Coasta Amalfi si soare in vene

Cand scriu aceste randuri mainile imi sunt inca reci dupa plimbarea de 10 minute pana la Easybox unde un colet cu pantaloni de iarna pentru Marius ma astepta de vreo 2-3 zile. Afara zapada scartaie sub talpi, strazile cartierului sunt absolut pustii si albe, iar gluga hanoracului nu a mai fost suficienta, am simtit nevoia sa o dublez si cu gluga de la geaca. Insa in vene imi curge inca soarele de pe Coasta Amalfi si sper ca perfuzia sa ma mai tina vreo 2-3 zile, desi sigur nu o sa dureze pana la urmatoarea repriza de caldura din Spania, din martie.

Napoli nu a fost niciodata pe lista mea scurta de locuri pe care voiam sa le vizitez, dar de cand aeroportul din Brasov si-a extins oferta, am zis sa profitam la maxim de orice destinatie. Zborul Brasov-Napoli oricum pare sa aiba zilele numarate si daca tot nu am petrecut un revelion la caldura, in Grecia, am zis sa iesim de sub plapuma de nori si ceata de acasa si sa facem o infuzie de soare pe Coasta Amalfi. Biletele le-am luat cu o zi inainte de plecare (da, cumva la supra-pret, dar stiam sigur ca vom avea 15 grade si soare glorios toata perioada), in rucsacurile de 30 l am pus cateva maruntisuri esentiale, dar loc a mai ramas, iar in ziua de Craciun, la ora 20, chemam un Bolt spre Aeroport.

Daca anul trecut, cand am procedat identic zburand spre Budapesta in ziua de Craciun avionul era 30% ocupat, acum era aproape plin, semn ca nu suntem singurii care cauta soarele si caldura.

Am dezbatut putin daca sa inchiriem sau nu o masina si pana la urma Radu a gasit o Lancia Ypsilon hybrid la 100 euro pentru 4 zile, iar cazarile le luam mereu de pe drum, de azi pe maine, in afara de prima, undeva fix langa aeroport.

Itinerariu nu aveam,  ci doar 4 zile in care sa ne facem plinul de soare si primavara, de mare, de inghetata si de pizza.

Soare in dar

In loc sa fac o dare de seama, pe zile, o sa impart experientele in 3 categorii: ce ne-a placut, ce nu ne-a placut si lucruri care au fost asa-si-asa.

Ne-au placut

Plajele din peninsula Sorrento unde trebuia sa mergi cate 45 min pe jos, cale de 500 m diferenta de nivel, ca sa ajungi intr-un golf pustiu. Sunt convinsa ca pustiu e doar acum in extra-sezon insa pentru noi asta e marea perfecta.

Toate pozele sunt facute pe poteca spre Fiordo di Crapolla,
500 m diferenta de nivel si 700 de trepte

Toata zona cu Agerola:

Nocelle, acel sat cocotat la 500 m altitudine, format din 100 de case, fara masini, cu alei inguste si detalii decorative faine.

Sentiero degli Dei pe care am fost doar eu cu Marius si pe care am ars-o in 2 ore

Cazarea din San Lazzaro (dar si satucele San Lazzaro si Bomerano).

Pizza mancata la o pizzerie locala din satul unde ne-am cazat in penultima seara.

Cafeaua si prajiturile de la una din patiseriile din acelasi sat.

   Sentiero degli Dei la apus 

San Lazzaro unde am avut o cazare faine,
am mancat o pizza autentica
si am inceput dimineata cu un mic-dejun tipic italian

View-ul de pe Coasta Amalfi cu toate satele asezate unele peste altele. Mi-au amintit cumva de acele Pueblos Blancos din Anadulsia, dar sunt sigura ca nu as vrea sa calc pe aici in sezon.

