luni, 9 iulie 2007

Acele Morarului



Motto: Traversarea Acelor lasa in memoria oricarui alpinist o imagine de nesters (W. Kargel).

Echipa: Muha, Vali, Radu, Mike

Traseu: Busteni-Caminul Alpin-Plaiul Munticelu-Poiana Costilei-Valea Cerbului-Braul Morarului- Creasta Ascutita-Acele Morarului-Sistoaca Dracilor-Valea Cerbului-Poiana Costilei-Plaiul Munticelu-Caminul Alpin-Busteni


Cred ca sunt putini drumeti obisnuiti cu Bucegii care sa nu cunoasca profilul caracteristic al Acelor, care sa nu fi ramas impresionati de maretia, zveltetea lor, de aspectul de cetate redutabila, creneluri ridicate in vechime care inca farmeca si starnesc vise. Si eu, de mult, ma uitam doar la ele, la inceput nici nu-mi inchipuiam ca sunt facil de parcurs, mi le imaginam ca o incercare temerara pentru alpinisti, pentru aceia care au suficient sange cald ca sa nu le inghete la perspectiva golului ce se casca de-o parte si de alta, pasul suficient de sigur pe muchia ingusta si mintea suficient de concentrata ca sa isi urmeze firul corzii care se intinde…Mai tarziu, cand am parcurs de multe ori Valea Cerbului care se desfasoara cum scrie la carte intre Costila si Morar, ma intrebam daca nu cumva toti s-au inselat, caci printe multimea de brane innierbate, siluetele marete ale Acelor se estompau, parand mai mult niste blocuri masive dar nici pe departe Ace...

Intre timp am crescut (din multe puncte de vedere) si asteptam, oarecum firesc, sa le vina si lor randul pe lista. Gandul de a le parcurge l-a plantat Radu prin primavara, iar acum doua saptamani, am fost intr-o prima tentativa de a le parcurge cu Catalin, Mugur, Octavian si Viorica. Ei au intrat pe Braul Morarului, noi pe Valea Bujorilor, insa vremea a fost potrivnica, am ajuns tarziu in Creasta Ascutita si am hotarat sa nu fortam mana norocului. Am facut plaja cam doua ore si apoi goniti de ploaia care curgea peste Piatra Mare am coborat pe Braul Morarului pana in Valea Cerbului pentru a vedea de unde incepe braul si daca modul acesta de abordare este mai potrivit. Cu Octavian si Vio ne-am vazut la masina, dar Catalin si Mugur le-au parcurs atunci, desi nu erau decat cu 45 de minute in fata noastra.

Acum ne-am hotarat sa mai incercam o data, poate cu perseverenta vom gasi acea fereastra cand totul va fi bine si ni se va oferi posibilitatea de a le urca. Am schimbat doar echipa, alaturandu-ni-se Vali si Muha.
Prezentand echipa fantastica
Astfel sambata dupa-amiaza incarcati cu 4 dulapuri de parca plecasem in expeditie prin cine stie ce munti indepartati si nu o zi si jumate in batranul Bucegi, am ales drumul pe Plaiul Munticelu in detrimentul celui care incepe direct din Valea Cerbului pentru a scapa de soare, praf, masini, manele, mirosuri de gratare si mai ales de portiunea de inceput care mi se pare criminala la urcus. Asa ca mai mult pe curba de nivel trecem prin Poiana Costilei si apoi, parasind TR intram pe BG care urca pe Valea Cerbului…
Trebuie sa recunosc cu rusine ca nu am urcat nicioadata Valea Cerbului caci imi pare lunga, extrema de lunga, ci doar am coborat-o de multe ori. Iata insa ca de dragul Acelor am urcat si pe Cerb, pana in dreptul Bordeiului Berbecilor si lasand in urma Valea Priponului am pus cortul chiar la baza Braului Morarului, in spatele unui bolovan, pentru a fi protejati de vant…. O alta echipa de carpatisti: Andrei, Corinache si Danny erau la Omu si ne dadeau informatii despre starea vremii: fara ploaie dar cuvant.

Servim masa de seara cocotati pe un bolovan pe care il udam cu putina berica, ceva peste si branza topita, cel putin mie mi-au cazut toate din mana de parca as fi luat la bord cine stie cata bere, desi nici nu am pus gurita pe vreo cutie! Cred ca de emotie! Acum ca am contaminat bolovanul in cazul in care mai exista vreun urs necoborat la gratare, pitim mancarea si ne bagam la somn.

