Locatie: Centrul National Salvamont Padina
Participanti: kya, alois,adiciociu, 2_ceaiuri,ionica_mushu, vintila, valentin_c, frg, xemax mariusadx, laviniu, irina, griz, enderb, ad078,
Traseu:
Cota 1400-Drumul de vara-Cota 2000-Piatra Arsa-Plaiul lui Pacala-Padina
Padina-Saua Laptici-Valea Dorului-Cota 2000-Drumul de vara-Cota 1400
Dupa ce vremea a starnit semne de intrebare si indoieli pentru o parte din participanti, am reusit totusi, fara prea multe vorbe sa ne strangem sambata la cota 1400 si chiar sa plecam cu o punctualitate de invidiat. Se vede ca eram pusi pe treaba si frigul de inceput de iarna (asa un -9/-10 de incalzire ) nu ne speria pe sub hainele groase,cagula, manusi etc.
Aveam insa sa constatam ca ceata, nori si vant era doar deasupra statiunilor de pe Valea Prahovei, caci dupa 20 -30 de minute de urcus pe Drumul de vara, iesim la soare si dam de un cer albastru, clar de albastru, perfect si nemiscat ca o oglinda. Si din cerul acesta fara seaman de senin, pe care nici o fasie de nor nu se vedea...ningea ca intr-o poveste de Andersen.
Astfel ca buna dispozitie ne invaluie pe toti si pasim hotarati spre Cota 2000, pe zapada inghetata ce scartaie sub bocanci. A venit totusi iarna si tot albul din jur cheama sarbatorile.
 |
| Ocolin Furnica |
Pentru ca vremea este buna, decidem sa profitam putin de soare, zapada si ger si sa lungim putin drumul pe la Piatra Arsa.
 |
| Pe platou |
E fain, caci vizibilitatea e buna si atmosfera este clara si senina. Totusi, inca e un inceput de iarna, iarba ingalbenita inca se zareste prin multe locuri,zapada e adanca doar in valcele si vaioage, iar inaintarea nu presupune prea mult efort.
 |
| Pe drumul spre Pestera/Padina |
Astfel printre sesiunile de deschis poteca spre Plaiul lui Pacala,am timp sa ma opresc si sa imi las ochii sa se plimbe spre impresionanta Vale a Ialomitei, spre pantele pe care am urcat acum 2 saptamani spre Saua Strunga si imi dau seama ce pacat era sa stai acasa pe o vreme ca asta.
 |
| Fericiti ca am scapat de rauri |
Pana la urma, cu destul de multa intarziere dar rosii cu totii in obraji, popsim la Padina si ne bucuram de caldura camerei si de o mica gustare pana la inceputul cursului.
Am discutat despre:
-alertarea serviciilor competente
-evaluarea persoanei accidentate
-cum trebuie sa actionam in cazul
a)diverselor traumatisme:
- ale coloanei vertebrale
- craniene
- toracice
- abdominale
-de bazin
b) in cazul fracturilor (atat pentru membrele superioare cat si pentru cele inferioare)
- primul ajutor pentru diversele plagi ce pot insoti traumatismele
-transportul cu mijloace improvizate (schiuri, targa improvizata) si implicit manevrarea corecta a persoanelor accidentate
-innec
-hipotermie
- masaj cardiac extern si respiratia artificiala.
Am avut si un pacient-Vali, care a suportat cu stoicism toate demonstratiile. Ba chiar si-a intrat foarte bine in rol.
Totusi, din punctul meu de vedere ceea ce a lipsit, a fost talentul pedagogic, structura cursului si modul de prezentare si de invatare care trebuia sa fie transmi participantilor.
Nu contest competentele celor de la Salvamont , insa este o mare diferenta intre a cunoaste si a putea sa si transmiti cunostintele....
Duminica
Cum eu una m-am culcat devreme si am dormit pe saturate, m-am sculat destul de devreme si primul gand a fost sa imi arunc privirea pe fereastra. Am decretat din caldura patului ca se anunta o noua zi foarte frumoasa caci zorile se iveau bland, si dezveleau un senin de iarna. Probabil ca si un frig proportional dar la asta nu te prea gandesti decat cand incepi sa tragi pe tine haine groase, manusi si parazapezi...in nici un caz cand iti savurezi micul dejun cu o cana de ceai fierbinte si aromat in mana.
Reusim sa plecam la 9.30 de la Padina si schimbam traseul, pe BR, prin Valea Dorului. Soarele este la datorie si incalzeste atmosfera inghetata, iar noi coloram marea de alb cu hainele noastre pestrite, asa cum mergem monom, spre Cabana Diana. Ma gandeam pe cand ieseam mergeam prin desertul acela alb, sub soarele alb, respirand aerul acela albit parca de ger, ca era o vreme superba pentru o tura pe undeva pe sus, poate pe Creasta Craiului sau poate pe stancariile Bucegilor. Pe BR beneficiem de o poteca bine batuta si desi urcusul prin padure nu e chiar usor, mai cu o pauza, mai cu o poveste iesim la lumina.
M-a fascinat tot timpul partea aceasta din Bucegi, calma si linistita, domoala si armonioasa si de fiecare data am gasit-o altfel. Primavara imbietoare cu iarba crescuta proaspat si cu apa rece, vara, plictisitoare si lunga in asteptarea padurii care sa te izbaveasca de canicula, toamna asemanatoare cu un peisaj canadian, cu ceturi si rauri umflate, iar iarna- o adevarata invitatie la schi de tura.
Aici ne insiram fiecare in ritmul lui si din poveste in poveste ajungem la cabana la Valea Dorului unde e pustiu caci sezonul de schi nu s-a deschis inca in Sinaia din lipsa zapezii..cei de la instalatii se pare ca asteapta inca sa cada straturi groase de ninsoare de sus si nu isi dau prea mult interes sa suplineasca lipsurile cu ceva zapada artificiala etc. Singura schimbare e telescaunul din Valea Sorelui care pare gata. Apoi cand iesim deasupra drumului de vara, ma mir pentru a nu stiu cata oara cum putem numi hidosenia asta de loc, partie, cu toti parii infipti in laterala, cu sarmele si tevile care ies din pamant si cu pietrele ce garnisesc partia. Si asta se intampla doar pentru ca exista cerere, pentru ca exista mii de turisti care platesc un pret vestic pentru niste servicii..africane caci nu pot spune estice (i-as jigni pe vecinii nostri Bulgari). Asa ca pentru a ne abate gandul de la primitoarea partie in care s-a batut cu ratracul doar noroiul si pe care pantofarii urca in conversi, vorbim cu nerabdare despre schi, despre iarna si coboram cat de repede putem pe noroiul inghetat. In spatele nostru vremea se strica usor, usor, norii se aduna si aduc ninsoare cu fulgi mici...si in mai putin de 2 saptamani, purtat de fulgi si cu miros de brad-Craciunul.
Foto by Radu
Alte bloguri:
0 comments:
Trimiteți un comentariu