Musai spectaculos- Aletschgletscher si aventura de hike a fetelor

"Eu: Eu nu inteleg cum ai gandit tu traversarea din Märjelensee in Lötschental.

AI-ul: Ai dreptate să o pui sub semnul întrebării. Dacă te uiți pe hartă, observația este corectă:

Märjelensee și Lötschental nu sunt legate printr-o traversare T2/T3 simplă și elegantă.

Cred că în răspunsurile anterioare am amestecat două idei diferite:

zona Aletsch (Riederalp – Bettmeralp – Märjelensee) si

zona Lötschental (Fafleralp – Lauchernalp)

care sunt ambele foarte frumoase, dar nu se leagă natural într-un trek de început de sezon fără un pas alpin serios.

Problema este că:

Lötschenlücke este la ~3170 m este teren glaciar nu este o traversare de trekking T2/T3

în iunie este clar în afara criteriilor tale. Deci varianta "Märjelensee → Fafleralp" pe care am descris-o ca o simplă traversare nu este una pe care ți-aș recomanda-o pentru weekendul acesta."

Cam cu genul acesta de discutii mi-am ocupat putinul timp liber din saptamana 8-11 iunie. Eu cautam idei pentru o traversare de 3 zile prin Alpii Elvetieni, AI-ul imi lua ochii cu propuneri tentante din punct de vedere poze si obiective, eu stateam cu harta in mana si mereu gaseam cate o aberatie pe acolo. Legaturi care nu existau decat cu coarda, coltari si piolet, telecabine care nu functionau inca deoarece sezonul in Alpi abia incepe, poduri susendate in reparatie sau transport imposibil. In orice caz parea ca o traversare legata in iunie era de domeniul SF-ului si pe cat insistam cu cautarile, pe atat ma frustram mai tare. Colac peste pupaza, joi ma uitam la prognoza cu ploaie de vineri si ma simteam si mai lipsita de idei. Insa din toate discutiile cu AI-ul am avut si un prompt care a functionat. Daca nu se pricepe sa citeasca harti, a nimerit-o la capitolul prognoza. In Ticino e diferit, dar nu e chiar alpin, mai repede un fel de Fagaras. Si noi vrem de fapt ghetari si lacuri glaciare. Asa ca l-am pus pe AI sa imi spuna care sunt urmatoarele locuri peste care frontul trece repede si asa am ajuns in Valais si mai precis in zona Belalp. Antropizata, cu telecabine, dar si cu un ghetar spectaculos. Claudia verifica webcam-urile, eu ma uit fascinata pe poze si cam tot acum intervine si schimbarea de paradigma. Cel mai probabil nu vom putea construi o traversare de 3 zile legate, asa cum am reusit acum 2 ani, dar am putea sa stam 3 zile pe munte in locuri spectaculoase, folosind ziua de vineri pentru a strabate Elvetia de la nord la sud, iar apoi, urcand spre nord, segment cu segment, cumva sincron cu vremea buna.

Rucsacul se face repede, iar scularea la 5.30 nu e grea, pentru ca in fata ne stau acele putine zile din an in care suntem doar noi doua si in care avem posibilitatea sa reinnodam firele pe care distanta, le desira, invariabil.

Cand in final coboram din tren, lasasem deja in urma oamenii care mergeau la job, picaturile de ploaie etc si cu cea mai ieftina gondola pe care am gasit-o in Elvetia, urcam la aproape 2000 m in Riederalp. De aici ne incepe noua traseul spre Riederfurka si nu dureaza mult pana sa incepem, inca din padure, sa avem primele deschideri spre Aletchgletcher, ghetarul de 27 km lungime marginit in capat de prietenii nostri de acum 2 ani: Monch si Jungfrau. Practic intreaga zi nu vom face decat sa mergem pe deasupra ghetarului, printr-un peisaj demn de Elvetia. In spatele nostru varfuri de 4000 m, printre care Matterhorn si Weisshorn.

Fetele, ghetarul, Lolek si Bolek

Undeva, in departare, pe jumate in nori, se vede Matterhorn-ul

In stanga noastra cel mai lung ghetar din Alpi care imi aminteste de pozele cu Mer de Glace care se gaseau, invariabil, la capitolul destinat ghetarilor de prin manualele din anii 1990. Si noi, doua furnici carandu-i pe Lolek si Bolek (rucsacurile noastre trase la indigo :) ).

