Disclaimer: prezenta postare nu este un articol de specialitate. Opiniile prezentate mai jos sunt personale si trebuie avut in considerare faptul ca nu am studii de medicina (sau conexe). El este bazat atat pe un proces de auto-documentare cat si pe experienta personala.
As putea sa incep lacrimogen. As putea
sa incep furios. As putea sa incep oricum prezentul blog. Dar prefer
sa il incep simplu: Sunt Mihaela si sunt un alt bolnav de Lyme. Unul
din (deja) numerosii bolnavi de Lyme din Romania, si la momentul
actual unul din si mai numerosii bolnavi de Lyme din Germania. Dar
blogul acesta nu este pentru mine. Eu imi am sumarul meu jurnal cu
simptome, tocmai am inceput a doua runda de
antibiotice si tocmai imi fac o programare la un alt medic. Blogul acesta este pentru voi, pentru toti cei care va
petreceti timp hoinarind prin natura. Inca inainte de a primi
rezultatele analizelor de laborator, pe cand citeam cate ceva despre
boala mi-am pus in minte sa scriu cateva randuri pentru ca
informatiile disponibile in Romania sunt mult mai reduse in raport cu
cele disponibile in alte tari/alte limbi (de exemplu in engleza si
germana). Si acest lucru nu trebuie sa ne mire, deoarece boala a fost
documentata relativ recent (1975) si are o manifestare diferita de la
pacient la pacient.
Este bine ca toti cei care merg pe
munte, care practica diferite sporturi in natura sa stiti cate ceva
despre aceasta boala, pentru ca o informare corecta va poate ajuta:
|
|
Dupa cum puteti lesne vedea daca
aruncati o privire in jurul vostru, a apus vremea statului cu capul
in nisip si a conceptiei “mie nu mi se poate intampla”. Asa
credeam si eu intre momentul 0 si momentul primele 2 capuse. Intre
capusele 2 si 4 am inceput totusi sa ma documentez. Din pacate am
ignorat precautiile si am sarit direct la simptome. Dupa capusele 5
si 6 am inceput sa ma ingrijorez si am pus pe lista si niste analize.
Ar fi bine si frumos ca voi ceilalti sa invatati din greseala mea si
sa nu ajungeti sa dati cu capul de pragul de sus.
- Constientizarea riscului
Cum spuneam si in introducere. Toti
cei care desfasoara activitati in natura, cu precadere in zone
impadurite si eventual umede au un anumit factor de risc.
Totul pleaca de la banala capusa de
care am auzit cu totii. Acum, evident, nu este cazul sa va
impacientati. Nu toate capusele transmit Lyme. Procentul variaza de
la o zona la alta si asa cum putem lesne banui, iar singurele date pe care le-am gasit pentru Romania se refera la procentul de capuse din fiecare regiune, fara sa se faca o diferentiere intre cele ce sunt ori nu purtatoare de [1]. Gazdele preferate sunt animalele salbatice (cerbii
si caprioarele mai ales) si rozatoarele dar puteti “adopta” o
capusa si atunci cand va mangaiati cainele ori pisica...Pe wikipedia puteti vedea ciclul de viata al unei capuse, de unde “se
contamineaza cu bacteria” si care ii sunt gazdele preferate.
Procentul de capuse infectate cu Lyme
este discutabil chiar si la nivel european/mondial (emisfera nordica, Europa, Canda, SUA). Robert Koch Institut furnizeaza ca repere un
interval foarte larg (5-35% din totalul capuselor la nivelul
continentului european) [2].
In ceea ce priveste numarul persoanelor
infectate cifrele exacte lipsesc din nou, asta pentru ca in foarte
putine regiuni este obligatorie declararea cazurilor de Lyme [2]. Si
uneori cifrele sunt contradictorii chiar si pentru aceeasi tara. Sa luam ca exemplu Germania:
(-) Pe de-o
parte, pe o harta a riscului, zona lacului Bodensee este undeva la
mijlocul plajei de risc conform datelor stranse intre 2007 si 2009 de
Leibniz Institut [3].
