duminică, 1 aprilie 2018

Sicilia- Idei de final, organizare si logistica


Fascinatia noastra pentru Italia nu are de-a face nici cu procentul mare de romani care traiesc si muncesc aici, nici cu literatura ori muzica italiana, ci mai degraba cu arta in toate formele ei, inclusiv cu arta culinara. A existat totusi ceva care a pus sare si piper tocanei noastre de intentii: seria de documemtare BBC- Italy unpacked. Ea a atatat parca si mai mult curiozitatea existenta si ne-a facut sa visam cu ochii deschisi (sau cel putin pe mine) la o traversare sud- nord a cizmei. M-am apucat sa masor si sa calculez si ar fi fezabil cu o luna de concediu. Caci ce cale mai buna ai putea gasi pentru a simti Italia daca nu in tricoul si pantalonii de ciclism, oprind sa mananci de pranz la o tavola calda, delectandu-te cu pasta si pizza pe saturate, unind pe doua roti orase cu istorie de milenii, lasand guma cauciucurilor pe ondularile drumurilor, campand azi pe o pasune cu iarba proaspata, maine intre vii si peste inca o zi la malul marii. Parmezan, Ricotta, Verdi, Puccini, Dante, istorie, arta baroca, sculptura, Caravaggio, dulciuri home -made, masline si portocale, munte, dealuri, mare, orase aglomerate si pline de viata, sate linistite aflate intr-o siesta continua, ferme abandonate si peste tot si toate gelato italiano. Cam asta faureste imaginatia mea despre Italia si pana cand va veni randul proiectului nostru, ca sa vad cat din plasmuirea imaginatiei mele e corecta, ramane sa ne facem incalzirea pe sora mai mica si mai saraca a peninsulei. Din articolele citite un fel de Cenusareasa din punct economic, insa cu o istorie lunga de 2 milenii, cu o diversitate a peisajului de invidiat si cu specialitati culinare locale de nerarat.
Sicilia intr-o singura imagine
De ce cu cursiera? 

Pe de-o parte deoarece cursiera se asorteaza foarte bine cu Italia. Pe de alta parte, pentru ca echipamentul actual ne permite sa facem un cicloturism minimalist, cu maxim 7-8 kg de bagaj, fapt ce lasa bicicleta sa se simta cursiera sub noi, sa fuga inca cu 30 km/h pe plat si sa nu transforme urcarile in pasuri intr-o batalie de jumatate de zi. Caci atunci cand noua ne plac muntii, nu e greu de intuit ca am ales ruta cu cei mai multi munti, de fapt cu toate masivele din insula. Nu am planificat nimic in avans. Stiam doar ca vrem sa fie slow, sa pedalam pe cat posibil cu vant din spate (si in Sicilia bate vantul) si cam atat. Drumurile le-am ales mereu la fata locului in functie de cheful si conditiile de trafic de moment. 

Am zburat spre Palermo cu o companie low-cost, zbor direct din Romania. Din pacate nu se acceptau cutii de carton, astfel incat a trebuit sa folosim un exces de plastic pentru a impacheta bicicletele: bubble, izolatie pentru tevi cu care sa protejam cadrul, furca etc, folie de impachetat si mult scoci. Pentru transport prin oras, autobuz, tren- 2 chingi Btwin/ cursiera Toate au ramas apoi la hostelul unde am stat in primele doua nopti in Catania si le-am refolosit la intoarcere. Daca nu aveti unde sa le lasati, gasiti cele necesare la orice magazin de bricolaj.


Despre drumuri si infrastructura

Avand in vedere ca in Sicilia autostrazile nu sunt cu taxa, ele atrag cea mai mare parte a traficului, lasand drumurile secundare (SS-urile si SP-urile) relativ goale. Initial ne-am tinut departe de SSuri (in prima zi), dar apoi am capatat curaj caci de regula au asfalt bun si iti permit sa mergi repede cu cursiera. Fara indoiala sunt drumuri si drumuri si pana nu le incerci nu e potrivit sa tragi conculuzii, insa noi am preferat un mix de drumuri secundare libere ( SSul de pe malul Mediteranei dintre Cefalu si Sant Agatha, toate drumurile din munti sau cele care au o autostrada pe aproape) si drumuri mai mici care ne-au purtat intr-o viteza inferioara (uneori si datorita asfaltului prost) prin sate mici unde cautam cu lumanarea magazine deschise sau locuri unde am putea manca de pranz. Fiecare avea sarmul lui si nu am regretat nici una din alegeri.