Ce nu ne-a placut

• Sorento. Aglomerat si comercial, puteam linistiti sa il omitem.
• Traficul si aglomeratia din zona de coasta (30 km la sud de Napoli)
• Mizeria de pe plajele aflate la sud de Napoli.

Despre curatenie nu discut caci stiam unde mergem si ce renume are zona cu Napoli care personal ni s-a parut chiar sub Sicilia la capitolul mizerie, gunoaie si cladiri. Dar repet, dupa experienta India pe mine nu ma mai poate impresiona aproape nimic. Si ca in orice alte zone murdare, murdaria apare acolo unde sunt multi oameni si reguli putine. Cum dispar oamenii din peisaj sau comunitatile devin mai mici, cum dispare si mizeria.

Ce a fost asa si asa:

La capitolul asa-si-asa as include destinatiile turistice precum Vezuviu si Pompei. Sunt locuri de vazut o data in viata, nu mai mult. Daca ar fi fost un concediu in 2, fara Marius, cu siguranta le-am fi evitat si am fi avut o abordare mult mai activa, cu bicicleta pe drumurile cu mai putin trafic, urcarea spre Vezuviu pe cursiera sau mtb si mult hike pe muntii de 1200-1400 m din Agerola. Insa, in 3, ne dorim ca orice calatorie sa fie si educativa, asa ca am bifat atat parcul arheologic Pompei (aici copiii platesc un bilet modic), cat si Vezuviu, unde baile de multime sunt garantate. Insa prea multi vulcani in Europa continentala nu poti sa vezi, asa ca faci geografie cu ce ai la oferta.

Craterul Vezuviului chiar fumega prin cateva fisuri si mirosul de sulf era la tot pasul

Pentru Napoli nu am avut decat vreo 5-6 ore. Eu am sfarsit intr-o cafenea linistita din centru unde am lucrat vreo 2 ore, dar baietii m-au asigurat ca in oras se puteau face lejer bai de multime. Gunoi si glamour la tot pasul si un transport in comun neregulat si aglomerat. Daca ajungeti totusi in Napoli si nu vreti sa mergeti pe varianta mainstream numita Aliexpress (shuttle-ul spre aeroport), lasati-va timp suficient (si aici zic min 2h inainte de ora la care trebuie sa fiti in aeroport), nu de alta, dar noi era sa pierdem avionul. Noroc cu italienii si experientele umane. 

In orice caz, prima experienta cu Amalfi a fost una pozitiva, asa ca o reintoarcere nu este exclusa, nu de alta, dar mai sunt cateva sit-uri Unesco de vizitat, pizzerii locale de descoperit si soare in dar de primit.

Foto by Radu

Citeste mai departe...

Propark Adeventure Race Family & Friends 2025

ProPark-ul este un concurs care "ma bantuie" de la prima editie. Mai intai au trecut ceva ani ca sa imi fac curaj sa particip, apoi a fost editia din Sureanu la care am facut echipa cu Vali, Cristi si Andrei, iar apoi au fost alte cateva editii in care  m-am intrebat mereu daca sunt suficient de antrenata ca sa particip si tot eu mi-am dat raspunsul ca nu.

Apoi a aparut ProPark Kids & Family, dar la primele 2 editii nu am reusit sa participam pentru ca se suprapunea cu alte concursuri la care eram deja inscrisi. Si anul acesta a fost la fel: ProPark-ul se suprapunea cu Linia20.

Cum insa la bicicleta antrenamentul e la un minim absolut, iar Linia20 nu e un concurs la care sa mergi "din amintiri", am zis ca asta e anul in care, in sfarsit, o sa ii fac initierea lui Marius in cursele de aventura. Cum la ProPark-ul de copii echipele au acelasi format (echipe de 4 persoane, din care minim un minor), am mers pe ideea sa mai luam cel putin un alt copil in echipa si Marius mi-a facut repede o lista cu cei mai buni prieteni carora sa le propunem o asemenea aventura. Din fericire pentru mine am primit un DA de la locul 2 (la locul 1 nu am intrebat si i-am si explicat lui Marius motivele), ne-am ales un nume frumos de arie protejata (Muntii Fagaras) si am facut inscrierea.

