luni, 3 iunie 2019

Florar de Brasov 2019

In anii normali mai era deja o luna aproape varatica, cu aventuri in timpul saptamanii. In 2019 dintr-un cumul de factori compusi majoritar din vremea capricioasa si din apropierea inexorabila a plecarii in America de Sud, ce vine la pachet cu o lista de preparative, luna mai a trecut pe langa noi pe repede inainte. Noroc cu primele cirese culese la Slatina si degustate pe Piatra Dragoslavelor.

8 mai Girl's power

In Brasov e frig, asa ca cel mai bine merge o tura de plat de cursiera, cat sa iti fie usor sa tii temperatura sub control, sa nu te supraincalzesti etc. Daca initial parea ca ne vom strange un grup fain de fete, pana la urma am ramas doar eu si Suzi, insa a iesit oricum o tura faina, rotunda. Dupa Sanpetru am stabilit sa ne schimbam la trena la fiecare 3 minute si ne-am sincronizat destul de repede, astfel incat kilometrii s-au strans natural si am ajuns in Codlea cu resurse suficiente pentru o continuare spre Vulcan. La final a iesit o onorabila medie de 31.2 km/h, de care eu una am fost foarte multumita. Mai mult insa decat cifrele m-a bucurat sentimentul acela de colaborare, de a pune umarul, pardon muschiul, de a ne provoca si in egala masura motiva reciproc.
By Suzi

9 mai Tampa cu Miruna si Clau

Combinatia planuita de mine (cursiera si sala) a fost deturnata de vremea frumoasa de afara, care inspira mai degraba la o plimbare. Asa ca ies doua ore vazute prin ochi de copil, sarind pe pietre, jucand prinselea, contempland noianul de stari al unui copil mic, ce fluctueaza intr-o ora intre entuziasm, surescitare, plictis, interes, curiozitate, oboseala, dragalasenie, afectiune. Si apoi o luam de la inceput. Si din plimbarea asta cel mai mult imi vor ramane in minte piciorusele mici ale Mirunei ce parca levitau printre obstacolele potecii desi puteai sa pariezi ca acum, acum se va impiedica de o radacina ori de o piatra si se va intinde in poteca cat e ea de ...mica. 

Atractia zilei au fost alergatorii caci ne-am suprapus peste alergarea de joi a celor din Alerg Prin Padure, prilej de multe incurajari cu Bravo, Bravo din partea Mirunei, insotite de aplauze, incurajari ce inevitabil smulgeau zambetele celo vizati.


11 mai Easy run prin Sibiu

Weekendul asta sunt la Sibiu, cu colegii de munca. Desi inca de cand ne-am mutat in Brasov aveam in minte un weekend la Sibiu, astrele nu s-au aliniat niciodata in 3 ani. Asa ca priveam weekendul la Sibiu cu destul entuziasm, fiind cumva curioasa sa fac o comparatie cu Brasovul. Asa ca sambata dimineata las soarele sa ma trezeasca bland, dar matinal, nu ma gandesc ca nu sunt poate nici 5 ore de somn, incalt adidasii roz si ma pierd pe stradutele din centrul vechi, fara un plan clar, o miscare browniana si multi pasi pe piatra cubica. M-am oprit des la poze, sau doar ca sa ma uit la ceva anume si am hotarat ca merita revenit si la ora tarzie de seara. In rest,ca in orice oras turistic, incerc sa evit orele din miezul zilei, cand centrul este destul de aglomerat.


11 mai Plimbare prin Astra

Daca ar fi sa ma iau dupa ceas ar trebui sa scriu o lunga plimbare prin Muzeul Astra, dar de fapt nu a fost nici lunga, nici scurta. Am scanat insa 90% din casutele si aleile muzeului, metodic, asa cum am invatat in timpul uceniciei din Berlin. Si mi-a placut la.nebunie combinatia aceea de miros de casa veche si padure umbroasa cu ciripit de pasarele. Clar, la aceasta impresie placuta a contribuit si faptul ca muzeul era destul de liber si te puteai plimba in voie, imersandu-te complet in natura. Sper sa revin aici cu mama, in toamna, cand ingalbeneste padure de foioase.