O parte din orasele mari sunt legate cu legaturi feroviare destul de bune. De exemplu intre Catania si Palermo sunt 5 trenuri regionale pe zi. Treintalia are preturi foarte bune la bilete (13.50 euro/ adult la trenurile regio), iar bicicletele se pot lua in tren pentru 3.5 EUR/ bicicleta, valabil indiferent de distanta pentru trenurile regionale. Ca referinta orara, un tren regional parcurgea distanta Palermo-Catania (240 km) in 3 ore.
Drumuri ca in palma
Din categoria, ce gasesti pe drumurile secundare
Pentru 3.5 EUR cursierele noastre au parte de tratament de lux
Despre mancare

Despre Italia si mancare as putea scrie un roman. Pe scurt: am incercat de toate, am mancat cel mai bine din toate concediile de pana acum si primusul nu ne-a lipsit deloc. Cum ne-am desfasurat mare parte din zi prin munti si cum in munti nu sunt orase mari, era nevoie de putina organizare: dormit undeva sub 1000 altitudine, ca sa fie cald. Pedalat apoi 1-2 ore si oprit la o cafea si ceva dulce inainte de marea urcare a zilei. Urcare. Daca aveam noroc sa gasim in intervalul orar 11-15 si un local unde sa mancam era foarte bine. Treaba asta e simpla in orasele turistice, dar o fantasma in satele mici de munte. Pe seara ne straduiam sa ajungem intr-un orasel cu supermarket de unde sa ne luam cele necesare pentru masa de seara. Atat masa de seara cat si cea de dimineata erau reci (salata seara, gem, paine, branza, fructe pentru dimineata) insa compensam cu mancarea gatita de peste zi. Cel mai bine am mancat in 2-3 Tavola Calda unde aveau cateva feluri de mancare proaspete, destul de diversificate, in raportul optim de proteine si carbohidrati, cat sa faci ceva treaba pentru orele de pedalat ramase. Cele mai bune portocale (cel putin 3-4 soiuri diferite) le-am mancat in Sicilia. Prajituri de casa foarte bune si inghetata, excelenta si ea. De cafea nu mai vorbesc. As putea deveni dependenta.
Cafeaua de la ora 11
Pastele de pranz
Si ceva desert

Despre cultura si istorie

Am ezitat mult daca sa pun mancarea inaintea culturii sau invers caci amandoua isi au partea leulului. Indiferent de preferinte, Sicilia e plina de bucatele de istorie ramase in urma tuturor popoarelor care au poposit pe insula de-a lungul secolelor: grecii, romanii, arabii, normanii, spaniolii si la final reconstructia in perioada baroca ce a dus la actuala fata a oraselor. O scurta prezentare (45 de min) despre istoria Siciliei puteti asculta aici https://www.youtube.com/watch?v=cRke-V1GZ88 (este in fapt o lectura a catorva idei suprinse de Paul Mellonin cartea sa- An Island at the Crossroads of History). Sincretismul mostenirii culturale este vizibil peste tot pe insula si o face cu atat mai atractiva, cand te gandesti ca pe suprafata redusa ai stranse la un loc teatre si temple grecesti, biserici normande cu picturi bizantine si mozaicuri arabe ori centre istorice din perioada baroca (Palermo, Catania, Siracusa, Ragusa, Noto)
Domul din Cefalu (UNESCO)
Catanaia
Stucco in interiorul Oratorio di Santa Cita
Taormina
Cum arata minimalismul nostru

Pentru ca am primit destule intrebari pe Facebook despre echipamentul folosit, iata ce a continut bagajul nostru in aceste 2 saptamani,  plus ceva observatii personale, pentru turele urmatoare:

- o genti de sa (Apidura si Reveleate Design)
- un drybag de 8 l pus in fata, pe ghidon si fixat cu 2 chinigi subtiri
- cort Quehua Quickhiker Ultralight 2, primit sponzorizare de la Decathlon, cort ce l-a inlocuit pe predecesorul lui (si el tot o sponsorizare)
- 2 saltelute Thermarest Neo Air
- 2 saci de dormit Hannah Scout de vara
- oala de silicon Sea to Summit, de 1.4l pentru salata. Doua recipiente mici pentru sare si ulei. 
- pahar din silicon pliabil, 2 tacamuri din titan Light my fire + un briceag Victorinox
- mica trusa de prim ajutor (fesa sterila, leucoplast, betadina, 1 folie paracetamol sinus, cateva pastie de Nurofen, cateva de Claritine, 1 folie Nolicin, extractor capuse, ac, ata, ac siguranta). Cam orice oras maricel are farmacie si medicamentele uzuale sunt la fel peste tot. Nu e nevoie sa carati dupa voi ce puteti gasi oricum in farmacie.
- cosmetice (2 periute de dinti, o pasta de dinti mica, un sapun mic, un stick antiperspirant mic, o crema de soare mica, o crema pentru iritatii mica). Ideea e ca totul sa fie cat mai mic si mai compact. Nu caram dupa noi prosop (daca locul in care ne spalam/ facem dus nu ofera prosoape, ne stergem cu tricoul de ciclism pe care il si spalam de mana ulterior). 
- haine: o pereche de pantaloni de bicicleta, doua tricouri de ciclism, o bluza cu maneca lunga sintetica si una de bumbac pentru dormit, o pereche de heatere, colanti lungi pentru dormit, un hanorac (sau similar) pentru dormit si/sau pedalat, pufoiaca, foita ciclism Btwin, 3 perechi de ciorapi, 2 bandane. 
- trusa scule pentru ambele biciclete 4 camere, un set de petice, leviere, pompa, multitool, duct tape, soricei, un lant subtire.
- Electronice (incarcatoare pentru priza, 2 cabluri USB- mini USB, 2 baterii externe, 2 cabluri incarcare ceas GPS, 2 ceasuri GPS, un aparat foto).
- altele: un saculet pentru cumparaturi/ gunoi etc. Un siret de rezerva. 2 saci menajeri daca era necesar sa protejam gentile de sa de o ploaie serioasa.

 Cortul, bicicletele asigurate langa cort si o dimineata frumoasa in Sicilia
Cam asa arata bicicleta lui Radu cu tot echipamentul pe ea (cortul in fata si restul in geanta de sa)
(medie zilnica 85 km, +1500 m diferenta de nivel)


Jurnale pe zile (inclusiv trackuri)

Resurse folosite: Lonely Planet- Sicilia

Foto by Radu

sâmbătă, 31 martie 2018

Sicilia- Etna in sus si in jos


Scurta noastra vacanta in Sicilia se va incheia cu Etna in sus si in jos. In ciuda planurilor de cu seara, tot la 9 dimineata ajungem sa plecam. Aerul inca racoros al diminetii, asfaltul bun si gradientele de bun simt fac ca prima parte a urcarii spre Mareneve sa mearga usor. Cand stii ca in fata iti stau 2000 m diferenta de nivel, mai bine ignori ceasul si te concentrezi doar pe inlantuitea serpentinelor. Cum nici nu stiu cate tornante are drumul, nu imi ramane decat sa caut cu ochii cerul albastru ce vesteste printre varfurile pinilor un eventual platou. Insa Sicilia m-a invatat ca nu exista mereu un platou ce precede un pas. De multe ori totul e doar o urcare si apoi o coborare continua, profilul de azi urmand sa respecte si el regula.

La finalul urcarii contabilizam scurt 900 m diferenta de nivel pe ziua de azi. Partea superioara (cota 1400-1600 m) se desfasoara printr-un peisaj post razboi nuclear dominat de cenusa ramasa din eruptiile ulterioare si bolovani negri cu aspect poros, printre care cresc palcuri de iarba sau isi duc viata diverse soparle.

Drumul pe care suntem noi nu e principala cale de access spre Etna. El urca doar pana la o statiune de schi, ca mai apoi sa coboare la 700 m si sa urce in final pana la 1950 m.
Macar Etna se vede fain
Coborarea in schimb e invaluita intr-o ceata atipica, ce inghite soare, cer albastru, dar si satele de sub noi ce se vad ca prin pacla

Urcarile ca si coborarile par sa aiba lungimi si gradienti similari si beneficiind de un asfalt perfect ne vedem repede la 700 m altitudine in Nicolisi. De aici mai pierdem inca 100 m pana in Zafferana Etnea de unde incepe una din urcarile pe partea sudica. Sansa ne scoate in cale o Tavola Calda unde mancam regeste desi e abia ora 11.00 si nu ne e neaparat foame: torteliini, pasta alla norma, cola, 2 strudele cu ricotta proaspata si 2 expresso. Transfagarasnul din fata cere resurse si pe cand ma lupt cu ce am in farfurie parca vad cum vor intra rand pe rand in sistem: mai intai cafeaua si zaharul din Cola. Cu pastele am sa ma lupt putin, le voi mai simti inca pe limba gustul de sos de rosii pana se vor transforma in energie benefica, dar astea sunt cu bataie lunga. Ultimul probabil ca va fi strudelul, dar asta era mai mult pentru suflet si mai putin pentru eficienta pedalatului.

Dupa pauza de masa ne asternem la drum sa mancam sutele de metri diferenta de nivel pe paine. V-am zis ca Sicilia e si despre mancare, in toate formele ei. Si putina miscare se asorteaza la fix dietei mediteraneene.

Urcarea in sine nu ma impresioneaza cu nimic. De altfel cred ca a fost cea mai putin interesanta din Sicilia. Gradientul ramane constant pe la 6-7 %, soarele bate si el cu putere, asfaltul se strica vazand cu ochii si ca un facut, acolo unde-i asfaltul mai prost si mai dus, acolo sunt si bucatile de 10% si tot acolo bate si vantul ca turbatul. Peste toate as trece daca ar fi ceva de vazut, insa din unghiul asta pana si muntele arata neinteresant.

Perspectivele sunt ceva mai bune de pe drumul ce vine din Nicolisi si ne va servi noua pentru coborare. O coborare cinstita, de aproape 2000 m diferenta de nivel, ce se scurge legat pana in Catania. Cred ca daca ti-ai pune mintea ai putea sa nu dai nici macar o pedala pe aici.

Catania ne asteapta cu un centru in Patrimoniul Unesco pe care avem prea putin timp sa il exploram, asa ca ne rezumam la piata centrala si 2 inghetate marimea L, ca pentru 2 ciclisti pofticiosi


Pentru returul spre Palermo luam trenul
Cu ce am ramas din saptamana ce tocmai se incheie ? Cu certitudinea ca vom reveni atat in Sicilia (caci mai avem jumatate de insula de explorat) cat si in Italia, care ne asteapta cu o traversare sud- nord la care visam de ceva timp.
Foto by Radu

vineri, 30 martie 2018

Sicilia- Taormina si povesti de doua milenii


Locul de cort de aseara a fost unul din cele mai reusite in ceea ce priveste imersarea in natura. Departe de drum, intre o plantatie de vita de vie si o padurice, pe pat de iarba moale si cu ciripit de pasari in urechi. Iar pe fundal, Etna.

Ziua de vineri ne gaseste pedaland din nou spre mare. De data asta spre marea Ionica. Drumul coboara vertiginos, pe stradute, si te arunca, de fapt aproape ca te scuipa pe promenada din Naxo. Nu sunt prea multi turisti, sezonul abia a inceput, cu indulgenta, insa e opulenta de baruri si terase deschise in zona. Asa am nimerit si la o “impinge tava” 10 kilometri mai devreme, unde am oprit, am comdandat 2 portii de mancare de caciula si am mancat chiar daca nu ne ne era foame si pedalasem abia 30 de kilometri pe ziua de azi, si aceia la vale. Dar pe principiul ca “ce-i in mana nu-i minciuna”, mai bine sa avem ceva cald, proaspat, gustos si fara fite in stomac, decat biscuiti.

Tinta zilei de azi este Taormina si desi nu ne e neaparat in drum, urcarea de 200 de metri diferenta de nivel ne rasplateste cu imagini la superlativ. Etna mereu in fundal, marea sub noi, mici golfuri cu apa limpede delimitate de promontorii ce se avanta curajoase spre mare, si un vechi teatru grec din secolul 2 inaintea erei noastre.

Nu am sa insist pe istoria locului, informatii suficiente gasiti pe internet, insa simplul fapt de a te plimba printr-un loc ce a trecut prin secole, prin stapaniri nenumarate (greci, romani, arabi, normani, spaniolo si apoi italieni), a supravietuit razboaielor, cutremurelor (nu neaparat neafectat) pare o sfidare a timpului. Sau in orice caz, un astfel de loc da cu totul o alta valoare scurgerii vremii. Scade cumva insemnatatea secolelor si scoate in evidenta miicimea si lipsa importantei zilei de azi in scurgerea generala a timpului. Ascultand povestile ce rasuna clar din ghidul audio, nu pot sa nu ma gandesc ca mi-ar face placere sa asist la un spectacol de opera aici. Verdi, Puccini, Rossini, apus de soare, marea sub noi, Etna inzapezita vizibila prin una din arcadele ramase inca in picioare si arta care transcende si ea timpul. Oare grecii care au ridicat teatrul initial se gandeau ca va mai fi folosit in acelasi scop si peste 2000 de ani. Oare cum sunau si aratu spectacolele acum 2000 de ani? Oare ideea noastra despre arta ar avea sens pentru un spectator grec de acum 2 milenii?

Dupa partea culturala din Taormina e cazul sa ne reindreptam spre munte. Alegem sa urcam dinspre nord pe doua drumuri aproape pustii: mai intai spre Mareneve la 1400m, apoi coboram in Milo la 700 m si prindem urcarea principala spre Rifugio Sapienza. Sau cel putin asa suna planul facut de Radu pe treptele de piatra ale unei case din Piedimonte Etnea aducand ca principal argument locurile propice de cort. Eu insa nu m-as baza pe asta. Mai repede lui Radu ii place sa urce si cu cat e mai mult munte la mijloc si cu cat sunt mai multe calorii arse, cu atat e mai fericit.

Locul de cort din seara asta e intr-o mica padurice, terasata, intr-una din nenumeratele curbe ale urcarii. E cald si placut, asa ca mancam afara ascultand vulcanul cum maraie mocnit deasupra noastra. E un sentiment ciudat sa te gasesti pe pantele unui munte care are viata si un timp al sau propriu ce ii dicteaza ciclurile de eruptie. Pare un urias ce nu doarme niciodata, sau cel putin nu a dormit in ultimii 3000 de ani. Doar picoteste din cand in cand.

Locul de cort din seara anterioara, suprinzator de departe de drum
Revenim la drumul principal printre podgorii
Powered by Gran Cereale
Isolla Bella

Urcand spre Taormina
Pe marginea drumului
Track si date: aici 


joi, 29 martie 2018

Sicilia- Nebrodi si prima intalnire cu Etna


Dimineata ne intampina cu o mare de un albastru ireal si cu 6 din cele 7 insule Aeolian la orizont. Soarele ne-a gasit inca inainte de ora 8 si atmosfera in cort e chiar placuta. Se anunta o vreme superba, soare glorios si absolut niciun nor pe cer.
O zi perfecta pentru prima noastra intalnire cu Etna
Primii 40 de kilometri pe malul marii se scurg in mai putin de o ora si jumatate si ne oprim pentru pauza regulamentara de cafea. Noroc ca in Romania nu gasesti capucino atat de bun, ca as putea deveni dependenta (a se nota ca aceste consideratii vin din partea unui om care nu bea cafea). Insa o cafea buna, cu un croissant sau niste fursecuri alaturi este o mica placere ce se asorteaza cu Italia. Si daca ea vine si inaintea unei urcari cu de aproape 1500 m diferenta de nivel, atunci este startul perfect, la fix cat sa bage putina energie in instalatie pentru primele cateva sute de metri care sunt de regula si cele mai sustinute. 
Ne facem curaj cu o cafea
Autoportret de cicloturisti minimalisti
Serpentinele drumului se insira una dupa alta, taiate in coasta muntelui, conducandu-ne pe sub un soare de iunie spre un oras catarat pe un promontoriu stancos, la 750 m altitudine- San Fratello. Sub noi, aproape vertical se intinde marea lasata in urma. Este unul din ultimile locuri cu vedere spre Mediterana si unul din putinele locuri cu perspective atat spre mare cat si spre munte. 
Spune la revedere marii
Suntem in inima parcului natural Nebrodi si se pare am prins fara premeditare una catararile recomandate pe forumurile de ciclisti din Sicilia- Portella Fratella Morta. In fata ne stau 30 de kilometri de parc natural pana in prima localitate de pe partea cealalta a muntelui- Cesaro (cu accent pe ultima silaba). Nebrodi sunt si destul de impaduriti. Radu dispare repede din campul vizual, asa ca raman cu gandurile mele in timp ce picioarele invart ritmic la pedale si ochii observa cum se schimba padurea pe masura ce urcam, de la verdele plin si suculent de mai, la mugurii de final de martie si pana la pantele aflate inca sub domimatia unei ierni intarziate.


Cum pasul e si el impadurit si fara perspective, incepem sa coboram rapid, sperand la puncte de belvedere spre Etna. Si asteptarile nu ne-au fost inselate. Pe cat pedalam mai mult prin Sicilia, pe atat sunt din ce in ce mai convinsa ca voi reveni. Nu gasesc absolut niciun contra-argument si trebuie sa recunosc ca sunt vrajita de mica insula aflata la capatul Italiei. Ultimii 40 de kilometri ai zilei se scurg cu imaginea Etnei pe fundal, din ce in ce mai aproape, pana ajungem sa ne gasim fix sub ea. Maine o vom explora pe indelete.




Track: aici


Foto by Radu

miercuri, 28 martie 2018

Sicilia- Parcul National Madonie sau ziua la care viseaza orice cicloturist


Copacul sub care am intins cortul aseara, grabiti de furtuna ne tine intr-un con de umbra, astfel incat nu ne dam seama decat atunci cand iesim din cort ce vreme frumoasa e afara. Norii s-au risipit si doar varfurile mai sunt inconjurate de un brau translucid de ceata-umezeala, ce va disparea si el cat de curand. Sub aspectul vremii se anunta ziua perfecta.
Mountains are calling and I must go
Strangem si pedalam pana in prima localitate- Polizzi Generosa, nu inainte de a ne incalzi cu un push bike pe niste pavate cu 30% panta. Macar vederea spre munte face toti banii. Pavatele astea nu au aparut din senin, sunt doar o cale de acces la oraselul cocotat pe un promontoriu stancos, dupa ce drumul clasic s-a prabusit (cel putin al treilea drum luat de ape pana acum).


In oraselul in care ajungem e zi de targ, asa ca dam si noi o raita si plecam cu niste curmale proaspete pe care le asortam cu un capucino. Preludiul perfect pentru urcarea de 5-600 de metri diferenta de nivel ce ne sta in fata.

Drumul pe care intram este pustiu. Radu dispare repede din campul vizual, asa ca raman eu cu gandurile mele, intrebandu-ma daca nu ne vom trezi la un moment dat cu un alt drum luat de ape si fara varianta de ocolire. Totusi pedalele se invart ritmic, copacii infloriti raman in spate, pasunile si ultimile case sunt si ele depasite, ne afundam in padurea de conifere (pini), doar ca sa iesim in final pe pantele domoale acoperite inca la vremea asta cu 5-10 cm de zapada.



