Azi e una din acele rare zile in care Marius nu e acasa. E plecat la bunici. Nu reusesc sa profit de dupa-amiaza de azi pentru a face ceva cu sens si cu creierul prajit dupa niste escalari la munca, stau si vegetez in fata ecranului. Din tab in tab, ajung pe Google Photos, doar ca sa imi amintesc ca nici pe acolo nu am mai facut ordine de ceva vreme. S-au strans cateva poze din mini-vacanta de Pasti, asa ca deschid blogul si ma apuc sa testez. Cuvintele curg fluent, fara pretentii de scriitor, fara efort metodic, le las sa se aseze asa cum vin. Nu traiesc din asta, nu imi castig painea din scris. Ceea ce pun in cuvinte e tot pentru mine, pentru noi cei de peste 5-10-20 de ani. Simteam de ceva vreme ca trebuie sa scot blogul de la iernat, dar adevarul e ca trebuia cumva sa imi creez si contextul sa ma mobilizez si pozele din cele 4 zile de Pasti in care am ramas pe langa acasa, dar am fost mereu pe drumuri, au creat cumva, in mod natural, contextul.
Joi- Foculet la Holbav
Furam startul la vacanta cu un foc la Holbav unde prajim, regulamentar, burgeri, carnati, mozarella si cam orice altceva se mai poate pune pe foc. Copiii sunt suprinzator de cuminti si seara e una chiar reusita, mai ales ca au trecut cam 3 luni de cand am fost ultima data pe aici si intre timp, in aer se simte miros clar de primavara.
Vineri- Cu bicicleta la Holbav, la Vasi
Tura de primavara la Vasi, cu copiii si cu bicicletele e deja aproape traditie, ajungand la editia cu numarul 3. Copiii cresc, tura devine din ce in ce mai usoara si pentru copii (care acum pedaleaza aproape integral), dar si pentru parinti, caci nu mai e nevoie sa mai impingem/ caram bicicletele copiilor. Desi soarele e darnic la plecare, vantul schimba perspectiva, pe traseu ne insotim si cu cativa stropi de ploaie, iar la Vasi punem pe noi toate hainele din rucsac. Cand zic noi, ma refer la noi, adultii. Copiii au treaba sa sara in trambulina o ora intreaga, asa ca pentru ei temperatura si vantul sunt detalii nesemnificative.
Intoarcerea e si ea fluida, cu o coborare care merge ca unsa si un asfalt decent. Deja imi calculez ca pentru la anul trebuie sa caut o varianta sa ne lungim tura, sa o facem mai provocatoare si in continuare atractiva pentru copii.
Vineri seara profitam de sleep over-ul lui Marius la Gemeni si iesim la un foc pe Stejeris, cu niste resturi de burgeri, niste resturi de carnati si in general resturi cu ce mai gasim pe acasa.
Sambata- Daca azi baietii sunt pe poteci, profitand de urcarile cu autobuzul 20 care a trecut recent la configuratia de primavara/ vara cu remorca de biciclete, eu dau o fuga pana la Sfantu Gheorghe, pe cursiera, pentru o cafea cu Mesi si Zsuzsanna, urmata de niste sumara pregatiri acasa cu drob si oua colorate cu Marius. Pedalatul imi cade bine, doar cu vantul nu ma inteleg, pare ca in ultimele ture a batut mereu, cu dusmanie, din fata....
Duminica- Drumetie, oua rosii si cozonac la Moeciu
Vremea cristal de afara cere putina miscare si un picnic cu priveliste. Am scapat in sfarsit de praful saharian si ploile au inceput sa curete atmosfera, asa ca alegem cu totii o drumetie la Moeciu, in detrimentul altor activitati. Traseul este unul clasic, respectiv jumatate din bucla 3, de data asta cu pornire din Valea Bangaleasa , sosire in centru si picnic La Bisericuta.
Luni- Ma dusei sa trec la Olt
Radu pleaca cu Marius, Tudor si Eliza la o tura de biciclete pe Malul Oltului, un circuit de 14 km, pornind din Podu Olt. Eu ies la MTB, cat sa imi aduc aminte ce prost merg si sa ma bage in depresie. Noroc ca la Marvin sunt doar drumuri....Ma ajuta insa sa imi revin drumul spre Podu Olt, unde un uragan (in sfarsit de spate), ma poarta spre o poiana faina, inconjurata de mici stejari, cu o vatra solid amenajata si unde ne stabilim cartierul general in seara asta. Copiii cad rapusi destul de repede de oboseala, asa ca eu raman la povesti cu Andra si Tudor, in jurul unui foc unde lemnele de esenta tare ard complet si curat.Povestim despre noi in trecut si despre noi in prezent, si ne dam seama ca lumile noastre sunt in anumite instante foarte asemanatoare. Serile astea linistite cu o mana de prieteni faini sunt alaturi de familie, sanatate si timp personal una din micile, dar pretioasele, bucurii ale vietii.
Dimineata de marti, ultima din mini-vacanta noastra imi place insa cel mai mult din tot ce s-a intamplat in ultimele zile. Desi in cort este bezna, stiu dupa galagia de afara ca e in jur de ora 6. Pasarile care se intrec in triluri nu mint niciodata. Toata zarva si freamatul acesta al naturii te conecteaza cu ce conteza. Cu pamantul rece pe care il simt cand piciorul scapa pe langa izopren. Cu mirosul de iarba si mirosul de balta. Cu umezela cetii de pe lunca ce persista pana cand soarele e suficient de puternic sa o alunge in valuri. Cu verdele de primavara si cu bucuria de a trai asemenea momente iar si iar. Poate nu de fiecare data cand dormi in natura, dar suficient de des ca sa iti amintesti ganduri, mirosuri si experiente anterioare, din alte poieni, din alte paduri, din alte dealuri imprastiate in colturi diferite alte tarii, locuri ce ne-au fost gazda pentru o noapte.
Foto by Radu & Tudor
0 comments:
Trimiteți un comentariu