O retrospectriva spre inceputuri

Gara de Nord....Aglomeratie, forfota, miscare, trenuri care se insirau la peroane "ca un sarpe lung". Anunturile "fonfanite" ale crainicei pe care le imitam cu mare arta tinandu-ma de nas: "Trenul accelerat X, pleca de la linia 5 in directia: Ploiesti-Campina-Sinaia-Busteni-Brasov".

Un nasuc lipit de fereastra murdara si 2 ochi albastri care devoreaza peisajele, ce se schimba, se schimba neincetat, intr-o goana de forme si culori nemaivazute pana atunci. Scartaitul de roti, balansul si zgomotul regulat imi plac nespus. Merg undeva, intr-un loc nou, nemaivazut....am sa vad muntii! Ganduri mici intr-un capsor de 5 ani.

Busteni, locul unde au inceput toate....Pasesc pe bulevard cu ochii nedezlipiti de pe Crucea de pe Caraiman, fara sa am idee ca peste ani toate acestea imi vor deveni atat de familiare.

Primii mei pasi in padure spre Urlatoarea, cascada imi pare impresioananta asa mica cum sunt, cu mama de mana, iar in jur este pustiu. La intors ne oprim sa manacam un sandwich in padure. Este liniste si un miros puternic de brad. Si curat, asa cum peste ani cand m-am intors, nu am mai gasit....

Trecem din nou pe langa telecabina la intors, pentru cativa ani aceasta va fi singura mea legatura cu muntele, pana voi prinde aripi sa zbor singura.

Anii trec fara alte evenimente marcante. Ceva ture la Babele cu telecabina, ceva trasee usoare spre Poiana Izvoarelor si Diham, un cantonament la Cabana Garbova, nimic notabil, si in mine nimic care sa prevesteasca focul ce imi va aprinde inima. Eram un copil mototol fara vreo veleitate deosebita spre sport, usor antitalent, mediocru daca e sa ma suprapreciez...Insa muntele e mare si rabdator si ca un tata bun m-a lasat sa cresc frumos, sa urc de la picioare, pana i-am ajuns la palme si l-am putut tine de mana si apoi sus la frunte sa il sarut noaptea inainte de culcare. Totusi tot timpul o sa fie un urias!