A treia editie consecutiva de GR cu o echipa de fete. Anul asta nu am emotii nici pentru mine, nici pentru fete. Desi, punctual, exista mici schimbari in componenta echipei de la an la an, stim deja ca avem capacitatea de a compune o echipa nu doar functionala, ci si competitiva. Nici pentru mine insami nu aveam emotii. Fata de anul trecut am suficiente ture lungi in picioare cat sa pot duce fara probleme distanta asta chiar si singura, vremea e ideala, ca temperaturi si precipitatii si dupa festinul de la start cu prajituri, cafea buna si lume faina, vibe-ul e unul cat se poate de fain.
Traseul e lung, dar fara portiuni de gravel, deci se anunta un traseu rapid, de viteza.
Pana la Sfantu Gheorghe activam modul croaziera, cu vant de spate si medie de 32. Pe la Podu Olt ne depaseste echipa Dianei Bobes, dar pana la Sfantu pastram constanta distanta fata de ei. Mie una imi trebuie doar un iepure de care sa ma tin cu dintii si apoi, mental, totul devine mai usor. Si mai rapid.
Urcarea la Sugas o facem in ritm asezat. Nu de alta, dar mai avem inca 100 km inainte :) .
Dupa ce ajungem si in varf la Valcele, ne permitem sa ne relaxam putin pana la Araci, ba chiar pana la Haghig.
Avem o medie de 30 km/h aici cu o buna parte din diferenta de nivel lasata in spatele nostru. Dar de aici urmeaza sa ne intalnim cu vantul. Cu un vant de lateral fata pana la Baraolt, asta mi se pare cumva cea mai delicata portiune a traseului, din punct de vedere psihologic. Partea buna e ca toata lumea e concentrata pe ceea ce are de facut, iar la fiecare magazin, mai depasim cate o echipa oprita la realimentare, ceea ce face bine la moral.
Desi cred ca e a 4 sau a 5-a oara cand fac drumul asta, niciodata nu am numarat cu atata fervoare toate satele prin care se prelinge fasia de asfalt spre Baraolt...
Dupa ce intoarcem inainte de intrarea in oras, avem totusi in continuare medie de 30 si cu vantul din lateral-spate sper ca o sa mai creasca putin. Suzi e cu strategia si ne organizeaza sa o projetam cat mai mult pe Elena, astfel incat, cumva toata lumea sa munceasca in mod egal pentru binele echipei. Si pentru un timp cat mai bun. Imi place la nebunie focusul si transa in care intrii in concurs, si desi asta nu e un concurs, noi l-am tratat ca si cum ar fi. Cum ii spuneam si Ioanei, orice echipa de mixt sau masculin pe care o am inainte si fata de care vad ca pot mentine sau micsora distanta ma motiveaza 200%. Eu mi-am facut si calculul. Daca totul merge bine, 5h15 la finish si musai un loc in prima jumatate.
 |
| Din seria Gone with the Wind |
Pe portiunea Haghig-Araci ne bucuram de un vant de spate bine-meritat, iar din Araci suntem aproape acasa. Umbra de la finish, apa pe saturate, pastele delicioase si un nou calup de prajituri, definitiveaza ziua reusita de azi.
Si bineinteles, clasamentul. Locul 12 din 39 de echipe. Probabil prima echipa feminin plus mixt (asta trebuie insa sa validez cu Ovidiu si Albert). Si la doar 3 minute de locul 11. Problema e ca primele 10 echipe joaca in alta liga, liga aceea grea de sub 5 ore :).
PS: cand ma uit peste pozele astea imi pare ca am mers foarte dezlanat. Si nu doar intr-o poza, ci in toate. Asta e ceva la care trebuie reflectat pentru anul urmator.
Foto by Alexandra Sandu, Bogdan Zop, Traian Olinici,
Razvan Lupica, Farkas Pataki, Andrei Burcea, Radu Vasile
0 comments:
Trimiteți un comentariu