Si copiii mici fac ture faine

Nu credeam ca o sa ajung sa scriu jurnale despre ture cu copii, dar zilele de vineri si sambata au fost prea faine ca sa nu lase o urma si pe hartia virtuala a blogului. Zile de primavara coapta, cu mult verde, cu copiii liberi, cu joaca, cu noroi, cu soare, cu provocari si reusite.

Vineri a fost si prima zi in care am mers la birou dupa 3 ani si 2 luni de work from home si ea nu se putea incheia mai bine decat cu o noapte la cort. Initial voiam sa mergem la unul din locurile dragi noua de la Holbav, dar am reconfigurat cu ceva pajiste fara view, insa cu iarba perfecta si cu acces auto. Nu am rezistat insa sa nu facem o vizita dealului de unde se vede cel mai fain apus din zona, pana au venit si s-au instalat Hoinarii. Focul a incalzit atmosfera, copiii si-au facut de cap, candva a sfarait si niste carne pe gratar si a fost o seara asa cum trebuie.

Seara asta de manual a precedat o dimineata cum ti-ai dori sa fie mai multe. Tihnite, cu copii care stau si citesc despre stele si planete, cu concursuri de bicicleta pe trasee amenajate ad-hoc si cu mult soare.

La 11 intregim echipa si pornim spre inghetata mult promisa de la Vasi. E drept ca amintirile mele despre traseul pana la Vasi erau vechi de vreo 3 sau 4 ani, asa ca am fost optimista in descriere. Inselatoare e si plecarea pe drumul acela lat si plat, pe care merge orice masina. Copiii pedaleaza cu entuziasm si energie, Radu Fodor e atins de frumusetea din jur si cand pedalam pe langa el, exclama sincer "E asa frumoasa padurea". Recunosc ca m-a miscat putin observatia asta, venita de la un copil de 5 ani, cu o casca mare pe cap, pedaland pe o bicicleta mare de fete :D .

Inca ne facem incalzirea pe drumul lat si bun

Dupa ce s-a terminat entuziasmul copiilor, au intrat in joc si adultii. Cam toti, niste adulti incapatanti, dispusi sa care si sa impinga biciclete, sa astepte oricat e nevoie, atata timp cat inaintam in directia cea buna. O pauza de masa si de joaca, luata strategic la jumatatea urcarii, a readus rabdarea si cheful de tura la cote normale, desi terenul se tot strica, apare noroiul, copiii imping biciclete, se straduiesc sa tina trasa buna printre urmele ploilor recente si se transforma incet incet in cauza nobila pentru care au fost inventate apa curenta si masina de spalat :D .

Pauza de la jumatatea urcarii

Inaintarea continua, cu pauze lungi de regrupare

In orice caz, rasuflu usurata cand profilul de elevatie imi arata ca s-au terminat urcarile si de aici si pana la mult promisa inghetata e doar drum lat si bun. La magazinul laudat s-a gasit si inghetata, dar si ceva muzica departe de gusturile noastre, totusi am incercat sa ne asezam la masa cea mai departata posibil de sursa zgomotului, baietii, dupa ce si-au mancat inghetata au fugit la joaca, iar oamenii mari au ramas sa se lupte cu pungile de pufuleti cumparate suplimentar.

Si am ajuns si la Vasi, si copiii au primit inghetata

Cum echipa de parinti a votat unanim ca facem un traseu in circuit, i-am dat drumul coborarii, o coborare de 4 kilometri, pe un teren surprinzator de bun, ce ne-a scos fix la inceputul fasiei de asfalt ce duce spre sat. Pauza la locul de joaca de la intrarea in sat a incheiat tura cum nu se putea mai bine si uite asa, tura cu tura, ne cresc copiii. 

Reteta succesului ? O mana sanatoasa de copii, o zi petrecuta afara, adulti relaxati si, bineinteles, masina de spalat si apa curenta acasa  :D. 

Echipa fantastica