Marvin 2023

... si zonele de frecventa cardiaca.

Cum Maratonul Vinului a fost primul concurs pe 2023, in ultimile iesiri cu mtb-ul mi-am desenat traseele, cat mai apropiate de tiparul de la concurs, si in ciuda frigului din Brasov, am apasat pedala, cat sa verific daca inca mai pot sta, suficient de mult in zona 3 si 4 de heart rate, caci dupa o iarna intrega de zona 2, le dadusem disparute...

Dupa ce m-am linistit ca zonele mele de heart rate sunt la locul lor, ma trezesc la start fara centura de frecventa cardiaca (senzor de putere oricum nu am pe mtb). Deci cu ce masuram noi datele si cum putem stii daca ceea ce simt eu, se si reflecta in cifre?

Cum sansa de a gasi o centura de puls de imprumut e considerabil mai mica, comparativ cu a gasi o pereche de pantaloni cu bazon, de care cauta Radu, ma consolez cu situatia si imi spun ca solutia e simpla: merg cat de tare pot. Plec tare si o tin tot asa... Planul de la masina suna bine, insa cand ajung la linia de start, constat ca din prea mult entuziasm de inceput de sezon, lumea s-a asezat la start cu niste zeci de minute inainte si sfarsesc in ultima linie, alaturi de alti cativa rataciti. Asezarea la start e o lectie pe care o uit mereu, de la un sezon la altul si in primele curse gresesc constant la acest capitol. Totusi nu inteleg care e logica pentru care trebuie sa te pui cu 30 minute mai devreme la start pentru a prinde un loc in prima treime din pluton!!!???!!! Si din acest punct de vedere, apreciez etapele de Cupa Nationala, cu boxele valorice de start!

Slalomul printre oameni nu a fost niciodata specialitatea mea, dar pe prima urcare lunga de la Marvin imi iese si urcarea imi prieste. In fapt, e probabil similara cu drumurile de langa casa, atat ca lungime, cat si ca gradient. Aici depasesc multe fete, dar cum nu stiu cine s-a aliniat la start, nu am idee cu cine ma intrec si calculez ca optimist-realist ma asteapt un loc intre 4 si 6, la general, daca Radu a reusit sa stranga valva de la roata, nu pierd aer si nu ma trezesc ca trebuie sa umflu cauciucul la fiecare 10 km.

La Marvin am mai fost in 2018, pe vremea in care, tura de 18 km se repeta o data, de doua, sau de 3 ori. M-am uitat putin peste pozele de atunci si am zambit cand am vazut cum aratam atunci pe bicicleta...

Traseul de 51 km nu e cu totul nou, am mai fost pe aici cu prietenii, candva in timpul pandemiei, in cautarea soarelui si a primaverii, dar atunci am mers pentru socializare, in ritm de 5 ore pe traseu, asa ca nu imi amintesc mare lucru nici de atunci.

Revenind la cursa, dupa ce se incheie prima urcare si se cern plutoanele, cam raman in grupul meu de baieti. Fete nu mai vad. Undeva un deal mai departe as zice ca e tricoul albastru a lui Miriam, dar nu pare sa ma apropii de el, desi as zice ca urc bine. Urcarile vin si trec. Si coborarile la fel. Sablonul se repeta mereu. Recuperez pe urcare cateva pozitii, pierd pe coborare. Nu e nimic tehnic si desi zbor in toate directiile cu bicicleta si incerc sa ma tin bine de ea, baietii ma depasesc.

Vremea e pe sufletul brasovenilor. Noros, la inceput incepe si o burnita, deja ma gandesc sa mai arunc din apa, ca ma intorc cu ea la start...

Pe nesimtite, sau oricum, inainte sa ma uit la ceas si sa ma intreb cat mai e, ma trezesc cu 3 din cele 5 urcari deja bifate. Socotesc ca voi ajunge la finish in mai putin de 2h45 si faptul ca ne-am intersectat cu turele mai scurte si orizontul imi este plin de concurenti, ma face sa invart in continuare, constiincios, pedala. 

Elevatia ramasa se tot imputineaza, acum 100 m, acum 30 si la final, doar la vale, o coborare rapida, fix pe portiunea de asfalt unde mi-am facut incalzirea si 2h38 pentru primul concurs la sezonului. Nu stiu exact cate vor urma, dar e cu siguranta, Marvin a fost un concurs care mi-a cazut bine. 

Tragand linie, a fost un loc 1 la categoria de varsta si un loc 4 la general, dupa fetele de la Elite

La final, inchei cu cateva ganduri legate de organizare:

1. Traseul a fost marcat impecabil. Nu a fost nevoie nici macar o secunda sa ma uit pe ecranul de navigatie. 

2. Ridicarea pachetelor de start a mers foarte bine.

3. Diverse activitati pentru copii. 

4. Ramanand la cursa pentru copii insa, e si un aspect de imbunatatit, mai exact startul. 2 boxe, una pentru copiii mai mari care fac 2 bucle si una pentru copiii mai mici, care fac o bucla, e ideal. Sau start decalat. Copiii mari pleaca la 9, copiii mici pleaca la 9.10, termina cam in acelasi timp si ramane totusi suficient de mult timp pana la startul adultilor. Haosul de la start cu mutari de copii si biciclete dintr-o parte in alta a plutonului a fost departe de ideal.

Foto: Razvan Lupica, Traian Olinici, Tibi Hila, Janos Cherestes