12 mai Sibiu Sub Arini Easy run

Profit si azi de orientarea estica a camerei in care stam si nu ma opun atunci cand soarele ma trezeste la ora 7. Sunt putin curioasa cum se vor simti picioarele dupa alergarea si plimbarea de ieri, mai ales ca mi-am pierdut antrenamentul specific. O sa ma doara genunchiul, o sa am picioare grele ? 

Astazi aleg sa descopar Parcul Sub Arini, mai ales ca am vazut ca se poate continua spre Zooo si Padurea Dumbrava. Nu imi fac iluzii ca o sa pot alerga prea mult, si momentan nu am niciun motiv sa intind coarda, caci nu am niciun plan legat de alergare. Pana la urma a intrat chiar bine si m-am bucurat ca de obicei cand alerg dimineata, de orasulul liber si drumurile pustii.


13 mai Trei munti cu zapada in frunte si un cicloturist capos pe nume Hans

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:

Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă! (Ploua, de G.Toparceanu)

Inca nu imi vine sa cred ca poate sa existe si saptamana fara ploi musonice sau mocanesti in Brasov. Si ca in sfarsit pot sa ies in tricou. Pe principiul omului care nu mai crede in amagiri, hotarasc sa fiu nehalita si sa folosesc 4h din over time dintr-un foc. Cine stie cum se instaleaza ploaia zilnica fix la 6 seara?

Bate vanul? Asta e. Imi pun la contributie intregul skil disponibil pentru a desena un traseu in care vantul sa ma incurce cat mai putin. Intotdeauna am varianta urcarilor, dar nu sunt sigura ca am picioare sa urc 6h, dupa alergarile din weekend. Asa ca pornesc cu vant din spate spre Codlea si continui pe nationalul spre Sibiu. Inainte de Vladeni prind din urma un cicloturist. Hans din Dresden (Germania), 65 de ani, plecat de acasa acum o luna, traversat Germania nord-sud si apoi Euro Velo 6 pana la Tulcea. Acum era deja pe drumul de intoarcere planificat prin Ungaria si Slovacia. Omul era marcat de experienta ultimului drum "secundar" pe care l-a bagat telefonul aka MapMe. Din povestile lui cu noroi, drum roman si stiind ca vine din Tulcea, pariez ca a avut ceva aventura prin Siriu. Asa ca n-am nicio sansa sa il conving sa paraseasca drumul national si sa prinda drumul ce merge pe sub munte spre Victoria. Ei bine, daca ii place cu tiruri si zgomot, e alegerea lui. Ma consolez cu faptul ca macar are privelisti mai faine, a se citi cuprinzatoare cu Fagaras. Dupa inca un calup cu schimburi de informatii despre escapada lui din tinerete in Fagaras (venit cu Trabantul din Dresda pana in Sibiu, luat tren spre munte, drumuri lungi de apropiere facute pe jos, harti nescalate, urcat pe la Barcaciu, dormit cu cortul la Avrig si coborat prin Negoiu) si despre modul in care am invatat eu germana, ne continuam fiecare drumul. Eu mananc kilometri pe paine, ajutata de vantul din spate, ma mai enervez pe cativa soferi nesimtiti si dupa 40 de kilometri de national, pot spune ca ma bucur ca s-a terminat. Totusi nu ma imbat cu apa rece, caci stiu ce urmeaza: 4 kilometri de drum de dale spre Sinca Veche si apoi combinatia letala numita vant de fata si asfalt prost spre Pasul Poiana Marului. Ma tarasc literalmente pana acolo, cu doua pauze intermediare. Sunt obosita si plictisita de drumul asta pe care nu am pic de spor si acum as arunca cursiera cat colo,ca sa fiu undeva pe dealurile verzi, sub cerul albastru punctat cu nori pufosi, de unde se vede frumos Bucegiul scaldat in soare.