Drumul ramane insa uscat si suntem singurii care ne bucuram de perspectivele largi pe care ni le dau cei 1400 de metri la care ne aflam. Coborarea spre Cefalu merge in doua trepte. Una continua pana la 600 m, apoi o mica urcare si apoi o serie de serpentine cu asfalt perfect pana jos.

Sansa ne scoate in cale si o pizzerie-restaurant deschis(a) in mijlocul zilei, cum rar gasesti in Italia in locurile care nu sunt turistice, asa ca intram cu gandul la o pizza, dar ne multumim cu cate o portie de paste gustoase si un desert ce parea a fi orez cu lapte, dar era de fapt o prajitura cu foi, crema de lapte si scortisoara.

Multumiti plecam mai departe si ajungem in Cefalu la fix cand incepe programul de dupa-amiaza pentru vizitarea domului. Dupa o felie generoasa de pizza si un wrap cu salata mancate pe treptele domului, scaldate in soare, hotaram sa ne incercam norocul cu drumul principal ce merge pe malul marii. Avem si aici o supriza placuta cu un drum ca in palma si cu trafic redus pe care cursierele noastre zboara in voie. Pe marginea drumului cresc niste tufisuri cu flori galbene ce raspandesc cu miros delicat de zambila ce rascoleste amintiri dintr-o tura de cicloturism in Olanda. Las rotile cursierei sa manance kilometri in timp ce ochii se pierd in infinitele nuante de albatru ale Mediteranei.

Domul din Cefalu

Avem 80 de kilometri pedalati, nu e nici macar ora 18.00, asa ca o oprire acum ar veni parca prea devreme. Insa e locul perfect si stim ca atunci cand se apropie inserarea Murphy se trezeste si ne scoate in cale numai bombe.La un estuar ne iese in cale si locul de cort perfect: iarba, floricele, departe de drum dar aproape de mare, la fix cat sa nu te ude fluxul dar sa lasi inca valurile sa te adoarma.

Plecam mai departe cuprinsi de regrete. Ploaia incepe dinspre mare si mergem paralel cu ea. Sunt inca stropi razleti, dar oricat pedalam in fata, ploaia se tine scai dupa noi. Inutil sa spun ca in Cefalu e soare…

Prima localitate in care ajungem – Tusa ne intampina cu stropi mari si desi. Oprim la un supermarket, luam ceva de mancare, exploram marginea satului cautand un loc bun de cort, dar nu gasim nimic pe masura a ceea ce am lasat in urma. Cum intre timp s-a oprit si ploaia si norii se sparg in urma noastra, hotaram sa ne intoarcem la locul care ne-a cazut cu tronc. 8-10 kilometri trec repede cu cursiera. Fitness-ul de seara. Lumina devine din ce in ce mai frumoasa si culorile se schimba permanent caci mergem cu apusul in fata. In 20 de minute suntem inapoi si pe pajistea verde, invizilbil din drum, descoperim un alt cort instalat, apartinand unei familii de nemti. Seara suna excelent cu companie, discutii relaxate intr-o limba in care ne simtim cu totii confortabil si…piesa de rezistenta: un foculet deloc extravagant, cat sa dea culoare, caci de caldura nu e neaparata nevoie. Se anunta 9 grade minima, e prima noapte in care mancam afara, pe iarba, cu marea in urechi si muntii in suflet. O sticla de vin mai lipsea, dar ziua a fost oricum perfecta, de la diversitatea peisajelor, la drumurile pustii si cu asfalt bun prin care am pedalat si pana la mancarea ce in sfarsit a facut cinste Italiei: capucino la pauza de la ora 10.00, paste la pranz, pizza si panini la pauza de dupa-amiaza, salata cu rosii, ceapa, castraveti si pui seara plus un tiramisu la desert. Pana si gurmandul din mine a fost multumit azi, nu doar poetul. Sicilia ne-a dat azi cu 4 maini si probabil a fost ziua perfecta a scurtei noastre vacante.


Final de zi
Track si date aici


<< Bosco della Ficuzza si drumuri disparute

Nebodi si prima intalnire cu Etna >>
Foto by Radu