Duminica dimineata desi ne-am propus sa fim matinali nu am reusit sa ne urnim decat pe la ora 9 cand prietenii nostri de la Omu coborau deja pe Cerb, voiniceste. Pana atunci mai scosesem noi unul cate unul nasul din cort, sporadic asa, dar am decretat la unison in mod tacit ca asta nu e vreme de trezit….Ba ca e frig, mohorat, bate vantul, e mult prea placut in sac, scuze s-au gasit destule…Asa ca ne-am mobilizat abia cand ne-am trezit cu soarele in cort, si am plecat pe la 10 fara un sfert fara vesti prea bune despre vreme…la Omu un vant de te cocoseaza….Oarecum resemnati hotaram sa urcam macar pana in Creasta Ascutita sa le-o aratam si lui Vali si Muhai….
Andrei, Corina si Dany au coborat deja spre Busteni si noi abia plecam
Mergem sa pitim bagajele
Daca Braul le-a placut destul de mult cum urca oarecum oblic, sub cerul albastru, fiind doar noi si cateva capre, ei bine cand au vazut Creasta Ascutita si au vazut unde trebuie sa ajungem entuziasmul le-a scazut si limba a crescut de un cot! Muscand din cate un fir de iarba, mai luand cate o priza la jnepeni pana la urma razbim la baza primului Ac.
Pe Braul Morarului
Urcand din greu spre Creasta Ascutita
Infobox: 

Morarul este strabatut de 3 braie: Braul Mare al Morarului (cel mai jos), Braul de Mijloc, si in final cel mai sus (Braul de sus care se continua pe versantul dinspre Valea Morarului cu Braul Acelor). Braul Mare al Morarului, este cotat ca 1A si incepe din Valea Cerbului continuand pana in firul Vaii Morarului. De pe Valea Cerbului intrarea este mai dificil de gasit, braul urcand oblic pe fata sudica a Morarului pe directia E-NE. Exista numeroase poteci facute de oi astfel incat firul nu este chiar asa de usor de urmarit…Conform descrierii trebuia sa trecem succesiv peste Sistoaca Dracilor (se formeaza in urma confluentei a doua fire care isi au obarsia sub Acul de Sus), Sistoaca Rosie (se formeaza din confluenta a doua fire care isi au obarsia in saua de dupa Degetul Rosu si in saua de dupa Acul Mare) si in final de Valcelul Fantanitei (la baza peretelui ar fi trebuit sa vedem Fantanita Morarului-izvor (nu am vazut-o)).

In continuare dupa un urcus continuu iesim langa o cruce si dupa ce traversam o poteca croita printre jnepeni iesim in creasta, pe linia de cumpana intre Valea Cerbului si Valea Morarului. Lasam in urma unul din firele Vaii Bujorilor si urcam spre Ace. Marcajul este CR, aplicat cu simt de raspundere in cateva locuri pentru ghidare si confimarea traseului, numai pe pietre. Aici, dupa ce ne saturam de perspective incantatoare din fata ochilor facem sfat de taina, consultam ora si hotaram sa ne echipam sa vedem daca ne iese pasenta. Aveam la noi doua corzi, pitoane, ciocan, daca era nevoie de vreo retragere trebuia sa ne descurcam…
Din dotari: Radu va prezinta...ciocanul!
Sa pornim deci, eu cu gandul inapoi pentru a rememora pasajele, voi cu gandul inainte, incercand sa vi le imaginati.

Parcurgerea Crestei Morarului sau a Acelor Morarului este cotata ca 2A. Ele se desfasoara pe linia de cumpana dintre Valea Cerbului si Valea Morarului. Sunt 4 Ace denumite: Acul Mare, Degetul Rosu, Degetul Prelungit (Sau Acul Crucii caci pe el se gaseste montata o cruce) si Acul de Sus. Intrarea pana in Creasta Ascutita se poate face pe 3 variante:
  1. Braul Mare al Morarului (inceput dispre Valea Cerbului)-aprox 1h 30 min pana la baza primului Ac.
  2. Braul Mare al Morarului (inceput din Valea Morarului sau Adanca si traversand Rapa Crucii, Rapa Mare si Valea Poienii)-nu am parcurs aceasta varianta si nu am gasit indicatii orare
  3. Valea Bujorilor (foarte multa vegetatie, apropiere indelungata- aproximativ 4 h din drumul de Plaiul Munticelu).
Odata ajunsi la nivelul Braului, urcam pe linia crestei pe pante innierbate cam 30 min ca apoi dupa un parcurs orizontal pe Creasta Ascutita sa ajungem la baza Acului Mare. De aici se deschid perspective frumoase asupra Costilei si a Vaii Morarului cu o ruptura de panta continua si impresionanta intrand in contrast cu pantele innierbate dinspre Valea Cerbului. Exact inainte de primul ac se afla firul Vaii Poienii (2A), cascandu-se neprimitor inspre Valea Morarului.