75% din echipa Muntii Fagaras, trecand Olt

In saptamana de dinainte de cursa, cand am vazut documentatia care continea trimiteri la flora de pe Lempes si din malastinile de la Prejmer, am inceput sa intuiesc ca anul asta o sa avem ceva de mers si locul de joaca se va extinde cuprinzand nu doar orasul, Tampa si Postavaru, ci si alte puncte de interes din zona limitrofa a Brasovului. Dar startul de la Biserica Fortificata de la Harman m-a surpins putin.

In orice caz, vineri seara la ora 9 desenam track-ul, faceam bagajele cu echipamentul minim obligatoriu si alte cateva lucruri necesare si culcam copilul, caci dupa o saptamana de sculat la 7, nici sambata asta nu avea sa faca exceptie.

Fata de ProPark-ul de oameni mari, timpul total de parcurgere al traseului nu conteaza, ci doar timpul petrecut in puncte. 9 puncte de control cu reprezentanti ai diverselor arii protejate din tara, unde aveam sa invatam despre zimbrii, flori carnivoare, serpi veninosi si o multime de alte lucruri interesante. Stabilim cu Andrei sa ii implicam cat mai mult, chiar daca asta va insemna ca nu vom fi neaparat rapizi in rezolvarea task-urilor din CP.

CP1  Harman. 

Punct dedicat Parcului  National Piatra Craiului

Tema: "Charcuterie"

Task: Strans produse de la localnici si compus un platou cu o poveste asociata.

La start o burnita de noiembrie ne face sa ne intrebam unde e soarele din prognoza, dar ajungem repede sa ne incalzim tot alergand prin localitate (bine, noi de fapt am pedalat) strangand paine, branza, diverse mezeluri etc.

Pe mese ne asteptau bonus un castron mare de legume de gradina si un al doilea castron cu gogosi cu gem. Cand au vazut copiii gogosile, a devenit clar ca platoul cu bunatati o sa cada pe locul 2. Partea provocatoare a fost povestea care sa insoteasca platoul, poveste pe care trebuiau sa o spuna chiar copiii, dar le-am incropit o poveste cu nutritia pentru ciclisti, Marius a luat proteinele, Codrut carbohidratii si toata lumea a fost fericita.

Aici se facea schimb de cunostiinte despre zimbru si vipera

Citind detaliile probei

De la detalii la executie, cale de 3 gogosi

CP 2A Podu Olt-Padurea si Mlastinile Eutrofe  de la Prejmer

Punct sustinut de Parcul Natura Putna Vrancea

Tema: "In pielea rasului"

Tema: Sa ne demonstram cunostintele despre ras

In padurea si mlastinile de la Prejmer erau ascunse 2 puncte de control si desi ordinea era liber aleasa, am zis sa scapam mai intai de cele ce implica boschetareala. Asa ca dupa ce rulam asfaltul spre Podu Olt, ne stropim in toate baltile de pe drum, ne innoroim putin si ne urizcam aferent in timp ce faceam push bike pe niste urme de poteci din padure, cat sa simta copiii aventura adevarata, gasim CP-ul si ne punem pe rezolvat provocarea. Gasit un "ras" in padure sub forma unei cutii (asta a fost usor cu ochii mei de vultur), pipait interiorul cutiei legat la ochi (asta a fost misiunea lui Marius, noi ceilalti ascutindu-ne urechile si mintea ca sa punem intrebari ajutatoare) si apoi dezlegarea unui rebus legat de ras, unde raspunsurile usoare au mers la copiii, cele mai grele la adulti.

Plecam din punct fara penalizare si pare un inceput bun.