Cand ajung in Zarnesti sunt usor nehotarata daca sa merg spre gara si sa iau trenul de 18.40 sau sa continui spre Plaiul Foii (asta insemnand o intoarcere acasa prin forte proprii). Castiga Plaiul Foii, dar din nou nu e rost de papanasi caci nu e nicio miscare la cabana. Totusi kilometrii merg bine, la deal ajutata de vantul din spate, la vale de inertie. In mod suprinzator, nici pe bucata spre Rasnov vantul nu mai este asa deranjant, caci si-a schimbat directia si s-a transformat din uragan in vant. Daca as fi nevoita, as urca si Poiana, dar nu mi-ar face nicio placere. Asa ca imi ascult de data asta picioare, care ma roaga sa nu o fac, si invart pedalele pana acasa, fara sa ma lupt cu vantul (in mod surpinzator).

Date: https://www.strava.com/activities/2364686073

14 mai Pilates (Grand Fintess Astra)

Stiu ca azi nu voi avea picioare pentru o alta iesire cu bicicleta si din fericire nici vremea nu imi zgandara hotararea, caci ploua. Asa ca azi e momentul pentru ceva sala, sauna, jacuzzi. Pilatesul a fost mai mult un fel de aerobic,dar a cazut bine oricum.

15 mai Zile de vara in Brasov

In Brasov a venit in sfarsit vara. Ceea ce inseamna temperaturi de 20 de grade, ploi inopinante, nori care se fac si se desfac. Vantul e inca o mostenire a primaverii, dar trebuie sa ne descurcam cu el. La vant se asorteaza un MTB cand sunt potecile uscate, sau o Poiana cam oricand. Entuziasmul e mare, asa ca sa fie doua Poieni. Urcarea clasica si cea din Rasnov. Am ca target sa scot urcarea clasica la sweet spot, asa ca sunt cu ochii pe ceas. Imi dau seama insa ca imi va fi greu din cale afara, caci vantul bate ca nebunul din orice alta parte, dar sigur nu din spate. Am insa noroc cu un baiat care ma depaseste la finalul primei treimi din urcare si de care incerc sa ma tin/ ma asteapta cam pana la ultimul kilometru. Cu siguranta sunt mult mai motivata sa trag de mine cand am un om in fata, decat atunci cand stau pur si simplu cu ochii in ceas. Power meterul e oricum un plus, caci acum stiu exact cum merg, watti nu mint niciodata cand vine vorba de efort. Ceasul spune ca am scos in jur de 37 de minute pe urcare in Poiana, fara indoiala cel mai bun timp de anul asta. Ii multumesc din mers omului meu si ma lansez in coborarea spre Rasnov. Aici imi dau timp de odihna si incerc sa ma fac una cu bicicleta pe portiunile de viteza. Intorc in Rasnov si o iau din nou la deal. Stiu ca nu voi mai vedea aceleasi cifre ca la prima urcare, dar un nor ce poposeste peste Postavaru ma motiveaza sa ii dau totusi pedala. Stropii ma prind in Poiana Aviatorilor, insa imi dau seama ca o sa trec tangential pe langa el. Mixului de sentimente, picioare grele (imi spun din nou ca pilatesul nu e chiar recovery pentru mine), luptei cu ceasul, i se adauga un curcubeu impartit in doua. Un umar aruncat peste Brasov, unul peste Timisuri, la mijloc norul mare si negru. Cu vantul ma reintalnesc pe coborarea spre Brasov, dar ma tin bine pe bicicleta si la finalul zilei trec pe raboj mia de seara. Pe asfalt, nu pe poteci, din pacate.