Valea Cerbului
Costila, peste Valea Cerbului
Acul Mare este chiar Mare, si inalt si masiv.Aflandu-ne la baza lui trebuie sa stim ca are 3 lungimi de coarda (o lungime ascendenta si 2 relativ orizonatale pe o creasta ingusta). Prima lungime de coarda se desfasoara pe pantele innierbate din dreapta. Nu exista pitoane. Se poate urca cam 20 m pe coasta innierbata pana la un tanc unde am facut asigurare, apoi alti 20-25 m pe trepte innierbate pana la un alt tanc. Aici ar fi mers o regrupare si apoi mai sunt inca 15 m pana sus. Noi am considerat ca putem aborda acesti primi 50 m la liber pe fetele innierbate nesimtind nevoia unei asigurari.
Silueta Acului Mare in fundal
O tentativa de a ne lega in coarda, soldata cu decizia de a pacurge prima lungime la liber
Ajunsi in fata muchiei inguste care definitiveaza acul (2 lungimi de coarda) am asigurat la pitoanele gasite pe parcurs (aproximativ 3 bucati). Muchia este ingusta ca o lama de cutit si te face sa iti schimbi repede parerea despre Creasta Ascutita care devine un adevarat bulevard acum. Ficeare pas, desi mergem asigurati, este aproape ca un balet suspendat, este o inaintare nesigura pe linia vietii, drumul ingust desi dificil este aducator de bucurii si ne fortam creierul sa nu se gandeasca decat la urmatorul metru si nici pe departe la haurile care se casca in stanga si in dreapta noastra…gauri negre, plonjari in abis, contopire cu aerul si zbor al lui Icar cu aripi de sindrila…. 
In fata muchiei (lungimile 2 si 3 aferente Acului Mare)
Eu ,secund in echipa cu Radu, si Vali, cap de coarda in echipa cu Muha
Ne strangem toti la finalul acului si facem rapel.Pentru acest lucru se coboara pe fete innierbate cam 10-15 m pana dam de un piton de rapel cu inel si desi e singurul, e foarte solid si ne-am pus deplina incredere in el. Am facut un rapel lung de 50 m desi exista si varianta a doua rapeluri de 25 m deoarece exista un piton intermediar.Acul Mare ne-a luat cel mai mult (cam o ora jumate). Nu stim daca suntem sau nu in grafic cu timpul dar ii dam inainte…Oricum si Acele ca si multe trasee, daca de departe par inabordabile, la fata locului, incep ca prim minune sa se iveasca posibilitati de a iesi la lumina. Rapelul ne scoae in strunga dintre Acul Mare si Degetul Rosu- in Strunga Acului Mare unde are obarsia si Rapa Mare.
Un rapel lung, de 50 m, de pe Acul Mare
Degetul rosu: abordarea cea mai simpla este pe o brana ce urca oblic pe fata dinspre Valea Cerbului. Exista si o varianta de parcurgere directa (Naluca) pe o fisura, traseu din care se vad clar primele 3 pitoane. Numele traseului este insemnat pe stanca cu vopsea rosie. Imediat dupa inscris, se mai vede un alt piton care serveste ca punct de plecare pentru parcurgerea branitei. Aceasta are o singura lungime de coarda si ne scoate pe un prag in dreptul a doua pitoane de rapel. Deasupra noastra pe doua hornuri successive se poate urca pe Deget. Muha si Vali il parcurg pana sus, noi pregatim rapelul caci se aratau nori negri dinspre Costila.
Muha si Vali dupa ce au dat rapel din varful Degetului Rosu
Rapelul de pe Deget se da in 2 trepte, una de 10 m pana pe brana pe care ne aflam noi si un al doilea de 25 m pana in saua dinaintea Acului Crucii (sau Degetul Prelungit). Suntem practic la jumatatea Acelor si urmeaza pasajul cel mai dificil (cel putin din ce am citit): Acul Crucii.