CP 2B Podu Olt-Padurea si Mlastinile Eutrofe  de la Prejmer

Task: sa rezolvam o provocare legata de planta carnivora Roua Cerului, despre care am avut de invatat anterior

Baietii au declarat unanim ca asta a fost unul din cele mai faine puncte pentru ca a fost in mod egal dinamic si relativ simplut. Povestea era simpla. Unul din copii era roua cerului, celalat arunca spre el cu mingii de tenis pe care erau notate diverse insecte sau animale mici pe care  trebuia sa le si citeasca inainte. "Roua cerului " urma sa "prinda "insectele sau animalutele pe care le consuma planta reala si sa se fereasca de ceea ce nu face parte din meniu. Practic fiecare trebuia sa gandeasca putin. Ii arunc mingea ca sa o prinda pentru ca o consuma, sau ii arunc mingea ca sa il ratez pentru ca e prea mare ca sa se potriveasca ca meniu pentru o plantuta. Si "Roua Cerului" trebuia sa faca acelasi rationament. Le-am lasat acest joc integral baietilor care nu numai ca s-au descurcat bine, dar s-au si distrat si am plecat de acolo cu un zambet mare pe fata.

CP 2C Lunca Oltului

CP sustinut de Geoparc Carpaterra

Tema: "Poteca tematica Malurile Oltului"- intre rocile vechi si povestile comunitatii locale

Task: Pictura, modele sasesti

Unul din CP-uri era amenajat chiar pe malul Oltului si la el se putea ajunge atat ocolit, pe drum, cat si folosind un taxi-caiac pus la dispozitie de organizatori. Evident, ca pentru copii am ales taxi-caiacul si a fost fain. La punctul de control am dat de o provocare artistica. Baietii au trecut la pensule si la culori,  Andrei a plecat sa fumeze, iar eu am ramas sa ii ghidez pe copii, din care niciunul nu pare sa manifeste vreun talent in directia asta. Totusi am plecat de acolo fara penalizare, dar simt ca CP-ul asta nu o sa intre in top 3.

CP 2D Intrarea in Podu Olt

Punct sustinut de Parcul National Retezat

Tema: "Legenda zanelor" - o comoara ascunsa la Lacul Zanoaga

Task: 3 provocari legate de Lacul Zanoaga

Daca initial parea ca va fi treaba simpla sa ajungem de la un CP la altul, trebuind doar sa urmam Oltul, in realitate imediat dupa CP 2C ne-am blocat intr-o vaioaga adanca imposibil de trecut, asa ca a trebuit sa reconfiguram putin, dar din fericire am gasit suficiente drumuri care sa ne duca in directia cea buna. La punctul asta de control aveam multe lucruri de facut. 

Sa ascultam legenda lacului Zanoaga si sa raspundem la niste intrebari (aici ne-am luat penalizare) .

Sa jucam un telefonup fara fir cu o mica poveste.

Sa gasim o comoara urmand niste indicii centrate in jurul cifrei 29 (adancimea in metrii a lacului Zanoaga).

Stam destul de mult aici, dar cum comoara a fost o punga de dulciuri pentru copii, se zice ca a meritat efortul.

La telefonul fara fir 

CP 3 Lempes

Punct organizat de Parcul National Vanatori Neamt

Tema: "Zimbru e ranger"

Task:  sa ne demonstram cunostiintele legate de alimentatia zimbrului

Suntem cam pe la jumatatea concursului si ne mutam terenul de joaca pe Lempes. Legatura intre Podu Olt si Lempes o facem pe niste drumuri de pamant si iarba, pe unde ne-am invartit in primvara, cand am dormit o noapte in lunca Oltului inainte sa iasa tantarii.

Gasim usor punctul, desi era ascuns bine in padure si nu prea aveai repere. Aici avem parte de o alta proba faina. Noi suntem niste mici zimbrii si trebuie sa alegem din diverse plante ceea ce mancam si ceea ce evitam. Apoi urmeaza debrief-ul. Din fericire nu erau capcane pe aici. Alegerea era simpla. Tot ce e foios mancam, tot ce e conifer evitam plus feriga. Asta stiam clar din documentatie, asa ca tot ce au trebuit sa decida copiii a fost ce era foios si ce era conifer. Plecam fara penalizare si in fata ne sta traversarea sau ocolirea Lempesului. 

Pedaland prin lunca Oltului 

CP 4 Lempes

Punct organizat de Romsilva-Parcul Natural Portile de Fier

Tema: Salvatorii Ecosistemului.

Task: sa compunem mai multe lanturi trofice, in zona Portile de Fier/ Cazanele Dunarii

CP-ul era amenajat chiar la releul din varful Lempesului si pentru a ajunge aici am ales sa dam ocol dealului. Pana la urma ne-am orientat decent (desi a durat ceva ocolul acesta), am prins drumurile corecte si am ocolit, pe bicicleta, jumatate de Lempes. Codrut chiar a si urcat pe bicicleta pana la releu.

Proba asta a fost destul de grea pentru copii, nu doar pentru ca trebuiau sa compuna niste lanturi trofice cu noduri trofic, dar trebuiau sa si explice . Si oboseala incepea sa se stranga. Plecam de acolo si cu ceva penalizare pentru ca nu am pus corect nu stiu ce planta pe langa Cazanele Dunarii.

CP 5 Lempes

Punct organizat de Parcul National Domogled-Valea Cernei

Tema: Labirintul veninului

Task: sa descoperim miturile si adevarurile despre vipera cu corn si rolul ei in natura 

Din varful dealului task-ul e simplu. Tot coboam, cu grija, ca sa nu ratam CP-urile ramase  (2 la numar). Primul e amenajat pe coasta dealului, intr-un loc deschis si ne transforma intr-o mica vipera. Codrut, legat la ochi este capul viperei. Noi ceilalti, in sir indian, il conducem pe drumul presarat cu intrebari. Andrei citeste intrebarea, baietii raspund, iar Marius noteaza raspunsurile pe un formular. Intrebarile sunt decente si cu putin ghidaj se descurca destul de bine si copiii sa raspunda si plecam din punct fara penalizare. CP-ul acesta urca rapid in top 3, fiind simplu, dar original.

La debrief

CP 6 Lempes

Punct dedicat ariei protejate Dealul Cetatii Lempes-Mlastina Harman

Tema: Echilibrul fragil al Lempesului

Task: sa facem asocieri intre florile rare de pe Lempes si polenizatorii lor

Satele Harman si Sanpetru se vad deja sub noi. Concursul e aproape terminat si ultimul CP este despre flora de pe Lempes si polenizatorii ei. Aici fac bine perechile, ma incurc putin doar la Colilia cu Pene pe care as imperechea-o cu vantul, dar n-am vant ca polenizator. Asa ca aplic logica, le imperechez corect si plecam si de aici fara penalizare. 

Revenirea la start e o simpla formalitate pe bicicleta si fiecare viseaza pe drum la ciorba, inghetata si alte delicatese...Realitatea va fie alta. Copiii sfarsesc la joaca la un atelier de robotica de unde nu ii mai desprindem pana la premiere. Iar noi, adultii, sfarsim in sant, la o vorba, mancand struguri si alte produse tipice de la magazinul satesc. Ciorba se raporteaza pentru acasa.

La joaca cu ozobot-ii

Daca mai venim si la anul ?

Cu siguranta. Si nu, nu ca sa castigam (desi acum noi practic am inchis clasamentul, putin atipic fata de asteptarile baietilor obisnuiti cu podiumul la concursurile de MTB ), ci tot ca sa terminam tot concursul, sa trecem prin toate CP-urile si sa invatam jucandu-ne alaturi de  copii.

Un mare multumesc atat pentru ProPark-Fundatia pentru Arii Protejate  (pentru organizarea acestei editii), cat si fiecarei echipe care a amenajat si sustinut fiecare dintre CP-uri. A fost o experienta diversificata, cu activitati care mai de care mai diferite si ne-a placut mult, mult de tot :).

Citeste mai departe...

Norvegia e si despre mare si locuri idilice pe coasta

Avand in vedere ca in Norvegia de coasta muntii si marea merg mana in mana, ne-am adaptat si noi si dupa 3 zile de munte, am mers sa ne bagam si noi picioarele in Marea Nordului.

Bine, baietii au inceput inca de la Andalses, cand aseara au facut o prima baie infrigurata in apa de 14.5 grade. Pe mine nu m-au convins, dar erau cativa oameni care pareau sa aprecieze apa rece, printre care si 2 nemtoaice care faceau van life si care l-au incurajat pe Marius sa intre in apa.

3 septembrie- Alesund beach hike

La Alesund in schimb am gasit soare si o apa cu 0.3 grade mai calda. Mi-a placut mult plaja de acolo, micuta, cu putin nisip, cu multa iarba tunsa stil gazon, cu bancute si mese. Cat timp baietii se scaldau, eu merg sa explorez locurile si ochiul nu ma insala, caci gasesc cu usurinta un luminis cu o banca si cu loc exact pentru cele 2 corturi ale noastre.

Apoi plecam cu totii sa exploram stancile din zona, care ascund tot felul de mici comori precum alge care se misca in functie de curent, scoici lipite de stanci si in ochiurile de apa lasate in urma de flux/ reflux, niste moluste rosii - grena pline de apa. In plus mai e  si un fel de parc natural, plecand de la niste tunuri abandonate pe acolo, continand un loc de joaca pentru copii si alte atractii cu care ne ocupam jumatate de zi.

Atmosfera de vacanta pe plaja din Alesund. Copiii erau nemti si francezi

Un alt loc de cort reusit

4 septembrie - Alesund si Acvariul atlantic

Dimineata ploaia incepe la fix dupa ce strangem calabalacul si ajungem la masina. Cum toate chestiile interesante de la Acvariu incep dupa ora 13, ne adaptam si incepem dimineata cu o plimbare prin Alesund. E frig stam cu gecile pe noi, hoinarind prin oras cat sa treaca dimineata.

Cum nu ai prea multe drumetii de facut in zona, decidem ca merita sa intram cu totii la acvariu si a fost fara indoiala o decizie inteleapta. Pe langa organizare, interactivitate, jocuri, aplicatii practice, pestii atragatori etc, daca il vizitati dupa-amiaza prindeti si programele de hranire la pestii atlantici din acvariu (unde un scafandru face spectacol dand de mancare la pesti), la vidre, pinguini si foci. Si nu e vorba de o simpla procedura in care un angajat al acvariului arunca niste mancare in apa, ci de un mic spectacol in sine, in care pe langa hranire se spun povesti despre viata acelor animale (cele din captivitate dar si cele din mediul natural, despre povestea fiecarui membru din acvariu, temperamentul lor etc). Asta se intampla evident in norvegiana si engleza, angajatii interactionand in egala masura cu animalele si cu vizitatorii 

Pe seara ne mutam din nou in Andalsnes, pentru ca tot acolo pare sa fie cea mai buna vreme si dormim la locul nostru de langa plaja.

5 septembrie- Rampstreken (Andalsnes)

Sentimentul de sfarsit de vacanta pluteste deja in aer. Marius cu siguranta tanjeste deja dupa socializare si copii. Eu tanjesc dupa mai multe zile in tara asta faina si pline de experiente.

Facem o ultima drumetie la un punct de belvedere situat la 500 m deasupra orasului, traseu care se strecoara pe o poteca abrupta, cu radacini si trepte de piatra slefuite de serpasi. Norvegienii se mandresc cu multe trasee de acest gen, dand impresia ca au angajat echipe intregi de serpasi ca sa le imblanzeasca muntii de piatra.