16 mai Pilates, Stretching si Mobilitate

Doua clase cu elemente comune. Prima mai soft (e incredibil cum fiecare reinterpreteaza Pilatesul), a doua mai dureroasa sau despre cum poti sa te autoflagelezi cu ajutorul unei mingi de tenis.

18 mai Cursiera cu Radu, dupa ce a mancat ciocolata

Ploile din ultimile zile din Brasov au avut cu totul alte planuri fata de prognoza de pe Meteoblue si cea de pe Foreca. Ca un copil razgaiat, faceau exact pe invers. Astfel incat, daca pentru azi erau anuntate ploi abia dupa ora 13 si noi ne facusem planuri fix pentru o cursiera matinala spre Baraolt, realitatea a fost ca dimineata era ud (plouase peste noapte) si in loc sa se usuce, a tot plouat pana la 12. Asa ca ne-am consolat cu mers la sala (Aerobic cu Cami) si apoi socializare intensa, initial cu Claudia si Andrei si apoi cu prietenii care au alergat la Transilvania.

Doar ca pe la 12 s-a oprit ploaia,pe la 15 s-a uscat, Radu s-a activat instantaneu, asa ca dupa principiul cheful vine mancand, am plecat si eu cu el. Am deturnat planul initial de a merge spre Crizbav in favoarea drumurilor clasice de langa Rasnov, caci Bucegii au iesit din nori si atrageau toate privirile. Zapada s-a topit accelerat in ultimile doua saptamani, Postavaru este curat ca vara, Bucegiul este pe drumul cel bun deja, iar Craiul, ei bine, o sa mergem spre Plaiul Foii sa verificam. Daca sunt veri in care ma chinuiesc o vara intreaga sa merg in Plaiul Foii cu cursiera, saptamana asta am reusit sa ajung de doua ori. O data in tura mai lunga de luni, si acum din nou cu Radu. In schimb nu am fost deloc vrednici la aventura din timpul saptamanii,respectiv am facut 0 aventuri pana acum. Mi-e dor de seri tihnite in locuri faine si am mai multe pe lista scurta. Dar cel mai probabil vor ramane pentru sezonul urmator si ma gandesc ca e bine si asa. O pauza nu strica niciodata si face bine la entuziasm. Din Zarnesti sar Pasul Predelus sI aterizez fix in curtea Branului, la o socializare prelungita pana tarziu in noapte.

Date: https://www.strava.com/activities/2389961425

23 mai Cafeaua mea de dimineata (Poiana)

Dupa cateva zile petrecute in Bucuresti in care am reusit sa ma trezesc mai mereu devreme, ajutata de soare si de geamul deschis de la dormitor, am zis sa incerc sa pastrez acest obicei si acasa, mai ales ca acum este suficient de cald pentru a iesi cu cursiera dimineata si suficient de instabila vremea pe seara, cat sa convinga si o lenesa ca mine ca e mai bine sa mearga la sigur si sa faca un efort sa se trezeasca de dimineata.

Date: https://www.strava.com/activities/2389961447

24 mai Aproape jumatate de suta pe stomacul gol

In dimineata asta planul era sa ies impreuna cu Radu, dar ca mai mereu am ajuns sa pedalam separat. Nici macar pe cei 6-7 km comuni nu am reusit sa sincronizam caci eu nici in roata lui Radu nu ii tineam media de 38 km/h. Dar eu sunt multumita si cu media mea de peste 30 km/h, mai ales ca wattii spun ca am mers rotund.

Date: https://www.strava.com/activities/2392564986

26 mai Leota (Cioara) si Piatra Dragoslavelor

Turele de trekking de anul asta au fost rarisime, probabil si din cauza iernii lungi si a chemarii tot mai puternice spre bicicleta. Dar simplitatea trekkingului ramane mereu atractiva. In weekendul asta am combinat o vizita la Slatina cu o tura in Leota. Am descoperit astfel zona limitrofa a varfului Cioara, o stana buna, o zona cu potential de schi de tura si o legatura neasteptata spre Leota. Dupa ce rezolvam cu varful Cioara, hotaram sa urcam pentru prima data pana acum si pe Piatra Dragoslavelor, o restanta mai veche. Am descoperit cu aceasta ocazie un varf izolat, ce ofera insa deschidere spre multe masive inalte precum Bucegi, Crai (dintr-un unghi foarte interesant), Leota, Iezer, Magura Codlei si Postavaru.


Date: https://www.strava.com/activities/2400607636 si https://www.strava.com/activities/2400607599


marți, 28 mai 2019

Ascutit ca microaventura intr-o pauza de ploi


Imi croiesc din greu drum pe poteca abrupta ce urca fara preget. Ma intreb daca se grabeste sa se intalnesca cu cerul. Cred ca pana atunci gambele mele or sa aiba intalnire cu niste crampe. Nu pot sa dau vina pe nimic. Nu e cald, rucsacul nu e greu, dar eu simt ca nu trag motorasele la deal. Stiu bine ca unul din motive e tura de ieri din Leota, care pentru conditia mea fizica intretinututa o iarna intreaga pe bicicleta, s-a lasat cu muschi abrutizati si durere de genunchi.
Dar nu puteam sa ma abtin. Zilele fara ploaie din primavara asta au fost numarate si nu au prea lasat loc aventurilor din timpul saptamanii.
Nici noi nu le-am cautat prea tare, stiind ca toata vara urmeaza sa ne fie o aventura si nu vom duce lipsa noptilor petrecute la cort, sub cerul de cerneala al muntilor inalti. Dar mai stiu din luna petrecuta in Himalaya indiana, ca la un moment dat o sa mi se ia de atata maiestuozitate. Si sufletul meu va tanji din nou dupa muntisorii mei de acasa, dupa padurile verzi de fag, dupa mirosul de brad si de rasina, dupa vaile glaciare blande si miniaturale daca le raportam la dimensiunile Anzilor.

Pana la Curmatura am mers ceas. 1h30, asa cum calculasem de jos. Ritm asezat, dar constant. Mananc din zbor ceva dulce, umplu sticla cu apa si incep urcarea adevarata. Si urc, si urc. Poteca e taiata in serpentine foarte scurte, aproape niste trepte. E si destul de putin frecventata si incep sa rascolesc in minte ca sa vad daca gasesc un moment din trecut cand am mai urcat pe aici. Sunt destul de convinsa ca nu e niciunul, dar eu insist. Gasesc insa doua momente in care am coborat pe aici. Prima data chiar intr-o tura pe care o organizazem pe carpati.org si in care venisera mult prea multi oameni. Am avut atunci mare noroc cu ajutorul prietenilor care au facut ca tura sa se desfasoare in conditii optime. Si totusi stau si ma intreb ce a fost in mintea mea de am planificat coborarea pe aici? Eram inconstienta? Aveam alte standarde in ceea ce priveste dificultatea unui traseu si riscurile aferente? Raspund hotarata, ca la referendum, cu Da, Da la ambele intrebari. Doar anii mi-au aratat cat noroc am avut la inceput.

De pe la 1700 m motivele de pauza sunt din ce in ce mai dese si ochii cauta involuntar si repetitiv ecranul ceasului pe care altitudinea pare sa se schimbe atat de incet.
Si totusi la un moment dat ajung si sub creasta. 

Iarasi amintirile ma tradeaza, caci parca trebuia sa fie mai putin de mers pana in Ascutit. Momentan varful rotunjit nici macar nu se vede. Sunt intr-o mare verde inchis si imi croiesc din greu drum printre jnepenii puternici si parca revigorati dupa iarna. Peretele Padinii Popii ramane usor, usor in urma, iar unduirile Timbalelor sunt din ce in ce mai bine definite. Pe micile gaturi in urcare imi infig mainile in iarba de pe marginea potecii, iar pamantul negru se impregneaza pe degetele mele precum tusul amprentelor. Alteori merg pur si simplu pe creasta, cu dezinvoltura pasilor caliti pe calcarele Craiului. In singurele portiuni mai delicate (un mic horn in coborare si un pasaj echipat cu lant) pasesc cu constiinta omului singur pe munte, care nu isi permite sa greseasca.

Am avut noroc pe creasta, caci vantul mi-a batut mereu din spate si abia cand am ajuns la Ascutit am realizat ce vajgarete era afara. Cum oricum apusul s-a consumat tern si neinteresant, ma grabesc sa intru in refugiu si sa ma instalez comod. Intuiesc deja caldura placuta din noul sacul de dormit si dupa o portie de 4G declar incheiata ziua de azi.

Vantul insa a vuit intreaga noapte, suficient de tare incat nici macar doapele de urechi nu au facut fata, deci am dormit prost si eram treaza inainte de alarma de la ora 5. Inchid usa refugiului, ma uit in jur dupa rasarit si nu gasesc decat o urma de soare rosu strecurandu-se prin fanta a doi nori, asa ca imi recalibrez asteptarile si o iau din loc la vale. Desi imi pare ca ma misc incet, ajung chiar bine la Curmatura si la ora 9 eram deja acasa. Un weekend comprimat intr-o seara si o dimineata, suficient cat sa supravietuiesc aproape o saptamana in capitala.

sâmbătă, 4 mai 2019

Corvurile si Poiana Beletina pe doua roti


Ziua 9 - Ravena, Beletina si Crovurile

Ziua a inceput cum nu se poate mai bine cu soarele luminand generos creasta inzapezita a Godeanului. Asa ca micul dejun este cu view si porridgeului regulamentar ii asortam o floare de corcodus si zapezi la orizont.

Asteptand soarele

Porridge, cafea si flori de corcodus


Bividii nostri merita si ei o poza
30 de minute mai tarziu ne aflam in fata unui fost drum despre care Radu a citit in oracolul din telefon aka View Ranger ca ar duce in Poiana Beletina. Ca nu e rost de urcat in sa pe aici, ne-a fost clar din prima, insa in curand nici caratul in spate nu a mai fost o optiune, caci drumul s-a transformat intr-o ravena de toata frumusetea cu maluri inalte de 3 metri ce ne-a fortat sa ne croim drum prin padurea tanara de pe maluri. Ce diferenta intre starea de fapt de la porridge si cea prezenta...

Ravena de 3 metri

Alegerile fericite si cele mai putin fericite vor continua insa de-a lungul zilei. 

Pentru o perioada ne e din nou usor caci drumul isi revine si avem din nou spor. E putin ireal cum mergem in paralel, la ritm conversational, sporavaind vrute si nevrute cu bicicleta in spate si avand Godeanu pe fundal.

Din padurea din stanga se aud din ce in ce mai clar voci si daca intial credeam ca sunt ceva taietori de lemne cand iesim din ravena ne intalnim cu 2 carute ce urcau acateturile la stana din Beletina. Supriza mai mare a fost insa, fara indoiala, de partea ciobanilor. O portiune mergem in paralel si aflam astfel ca drumul mai prietenos e cel ce pleaca din sat din Godeanu si chiar daca nu e ciclabil, cel putin nu cari bicicleta in spate. In partea superioara insa devine din ce in ce mai bine panta se imbalnzeste, peisajul se diversifica si pe un drum frumos prin padure ajungem pe terenul de fotbal al Beletinei.
Ajunsi in Beletina inaintea primaverii
Iarba proaspata indeamna la stat si se simte fain sub roti. Continuam sa sarim malurile dintre Crovuri pana in Crovul Porcului, unde hotaram sa iesim pentru a prinde banda rosie ce merge pe deasupra si a fi siguri ca nu ratam coborarea spre Isverna. Poteca asta era mai mult in amintirea noastra, caci la vremea cand am mai fost pe aici nu aveam nici ceas cu GPS, nici Strava si poate din cauza asta acum ne simteam intr-un fel de terra incognita.
Pe terenul de fotbal al Beletinei
In ce directie zici ca sunt Crovurile?


Prin crovuri
Cautand iesirea spre Isverna
Ne balbaim cu talent maxim in zona, coborand initial spre est, apoi urcand la loc in muchie, facand slalom printre pietre, doar pentru a ajunge din nou aproape de crovul Medved. De acum incolo cu siguranta nu voi mai uita pe unde incepe poteca...Asta daca oi mai merge prea curand pe acolo, caci coborarea spre Izverna a fost lunga ca o zi de post, fara o poteca clara, ci mai mult ca o adunatura de fire de poteci mai bine definite sau mai vagi, mai largi sau mai inguste. Cert este ca rabdarea si energia s-au tot scurs din noi tot sarind vaioage ori navigand printre rape, cu primele asezari apropiindu-se atat de incet de noi, cu satul propriu-zis inca departe jos in vale.

Cu siguranta varianta castigatoare e urcare din satul Godeanu pe drumul de caruta, timp fain petrecut in Beletina si coborare in Izverna pe TA care este majoritar ciclabil.

In sat toate magazinele aproape inchise, asa ca pedalam cu burta goala pana in Nadanoba unde ne punem pe picioare cu niste napolitane economic si o sticla de Tedi.

Balta pare un sat mai mare, asa ca il alegem pentru aprovizionarea de seara. Totusi si magazinul satesc de acolo e la fel de saracacios ca restul prin care am intrat, fructele si legumele lipsind cu desavrasire. Ne rezolvam insa pentru ultima seara cu o bucata zdravana de branza buna de care am facut rost pe ochi frumosi de straina din Brasov, caci altfel tot cu convervele de peste si pateu ne faceam veacul. 

Pentru seara asta aveam un dor care se numea foculet, prajit niste paine cu branza din asta (aka fondu), dar a trebuit sa ma multumesc ca njste paste cu branza si doar un inceput de foculet, caci ploaia ne-a gonit prematur in cort.





Ziua 10 Rulaj pana in Drobeta si rebotezarea epicii in "Ploiasa epica de la Dunare"

Si astazi ploaia e mai vrednica decat prognoza. De fapt nici nu cred ca s-a oprit de aseara, ci a picurat mocaneste toata noaptea. Totusi avem o fereastra in care sa strangem cortul, insa inevitabil, cand ne asternem la drum, incepe mai tare. Stam vreo ora pe langa o fantana dezafectata, insa cum nu se mai opreste, il zoresc pe Radu sa o luam din loc. Timp pana la tren ar mai fi, dar parca prefer sa stau in gara, la caldura, in haine uscate si nu in fasul asta semi jilav. Ne luam alte cateva reprize bune de ploaie, o a nu stiu cata pana la Simplonul lui Radu. Si nu poate fi nimic mai trist decat sa faci pana pe o torentiala. Eu tot insist sa terminam odata cu dealurile, si sa coboram in campie, unde inuiesc ca este ceva mai bine. Am dreptate si o fereastra fara ploaie, dar cu vant, ne mai zvanta putin. Soarta ne scoate in drum un Kaufland si ne oprim direct la gril unde pana si Radu devoreaza o ceafa de porc. Cu mare talent evitam junk foodul si cumpar mancare sanatoasa pentru drum si incheiem probabil singura epica a anului in trenul incalzit bine, aranjand in tihna bicicletele si pregatindu-ne pentru niste ore lungi pana la Brasov.
Nici mcar ploaia lunga de o zi nu poate sa imi stearga zambetul dupa epica asta de primavara
Noi doi facem o echipa buna cand vine vorba de aventuri

Foto by Radu


vineri, 3 mai 2019

Arjana si catunele din Muntii Cernei


In sfarsit avem parte de o noapte fara ploaie si cand soarele se ridica de peste culmile Mehedintilor, Radu e deja in picioare cu gand de trekking spre Arjana. Ne asternem la drum la o neverosimila ora 7.30 si intreg muntele e al nostru. Cu ocazia asta ne dam seama ca de fapt noi nu am fost niciodata pe Arjana, confundand-o mereu cu varful Zascol.
Locul nostru de cort




Din incursiunea spre Arjana
Cat am fost noi plecati cortul a avut tot timpul din lume sa se usuce si dupa terciul regulamentar de dimineata ne punem.in miscare, din.nou, de data asta cu tot cu biciclete. Cu, dar nu pe, caci avem de impins o bucata buna spre Saua Ciumerna.

Impingand spre Saua Ciumerna

De acolo revenim pe traseul de la Hercules si tinem curba de nivel pana in piciorul ce coboara spre Inelet. Traverseul merge greoi, caci poteca ingusta se tot strecoara printre ienuperi si tufe de afine si ne pune la modul serios rabdarea la incercare.

Nici culmea Certejiu nu e asa cum ne-o aminteam din vremea in care alergam, in primul rand datorita faptului ca poteca e destul de murdara, cu cazaturi si frunze, genul de poteca abia iesita din iarna. Insa ne descurcam si coboram cateva bucati frumoase pana in Inelet.





Drumul pana in Dobraia a fost in egala masura frumos si lung. Lung pentru ca din cauza ploilor erau o multime de portiuni cu noroi unde te luptai literalmente sa stai pe bicicleta, frumos pentru pitorescul locurilor pe care le stiu bine, dar de care nu ma satur niciodata.

Astazi soarele pripeste a ploaie. E ora patru si inca nu a venit, asa ca facem o pauza de masa in firul Prisacinei. Spargem cu ocazia asta singurele oua rosii de pe anul asta, oua luate de la pensiunea din Herculane unde am dormit acum doua seri. InItial avem planuri de cadre epice cu cele trei oua carate in tocul de la ochelari, oua pozand oachese in iarba verde si cu munti inzapeziti pe fundal. Ei bine nu a fost cazul si ouale au ajuns, in cel mai pragmatic mod, direct in stomac fara nicio poza de sezon.




Dobraia ne primeste tocmai iesita de sub spectrul unui nor de ploaie si nici acum nu va fi seara in care sa inoptam aici. Dar va veni si momentul.respectiv, caci imi e dor de tihna locului si de privelistile largi pe care ti le ofera.

Coborarea spre Motel Dumbrava merge suprinzator de bine pe bicicleta. Amintirile mele de la Hercules, in care picioarele urlau pe coborarea finala dupa 42 km alergati au fost contrazise de o frumoasa poteca de dat vale pe bicicleta. Distractia nu ar fi fost insa.posibila.daca Radu nu m-ar fi ajutat cu ceva bagaj, cat sa bag seat bag-ul in rucsac si sa pot sa cobor saua.

La Motel Dumbrava e liniste, asa ca scoatem bucatareas din visare cu o comanda.frumoasa, ca pentru doi ciclist infometati care vor sa ia si la pachet.

Incheiem ziua cu un rulaj spre Pasul Godeanu si cu un loc de cort cu deschidere spre muntii inzapeziti. Ar fi fost frumos sa fim acum pe undeva pe sus si nu in fundul vaii, caci lumina blanda a ultimilor ore din zi a colorat norii si versanti intregi in culori de care nu am prea avut parte concediul asta. Speram totusi la un rasarit frumos spre Godeanu, maine dimineata.

Pe drumul  spre si apoi in Pasul Godeanu
Godeanu
Un alt loc frumos de cort
Date si track: https://www.strava.com/activities/2346424813

Foto by Radu