Abordarea se poate face in doua moduri. Fie direct peste 2 tancuri (noi nu am gasit pitoane de asigurare) fie, cum am intrat noi, pe o brana innierbata pe fata dinspre Valea Cerbului pana ce in dreapta se ridica un horn de aproximativ 3 m in varful caruia se vede un piton cu inel. E un inceput de tanc pe partea dreapta, unde se poate pune o asigurare de moral dar el se urca mai mult la liber. Ajunsi in dreptul celor 2 pitoane urmeaza o creasta scurta de vreo 10 m dupa care incepe ascensiunea propiu-zisa (cam 15 m) a Acului, pe prize de stanca combinate cu praguri de iarba. Exista inca doua pitoane intermediare si am mai facut o asigurare dupa un tanc chiar pe varf. Apoi, o portiune orziontala, cu un piton jos, langa cruce si un tanc care se cam misca permit o regrupare
Muha, cap de coarda, a ajuns in dreptul crucii
Vali, vine secund dupa Muha
Pe cruce scriu urmatoarele: "Aceasta cruce a fost fixata in ziua de 18 august 1983 de catre C. Stoenescu jr si Russo Eugeniu, inlocuind vechea cruce care a fost fixata in data de 18 august 1929 de catre C. Stoenescu (Carlig), C.Taflan, Puiu Panaitescu din vechiul grup “Tut” membrii in Touring Clubul Roman in amintirea lui Niki Alexandrescu U1928”.

Totusi se poate merge mai departe, caci 50 m de coarda ajung pana la pitoanele de rapel. Exista
3 pitoane din care se poate face rapel, in locuri diferite la cativa metri unul de altul. Noi am filat din cel aflat la extremitatea stanga caci in dreapta la 4 metri erau celelalte 2 legate prin multe cordeline pregatite pentru rapel. La coborare a ajuns din nou o coarda de 50 m.
Stransi in dreptul punctului de rapel
Ne gasim iniantea ultimului Ac: Acul de Sus. In saua dintre el si Acul Crucii ajunge Rapa Crucii.

Acul de Sus se incepe tot pe o branita innierbata (cam 20 m) dupa care, pe peretele din dreapta se gaseste un prim piton de unde se incepe parcurgerea propriu-zisa a branitei. Mai exista inca 2 pitoane intermediare si asigurarea pentru filare se face dupa un tanc. Muha il abordeaza prima cu Vali secund si noi la sfarsit. In orice caz acest ultim ac nu pune nici un fel de dificultati de ordin tehnic.
Eu, ramasa la urma, urc pe brana oblica ce ne conduce in varful Acului de Sus
Pe Ac strangeri de mana, poze si tot ce mai trebuie….

Echipa Muha-Vali
Timp total: 5 h de la intarea pe Ace pentru 2 echipe.

Materiale tenice necesare (minim):
-coarda 50 m
-hamuri, casti, carabiniere de ham, dispozitiv de filare (opt, reverso, cosulet, placuta etc)
- 5-6 bucle echipate (eventual mai lungi).
-1-2 carabiniere de piton (cu sau fara filet)
-anouri (pentru autoasigurare 2 buc de 90 cm, 3-4 buc de 120cm, si 2-3 bucati de 60 cm
Observatie: tot traseul se poate parcurge  integral in bocanci. Mai jos, cele doua schite ale Acelor, preluate din W. Kargel, Trasee alpine in Carpati.



Continuarea Acelor ne va conduce dupa parcurgerea unui ultim obstacol si a unei creste, in urcus  constant, pana pe Varful Omu, cam intr-o ora jumate. Noi insa am ales sa coboram de sub Acul de Sus pe Sistoaca Dracilor, pe pante innierbate iesind chiar la inceputul Braului Mare al Morarului, din Valea Cerbului (coborare de 1 h 30 minute).
Drumul continua in mod normal spre Varful Omu
Dupa coborarea pe Sistoaca Dracilor, ajunsi din nou in Braul Mare al Morarului
Reveniti in Valea Cerbului dupa ce ne-am recuperat bagajele
In Valea Cerbului refacem bagajele, luam apa, si o luam la picior spre Busteni. Personalul de 19.36 e dulce amintire asa ca ne orientam spre Rapidul de Praga. In Busteni ne uitam unul la altul si ne amuzam de ce fete turmentate avem! In gara in Sinaia ne premiem cu cate o pizza, si cu bere unii, respective iaurt cu fructe subsemnata...

In Gara de Nord se dovedeste foarte dificil sa gasim un taxi care se ne lase pe toti la casele noastre, si desi il gasim, taximetristul e foarte vorbaret si ne povesteste despre vaduva neagra sau vesela nici noi nu mai stim, esuarea nu stiu carui petrolier in Marea Neagra, o pata de petrol de 4 m latime pe mal, toxiinfectii de la imbinarea vaduva+petrol, faptul ca la Colentina e plin spitalul, ca la breaza e cel mai ozonat aer din Romania, si cat timp Radu il suporta cu stoicism din dreapta, eu si Muha din spatele rucsacilor, ne prapadim de ras tot intrebandu-ne “serrieux, serrieux?" (prietenii stiu de ce).

Foto: by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu