Totul are un inceput

Intre cununia civila si o mica petrecere in familie la restaurant, am alergat intr-un suflet, cu buletinul neperforat, sa iau bilete pentru concediu. Aveam in fata o luna de miere, pe care chiar am facut-o luna, impartind-o intre Austria si Romania. Nehotararea incepuse deja sa se instaleze in proaspata familie Diaconescu. Nu stiam in primul rand daca vom pleca (totul tine de bunavointa functionarilor care puteau sau nu sa tina cont de rugamintea mea de a-mi lasa buletinul in pace si de a se increde in cuvantul meu cum ca o sa il schimb), apoi nu stiam exact unde vom pleca si nici cand. Tipic, nu?

Desi initial planul suna: 10 zile si 3 capitale europene: Budapesta, Praga, Viena (sau invers) realitatea a fost cu totul alta. Insa cu 2 bilete de InterRail in buzunar, lumea ne era deschisa.

Noi si lumea intreaga (in Prater, Viena)

Asa ca intr-o zi de duminica, pe o caldura criminala, ne suim in rapidul de Viena si ne dam jos, 16 ore mai tarziu in capitala Austriei. Cu 2 rucsaci, cautand un camping, si avizi de cunoastere. Suntem repede vrajiti si cum-necum ramanem 4 zile in zona.

Prima oprire-la Opera

In Prater, pe fundal Riesenrad

O alta zi a fost dedicata integral Schoenbrunnului 

In Parlament

La un local ce servea preparate traditionale in portii XXL (Radu si carnatul de un metru)

De aici, trebuia sa revenim usor, usor spre est, si urmatorul punct din planul nostru era Praga. Dar intr-o zi caniculara, pe care ne-o petreceam intr-o gradina botanica alpina reprodusa in Viena, tot cautand trenuri de noapte spre Praga, ochii ne cad pe o legatura directa Viena-Venetia si retur Venetia-Salzburg. Asa ca fara regrete, schimbam macazul din mers. Mergem la Venetia. Aveam sa dormim 2 nopti pe tren si ziua sa o petrecem pe coasta Adriaticii. Nici macar faptul ca nu am mai gasit locuri la cusete/vagonul de dormit nu ne-a facut sa ne schimbam decizia. Suntem tineri si in forma: dormim noi cumva, avem doar antrenament din lungile calatorii cu trenul din Romania. Bineinteles ca ne-am descurcat si dimineata devreme eram  in Venetia, unde ne-a lovit o caldura umeda infernala. Desi am incercat sa dregem situatia cu pizza, inghetata, iarasi inghetata, umbra (asta nu se prea gasea), ziua a fost lunga, mai ales ca nu mai stiu din ce motiv nu am putut lasa bagajele la gara si ne-am plimbat cu rucsacii o zi intreaga prin oras. Dar noi suntem tineri, entuziasti si antrenati.

Venetia ne primeste cu soare, mult soare

Venirea serii ne mantuie de caldura si ne urcam cu inima zglobie in trenul ce mergea spre Salzburg unde ajungem in puterea noptii. Cum la ora 4-5 dimineata nu e niciun camping deschis si nu merge niciun transport in comun, asa ca, pentru a nu sta prin gara, consultam mersul trenurilor si descoperim multe garnituri spre Innsbruck ce pleaca la interval de 1-2 ore. Muuuuunte, here we come! Asa ca ne suim in tren si mergem 2 ore spre Innsbruck unde mai petrecem o zi. 

Mama ce dor ne-a fost (deja!) de aerul proaspat si racoarea de la munte

Hoinarim dupa bunul plac prin parcurile umbroase ale orasului

Unul dintre multele si fotogenicele poduri peste Inn

Radu la shopping (isi cauta palarie, dar nu a luat-o pe aceasta)

Revenim abia seara in Salzburg, dupa 2 zile complete de pribegie. Astazi un camping chiar ar prinde bine, facem si noi un dus, dormim si noi ca oamenii, in cort si nu pe scaune. In cele 2 zile petrecute aici, ne-am luat un Salzburg card cu intrari gratuite la o multime de obiective turistice si doua zile nu ne-au stat picioarele.

In Salzburg

Cum in cardul orasului era inclusa si o urcare cu telecabina, nu ratam ocazia si urcam ca pantofarii pana la 2000m+

Mike, pozand cu palaria lui Radu

Cum toate drumurile astea nu au totalizat decat 3 zile de calatorie, mai aveam conform biletului inca doua, asa ca ne permitem ca in drumul spre casa sa ne oprim pentru o zi (o dupa-amiaza si o dimineata) in Budapesta, iar apoi sa luam trenul spre Oradea pentru a reveni in Romania.

In Budapesta unde palaria contraataca (cand pe capul lui Radu cand pe al meu)

Am ajuns acasa din prima "pribegie" ce nu a facut decat sa ne deschisa usa catre batranul continent si desi acum am intrat timid prin ea, siguranta va creste an de an si aventurile se vor tine lant. Pana una alta, luna noastra de miere continua in Carpati.