Fata de acum 2 ani suntem mai eficiente de bagajul. Mancare deshidratata pentru toata perioada si dulciuri cat sa ne ajunga pentru 1-2 zile, deoarece faptul ca vom cobori zilnic in vale ne da posibilitatea de a face realimentare.

Desi pentru azi se anunta o zi innorata, in realitate am avut soare din belsug si bronzul de Alpi a inceput repede sa se arate.

Urcarea in saua asta putea sa fie fentata printr-un tunel elegant, inchis insa pana la final de iunie

Ultima privire spre ghetar

200-300 m, o Tampa, un mizilic pentru noi

Ne terminam traversarea undeva in jurul orei 17.50, cand, spre suprinderea noastra, oamenii tocmai strangeau gondolele instalatiei de la Fiescheralp, desi pe site ar trebui sa mai fie curse, din ora in ora, pana la 20.30. Luam apa, intram la gondola si constatam ca au mai pastrat 2-3 gondole care sa sustina cusele rare de la final de zi. La 18.30 coboram elegant cei 1000 m pana in vale, dam o fuga la singurul supermarket inca deschis, luam esentialele (proteine si hidratare) si prindem si trenul care urma sa ne duca cateva statii mai sus pe vale, conform planului.

Cateva date despre ghetar:

Locație: Elveția, cantonul Valais (Wallis), în Alpii Bernese

Cel mai mare și mai lung ghețar din Alpi

Lungime: aprox. 22–23 km

Grosime maximă: până la ~ 900 m în zona Konkordiaplatz

Altitudine: de la ~ 4160 m până la ~ 1650 m

Face parte din patrimoniul UNESCO „Swiss Alps Jungfrau-Aletsch” (din 2001)

Este format din mai mulți ghețari mai mici care se unesc (ex: Jungfraufirn, Aletschfirn)

La baza ghețarului se formează râul Massa, care ajunge în Rin

Gheața se deplasează lent — ca un râu (zeci de metri pe an)

A pierdut peste 3 km din lungime din secolul XIX si continuă să scadă în lungime și grosime

Date si track: https://www.strava.com/activities/18892799730

Foto: Claudia si Mike

Citeste mai departe...

Coasta Amalfi si soare in vene

Cand scriu aceste randuri mainile imi sunt inca reci dupa plimbarea de 10 minute pana la Easybox unde un colet cu pantaloni de iarna pentru Marius ma astepta de vreo 2-3 zile. Afara zapada scartaie sub talpi, strazile cartierului sunt absolut pustii si albe, iar gluga hanoracului nu a mai fost suficienta, am simtit nevoia sa o dublez si cu gluga de la geaca. Insa in vene imi curge inca soarele de pe Coasta Amalfi si sper ca perfuzia sa ma mai tina vreo 2-3 zile, desi sigur nu o sa dureze pana la urmatoarea repriza de caldura din Spania, din martie.

Napoli nu a fost niciodata pe lista mea scurta de locuri pe care voiam sa le vizitez, dar de cand aeroportul din Brasov si-a extins oferta, am zis sa profitam la maxim de orice destinatie. Zborul Brasov-Napoli oricum pare sa aiba zilele numarate si daca tot nu am petrecut un revelion la caldura, in Grecia, am zis sa iesim de sub plapuma de nori si ceata de acasa si sa facem o infuzie de soare pe Coasta Amalfi. Biletele le-am luat cu o zi inainte de plecare (da, cumva la supra-pret, dar stiam sigur ca vom avea 15 grade si soare glorios toata perioada), in rucsacurile de 30 l am pus cateva maruntisuri esentiale, dar loc a mai ramas, iar in ziua de Craciun, la ora 20, chemam un Bolt spre Aeroport.

Daca anul trecut, cand am procedat identic zburand spre Budapesta in ziua de Craciun avionul era 30% ocupat, acum era aproape plin, semn ca nu suntem singurii care cauta soarele si caldura.

Am dezbatut putin daca sa inchiriem sau nu o masina si pana la urma Radu a gasit o Lancia Ypsilon hybrid la 100 euro pentru 4 zile, iar cazarile le luam mereu de pe drum, de azi pe maine, in afara de prima, undeva fix langa aeroport.

Itinerariu nu aveam,  ci doar 4 zile in care sa ne facem plinul de soare si primavara, de mare, de inghetata si de pizza.

Soare in dar

In loc sa fac o dare de seama, pe zile, o sa impart experientele in 3 categorii: ce ne-a placut, ce nu ne-a placut si lucruri care au fost asa-si-asa.

Ne-au placut

Plajele din peninsula Sorrento unde trebuia sa mergi cate 45 min pe jos, cale de 500 m diferenta de nivel, ca sa ajungi intr-un golf pustiu. Sunt convinsa ca pustiu e doar acum in extra-sezon insa pentru noi asta e marea perfecta.

Toate pozele sunt facute pe poteca spre Fiordo di Crapolla,
500 m diferenta de nivel si 700 de trepte

Toata zona cu Agerola:

Nocelle, acel sat cocotat la 500 m altitudine, format din 100 de case, fara masini, cu alei inguste si detalii decorative faine.

Sentiero degli Dei pe care am fost doar eu cu Marius si pe care am ars-o in 2 ore

Cazarea din San Lazzaro (dar si satucele San Lazzaro si Bomerano).

Pizza mancata la o pizzerie locala din satul unde ne-am cazat in penultima seara.

Cafeaua si prajiturile de la una din patiseriile din acelasi sat.

   Sentiero degli Dei la apus 

San Lazzaro unde am avut o cazare faine,
am mancat o pizza autentica
si am inceput dimineata cu un mic-dejun tipic italian

View-ul de pe Coasta Amalfi cu toate satele asezate unele peste altele. Mi-au amintit cumva de acele Pueblos Blancos din Anadulsia, dar sunt sigura ca nu as vrea sa calc pe aici in sezon.

Ce nu ne-a placut

• Sorento. Aglomerat si comercial, puteam linistiti sa il omitem.
• Traficul si aglomeratia din zona de coasta (30 km la sud de Napoli)
• Mizeria de pe plajele aflate la sud de Napoli.

Despre curatenie nu discut caci stiam unde mergem si ce renume are zona cu Napoli care personal ni s-a parut chiar sub Sicilia la capitolul mizerie, gunoaie si cladiri. Dar repet, dupa experienta India pe mine nu ma mai poate impresiona aproape nimic. Si ca in orice alte zone murdare, murdaria apare acolo unde sunt multi oameni si reguli putine. Cum dispar oamenii din peisaj sau comunitatile devin mai mici, cum dispare si mizeria.

Ce a fost asa si asa:

La capitolul asa-si-asa as include destinatiile turistice precum Vezuviu si Pompei. Sunt locuri de vazut o data in viata, nu mai mult. Daca ar fi fost un concediu in 2, fara Marius, cu siguranta le-am fi evitat si am fi avut o abordare mult mai activa, cu bicicleta pe drumurile cu mai putin trafic, urcarea spre Vezuviu pe cursiera sau mtb si mult hike pe muntii de 1200-1400 m din Agerola. Insa, in 3, ne dorim ca orice calatorie sa fie si educativa, asa ca am bifat atat parcul arheologic Pompei (aici copiii platesc un bilet modic), cat si Vezuviu, unde baile de multime sunt garantate. Insa prea multi vulcani in Europa continentala nu poti sa vezi, asa ca faci geografie cu ce ai la oferta.

Craterul Vezuviului chiar fumega prin cateva fisuri si mirosul de sulf era la tot pasul

Pentru Napoli nu am avut decat vreo 5-6 ore. Eu am sfarsit intr-o cafenea linistita din centru unde am lucrat vreo 2 ore, dar baietii m-au asigurat ca in oras se puteau face lejer bai de multime. Gunoi si glamour la tot pasul si un transport in comun neregulat si aglomerat. Daca ajungeti totusi in Napoli si nu vreti sa mergeti pe varianta mainstream numita Aliexpress (shuttle-ul spre aeroport), lasati-va timp suficient (si aici zic min 2h inainte de ora la care trebuie sa fiti in aeroport), nu de alta, dar noi era sa pierdem avionul. Noroc cu italienii si experientele umane. 

In orice caz, prima experienta cu Amalfi a fost una pozitiva, asa ca o reintoarcere nu este exclusa, nu de alta, dar mai sunt cateva sit-uri Unesco de vizitat, pizzerii locale de descoperit si soare in dar de primit.

Foto by Radu

Citeste mai departe...

Propark Adeventure Race Family & Friends 2025

ProPark-ul este un concurs care "ma bantuie" de la prima editie. Mai intai au trecut ceva ani ca sa imi fac curaj sa particip, apoi a fost editia din Sureanu la care am facut echipa cu Vali, Cristi si Andrei, iar apoi au fost alte cateva editii in care  m-am intrebat mereu daca sunt suficient de antrenata ca sa particip si tot eu mi-am dat raspunsul ca nu.

Apoi a aparut ProPark Kids & Family, dar la primele 2 editii nu am reusit sa participam pentru ca se suprapunea cu alte concursuri la care eram deja inscrisi. Si anul acesta a fost la fel: ProPark-ul se suprapunea cu Linia20.

Cum insa la bicicleta antrenamentul e la un minim absolut, iar Linia20 nu e un concurs la care sa mergi "din amintiri", am zis ca asta e anul in care, in sfarsit, o sa ii fac initierea lui Marius in cursele de aventura. Cum la ProPark-ul de copii echipele au acelasi format (echipe de 4 persoane, din care minim un minor), am mers pe ideea sa mai luam cel putin un alt copil in echipa si Marius mi-a facut repede o lista cu cei mai buni prieteni carora sa le propunem o asemenea aventura. Din fericire pentru mine am primit un DA de la locul 2 (la locul 1 nu am intrebat si i-am si explicat lui Marius motivele), ne-am ales un nume frumos de arie protejata (Muntii Fagaras) si am facut inscrierea.

75% din echipa Muntii Fagaras, trecand Olt

In saptamana de dinainte de cursa, cand am vazut documentatia care continea trimiteri la flora de pe Lempes si din malastinile de la Prejmer, am inceput sa intuiesc ca anul asta o sa avem ceva de mers si locul de joaca se va extinde cuprinzand nu doar orasul, Tampa si Postavaru, ci si alte puncte de interes din zona limitrofa a Brasovului. Dar startul de la Biserica Fortificata de la Harman m-a surpins putin.

In orice caz, vineri seara la ora 9 desenam track-ul, faceam bagajele cu echipamentul minim obligatoriu si alte cateva lucruri necesare si culcam copilul, caci dupa o saptamana de sculat la 7, nici sambata asta nu avea sa faca exceptie.

Fata de ProPark-ul de oameni mari, timpul total de parcurgere al traseului nu conteaza, ci doar timpul petrecut in puncte. 9 puncte de control cu reprezentanti ai diverselor arii protejate din tara, unde aveam sa invatam despre zimbrii, flori carnivoare, serpi veninosi si o multime de alte lucruri interesante. Stabilim cu Andrei sa ii implicam cat mai mult, chiar daca asta va insemna ca nu vom fi neaparat rapizi in rezolvarea task-urilor din CP.

CP1  Harman. 

Punct dedicat Parcului  National Piatra Craiului

Tema: "Charcuterie"

Task: Strans produse de la localnici si compus un platou cu o poveste asociata.

La start o burnita de noiembrie ne face sa ne intrebam unde e soarele din prognoza, dar ajungem repede sa ne incalzim tot alergand prin localitate (bine, noi de fapt am pedalat) strangand paine, branza, diverse mezeluri etc.

Pe mese ne asteptau bonus un castron mare de legume de gradina si un al doilea castron cu gogosi cu gem. Cand au vazut copiii gogosile, a devenit clar ca platoul cu bunatati o sa cada pe locul 2. Partea provocatoare a fost povestea care sa insoteasca platoul, poveste pe care trebuiau sa o spuna chiar copiii, dar le-am incropit o poveste cu nutritia pentru ciclisti, Marius a luat proteinele, Codrut carbohidratii si toata lumea a fost fericita.

Aici se facea schimb de cunostiinte despre zimbru si vipera

Citind detaliile probei

De la detalii la executie, cale de 3 gogosi

CP 2A Podu Olt-Padurea si Mlastinile Eutrofe  de la Prejmer

Punct sustinut de Parcul Natura Putna Vrancea

Tema: "In pielea rasului"

Tema: Sa ne demonstram cunostintele despre ras

In padurea si mlastinile de la Prejmer erau ascunse 2 puncte de control si desi ordinea era liber aleasa, am zis sa scapam mai intai de cele ce implica boschetareala. Asa ca dupa ce rulam asfaltul spre Podu Olt, ne stropim in toate baltile de pe drum, ne innoroim putin si ne urizcam aferent in timp ce faceam push bike pe niste urme de poteci din padure, cat sa simta copiii aventura adevarata, gasim CP-ul si ne punem pe rezolvat provocarea. Gasit un "ras" in padure sub forma unei cutii (asta a fost usor cu ochii mei de vultur), pipait interiorul cutiei legat la ochi (asta a fost misiunea lui Marius, noi ceilalti ascutindu-ne urechile si mintea ca sa punem intrebari ajutatoare) si apoi dezlegarea unui rebus legat de ras, unde raspunsurile usoare au mers la copiii, cele mai grele la adulti.

Plecam din punct fara penalizare si pare un inceput bun.

CP 2B Podu Olt-Padurea si Mlastinile Eutrofe  de la Prejmer

Task: sa rezolvam o provocare legata de planta carnivora Roua Cerului, despre care am avut de invatat anterior

Baietii au declarat unanim ca asta a fost unul din cele mai faine puncte pentru ca a fost in mod egal dinamic si relativ simplut. Povestea era simpla. Unul din copii era roua cerului, celalat arunca spre el cu mingii de tenis pe care erau notate diverse insecte sau animale mici pe care  trebuia sa le si citeasca inainte. "Roua cerului " urma sa "prinda "insectele sau animalutele pe care le consuma planta reala si sa se fereasca de ceea ce nu face parte din meniu. Practic fiecare trebuia sa gandeasca putin. Ii arunc mingea ca sa o prinda pentru ca o consuma, sau ii arunc mingea ca sa il ratez pentru ca e prea mare ca sa se potriveasca ca meniu pentru o plantuta. Si "Roua Cerului" trebuia sa faca acelasi rationament. Le-am lasat acest joc integral baietilor care nu numai ca s-au descurcat bine, dar s-au si distrat si am plecat de acolo cu un zambet mare pe fata.

CP 2C Lunca Oltului

CP sustinut de Geoparc Carpaterra

Tema: "Poteca tematica Malurile Oltului"- intre rocile vechi si povestile comunitatii locale

Task: Pictura, modele sasesti

Unul din CP-uri era amenajat chiar pe malul Oltului si la el se putea ajunge atat ocolit, pe drum, cat si folosind un taxi-caiac pus la dispozitie de organizatori. Evident, ca pentru copii am ales taxi-caiacul si a fost fain. La punctul de control am dat de o provocare artistica. Baietii au trecut la pensule si la culori,  Andrei a plecat sa fumeze, iar eu am ramas sa ii ghidez pe copii, din care niciunul nu pare sa manifeste vreun talent in directia asta. Totusi am plecat de acolo fara penalizare, dar simt ca CP-ul asta nu o sa intre in top 3.

CP 2D Intrarea in Podu Olt

Punct sustinut de Parcul National Retezat

Tema: "Legenda zanelor" - o comoara ascunsa la Lacul Zanoaga

Task: 3 provocari legate de Lacul Zanoaga

Daca initial parea ca va fi treaba simpla sa ajungem de la un CP la altul, trebuind doar sa urmam Oltul, in realitate imediat dupa CP 2C ne-am blocat intr-o vaioaga adanca imposibil de trecut, asa ca a trebuit sa reconfiguram putin, dar din fericire am gasit suficiente drumuri care sa ne duca in directia cea buna. La punctul asta de control aveam multe lucruri de facut. 

Sa ascultam legenda lacului Zanoaga si sa raspundem la niste intrebari (aici ne-am luat penalizare) .

Sa jucam un telefonup fara fir cu o mica poveste.

Sa gasim o comoara urmand niste indicii centrate in jurul cifrei 29 (adancimea in metrii a lacului Zanoaga).

Stam destul de mult aici, dar cum comoara a fost o punga de dulciuri pentru copii, se zice ca a meritat efortul.

La telefonul fara fir 

CP 3 Lempes

Punct organizat de Parcul National Vanatori Neamt

Tema: "Zimbru e ranger"

Task:  sa ne demonstram cunostiintele legate de alimentatia zimbrului

Suntem cam pe la jumatatea concursului si ne mutam terenul de joaca pe Lempes. Legatura intre Podu Olt si Lempes o facem pe niste drumuri de pamant si iarba, pe unde ne-am invartit in primvara, cand am dormit o noapte in lunca Oltului inainte sa iasa tantarii.

Gasim usor punctul, desi era ascuns bine in padure si nu prea aveai repere. Aici avem parte de o alta proba faina. Noi suntem niste mici zimbrii si trebuie sa alegem din diverse plante ceea ce mancam si ceea ce evitam. Apoi urmeaza debrief-ul. Din fericire nu erau capcane pe aici. Alegerea era simpla. Tot ce e foios mancam, tot ce e conifer evitam plus feriga. Asta stiam clar din documentatie, asa ca tot ce au trebuit sa decida copiii a fost ce era foios si ce era conifer. Plecam fara penalizare si in fata ne sta traversarea sau ocolirea Lempesului. 

Pedaland prin lunca Oltului 

CP 4 Lempes

Punct organizat de Romsilva-Parcul Natural Portile de Fier

Tema: Salvatorii Ecosistemului.

Task: sa compunem mai multe lanturi trofice, in zona Portile de Fier/ Cazanele Dunarii

CP-ul era amenajat chiar la releul din varful Lempesului si pentru a ajunge aici am ales sa dam ocol dealului. Pana la urma ne-am orientat decent (desi a durat ceva ocolul acesta), am prins drumurile corecte si am ocolit, pe bicicleta, jumatate de Lempes. Codrut chiar a si urcat pe bicicleta pana la releu.

Proba asta a fost destul de grea pentru copii, nu doar pentru ca trebuiau sa compuna niste lanturi trofice cu noduri trofic, dar trebuiau sa si explice . Si oboseala incepea sa se stranga. Plecam de acolo si cu ceva penalizare pentru ca nu am pus corect nu stiu ce planta pe langa Cazanele Dunarii.

CP 5 Lempes

Punct organizat de Parcul National Domogled-Valea Cernei

Tema: Labirintul veninului

Task: sa descoperim miturile si adevarurile despre vipera cu corn si rolul ei in natura 

Din varful dealului task-ul e simplu. Tot coboam, cu grija, ca sa nu ratam CP-urile ramase  (2 la numar). Primul e amenajat pe coasta dealului, intr-un loc deschis si ne transforma intr-o mica vipera. Codrut, legat la ochi este capul viperei. Noi ceilalti, in sir indian, il conducem pe drumul presarat cu intrebari. Andrei citeste intrebarea, baietii raspund, iar Marius noteaza raspunsurile pe un formular. Intrebarile sunt decente si cu putin ghidaj se descurca destul de bine si copiii sa raspunda si plecam din punct fara penalizare. CP-ul acesta urca rapid in top 3, fiind simplu, dar original.

La debrief

CP 6 Lempes

Punct dedicat ariei protejate Dealul Cetatii Lempes-Mlastina Harman

Tema: Echilibrul fragil al Lempesului

Task: sa facem asocieri intre florile rare de pe Lempes si polenizatorii lor

Satele Harman si Sanpetru se vad deja sub noi. Concursul e aproape terminat si ultimul CP este despre flora de pe Lempes si polenizatorii ei. Aici fac bine perechile, ma incurc putin doar la Colilia cu Pene pe care as imperechea-o cu vantul, dar n-am vant ca polenizator. Asa ca aplic logica, le imperechez corect si plecam si de aici fara penalizare. 

Revenirea la start e o simpla formalitate pe bicicleta si fiecare viseaza pe drum la ciorba, inghetata si alte delicatese...Realitatea va fie alta. Copiii sfarsesc la joaca la un atelier de robotica de unde nu ii mai desprindem pana la premiere. Iar noi, adultii, sfarsim in sant, la o vorba, mancand struguri si alte produse tipice de la magazinul satesc. Ciorba se raporteaza pentru acasa.

La joaca cu ozobot-ii

Daca mai venim si la anul ?

Cu siguranta. Si nu, nu ca sa castigam (desi acum noi practic am inchis clasamentul, putin atipic fata de asteptarile baietilor obisnuiti cu podiumul la concursurile de MTB ), ci tot ca sa terminam tot concursul, sa trecem prin toate CP-urile si sa invatam jucandu-ne alaturi de  copii.

Un mare multumesc atat pentru ProPark-Fundatia pentru Arii Protejate  (pentru organizarea acestei editii), cat si fiecarei echipe care a amenajat si sustinut fiecare dintre CP-uri. A fost o experienta diversificata, cu activitati care mai de care mai diferite si ne-a placut mult, mult de tot :).

Citeste mai departe...