizzerie “La Tunnel” (mama imi ploua in gura dupa o pizza de acolo) si luam bilete la autobuzul pana in Aosta, care sunt incredibil de ok ca si pret (5 euro dus-intors de persoana). Aveam acum ocazia sa ma bucur din nou de peisajul de pe valea Aostei pentru care la urcare nu mai aveam ochi, iar la coborare, va trece prea repede pe langa mine, fiind concentrata la pedalat.
Dar asta e socoteala de pe peron, in autobuz, stand jos, m-a lovit un somn de plumb si am dormit pana la intrarea in oras.
Aici, ne interesam la informatii, gasim autobuzele care merg la AutoPorto si ajungem intr-o periferie a orasului, langa niste complexe comerciale unde ii gasim putin ascunsi pe cei de la Bartolini. Facem coletul, il predam, stam vreo jumatate de ora pana cand programul afiseaza pretul corect pentru expedierea spre Romania si plecam pe la 15, total usurati, ne premiem cu fructe si ingheatata si ii putem anunta pe Alina si Paolo ca ne-am incheiat socotelile acolo si ne face placere sa poposim la ei sambata.
Aventura insa nu se incheie aici...predarea inapoi la Bartolini e ca si cum ai urca doar pana pe varf, de acolo trebuie sa te mai si intorci acasa, astfel incat noi cand am ajuns in Romania, coletul nostru nu ajunsese inca acasa. Prea tare nu m-am impacientat, caci stiam ca in Romaia, curierul se misca ceva mai greu, in plus, de plecat din Italia a plecat probabil marti, si a prins 2 weekenduri practic pe drum.
Totul pana cand ma suna Radu, intr-o zi de miercuri cred sa imi spuna ca l-au sunat din Italia, de la Bartolini (Radu era expeditorul si eu destinatarul) pentru ca DPD nu putea sa livreze coletul la adresa din Romania...Asa ca iau din nou telefonul si in 2 zile, ma vad si cu coletul in casa, putand acum sa pun punct aventurii numite concediu.
Clar toata aceasta poveste nu ar fi existat daca nu am fi fost ajutati de cei dragi cu expedierea si daca nu am fi dat peste oameni amabili in interminabilele noastre convorbiri telefonice, pentru ca tragand linie, toti cei cu care am vorbit din partea DPD/Bartolini (Romania, Italia) au dovedit faptul ca stiu sa faca Customer Care si ca isi doresc cu adevarat sa aibe clienti multumiti. Iar pentru ca lucrez in domeniu, chiar as putea spune ca pot sa judec destul de obiectiv asemenea calitati. Poate ca la profesionalism nu au excelat, dar pe latura umana nu m-au dezamgit :).
Costuri colet:
100 euro (Ro-IT)
65 euro (IT-Ro)
11 euro bilete autobuz Courmayeur-Aosta
3.2 euro bilete de autobuz Aosta
40 euro-facturi telefonie (din pacate nici eu nici Radu nu ne asteptam sa fie atata bataie de cap si nu am avut minute internationale, dar acest lucuru putea fi evitat cu o extraoptioune/abonament potrivit).
TOTAL: 220 euro