Radu gaseste metoda ideala sa il motiveze pe Marius sa urce. Ii da ceasul lui si il pune sa faca lap-uri legat de durata in care va reusi sa urce  elevatii variabile intre 30 si 50 m diferenta de nivel, iar noi facem pariuri, incercand sa estimam mereu timpul fie prea mult ca sa il motivam, fie putin cam optimist, ca sa il motivam sa se depaseasca.

In orice caz, se strange un antrenament bun pentru MPC kids.

Cu energia consumata, luam kilometrii sub roti si usor, usor, intram in zona plictisitoare a Norvegiei.

6 septembrie- Scurta tura de canoe in Suedia

In incercarea de a face drumul de intoarcere catre Malmo cat mai "digerabil", noi adultii ne-am gandit sa facem o oprire in Suedia pentru o plimbare cu canoe. Genul acesta de experienta era oricum pe lista noastra, iar pretul pentru o canoe de 3 persoane era foarte ok comparativ cu pretul pentru 2 caiace. In Norvegia nici gand sa gasim un canoe, acolo genul acesta de ambarcatiune nu pare sa fie populara, caiacul fiind "rege". Dar in Suedia optiunile sunt mai ample, avem de ales intre SUP, caiac si canoe. 

Seara anterioara o petrecem la niste adaposturi de pe o insula pe care se ajungea pe o poteca de lemn iar nimerirea locurilor pe intuneric a prespus o doza buna de necunoscut. Locul a fost fara indoiala original, si provocarea serii a fost sa ridic cortul nostru Quechua Quick Hiker caruia ii trebuie cuie pentru ancorare intr-un adapost cu podea de lemn, dar paianjenii de peste tot si tantarii aferenti combinatiei de balta si padure nu mi-au dat prea multe optiuni.

In cort, protejati de insecte am dormit chiar bine si am plecat inainte ca centrul de vizitare din apropiere sa se deschida, astfel incat prezenta noastra a trecut aproape neobservata.

Am mai condus vreo 2 ore pana la centrul de inchirieri, dar la fata locului problema s-a dovedit aceea ca noi am ales canoe, Marius voia caiac, de unde motiv de tantrum si oricat ne-am sucit in barca aia nu am reusit sa ne intelegem. Insa am gasit un loc idilic de cort in Suedia, ca macar seara sa fie cum trebuie si sa spele nervii de peste zi.

Ultima zi avea sa fie dedicata Muzeului Tehnic din Malmo, un muzeu pe care vi-l recomand pentru copii, avand in vedere ca intrarea e doar 30 lei pentru adult, iar copiii au accesul gratis.

Vacanta se sfarseste in acelasi hotel de langa aeroport unde am reusit sa facem prima sauna in 3. Nu de alta, dar in Romania si prin tarile limitrofe, nu ai nicio sansa sa ii faci pe oameni sa inteleaga ca sauna nu o sa faca rau unui copil sanatos de 8 ani, nu de alta, dar altfel totii copiii din tarile nordice si din Germania ar fi deja pe duca.

Cum am terminat deja cartea "Cei ce sunt iubiti" (pe care o si recomand, nu va lasati mintiti de titlul ei, nu este o poveste siropoasa de amor), iar revista din avion e complet neinteresanta,  gandurile hoinaresc in 2 directii: in ce format si mai ales cand ma voi intoarce in Norvegia. Stiu deja ca vom reveni alaturi de Marius, dar parca eu as tanji dupa o tura solo, cu Radu sau cu prietenii. Si deja mi-e frica sa nu o iau pe urma finilor nostrii, Monica si Stefan, care au facut o mica obsesie cu Norvegia. Nu de alta, dar lumea e mare si sunt multe locuri de vizitatat si multe lucruri de experimentat.

Foto by Radu

Citeste mai departe...