(+) Pe de alta parte un studiu din 2001 [4] arata
ca in aceeasi zona, 35% din capusele studiate erau infectate cu
Borrelia, iar statisticile furnizate de Robert Koch Institut arata
intre 111 si 260 de imbolnaviri la 100.000 de locuitori (pentru sudul
Germaniei) versus 34.7 imbolnaviri la 100.000 de locuitori, asa cum a
fost raportat ca medie pentru intreaga tara.
Deci daca nici
ordonatii nemti nu au niste valori de referinta si studiile lor se
bat cap in cap pe alocuri, nu e de mirare ca in Romania exista foarte
putine date publice privind aceasta boala. Unul din cele mai recente
documente gasite dateaza din 2011 si a fost publicat de Institutul
Cantacuzino din Bucuresti si il gasiti mentionat in bibliografie.
- Minimizarea riscului
Si boala Lyme respecta principiul deja
bine cunoscut “este mai usor sa previi decat sa tratezi”.
Si cum nu vom renunta la pasiunile mele
din cauza acestor insecte nu ne ramane decat sa ne protejam prin
cateva masuri simple dar de efect:
- haine lungi (pantaloni lungi eventual bagati in sosete, bluza cu maneca lunga, cap acoperit) si deschise la culoare daca este posibil pentru a putea repera usor un eventual musafir nepoftit;
- sprayuri ce pot fi aplicate fie direct pe piele, fie pe haine. Exista evident mai multi producatori si mai multe variante, iar nemtii au testat obiectiv produsele disponibile pe piata locala. Rezultatul a fost oarecum sub asteptari (sau sub promisiunile producatorilor) dar asta nu inseamna ca aceste produse trebuiesc ignorate.Testul de care vorbesc si rezultatele sale est disponibil aici si pentru a-l rezuma in 3 cuvinte cap de afis au fost: Anti Brumm Naturel, Autan Family Care Zeckenschutz (disponibil si in Romania), Quartett Anti Zecke Hautspray. Sau puteti opta pentru un produs de genul acesta ce se adreseaza unor clase mai largi de insecte.
- in masura in care este posibil, un dus seara.
- o verificare atenta a intregului corp. Daca o efectuati singuri folositi 1 sau 2 oglinzi pentru a “scana” si zonele mai ascunse, daca va poate ajuta cineva (partenerul de viata) cu atat mai bine. Trebuie sa va uitati foarte atent pentru ca larvele si nimfele sunt foarte mici (1 mm maxim), avand aspectul unui punct negru cat varful unui ac. Larvele sunt infectate doar in proportie de 1%, nimfele in proportie de 10% (si sunt cele mai “periculoase” pentru ca sunt greu de observat), iar capusele adulte in proportie de 20%. [2].
- schimbarea hainelor din cap si pana in picioare (inclusiv lenjeria intima cum spunea un bun prieten)
|
|
 |
 |
| Dimeniunile masculului, femelei, nimfei si larvei. Credits aici |
1. nu veti simti nimic nici in momentul
in care sunteti muscati de o capusa si nici cat timp aceasta sta
lipita de voi deoarece aceasta secreta niste substante ce inhiba
receptorii din piele.
2. capusa nu va transmite intentaneu
bacteria, doar prin muscatura. Aceasta trebuie sa stea atasata de
corp/piele in jur de 24 de ore (desi in anumite studii se arata ca
minimul este de 4 ore), de aceea o verificare zilnica este
binevenita. Cu cat capusa sta mai mult pe tine, cu atat creste sansa
ca ea sa iti transmita bacteriile pe care le poarta (nu neaparat cele
ce provoaca borelioza).
3. Am gasit o capusa. Ce fac cu ea?
In primul rand nu e cazul sa te
panichezi. Dar nici “sa iti faci curaj” cu o dusca nu e
recomandat, nu de alta, dar sa nu iti tremure mana atunci cand vrei sa
indepartezi musafirul. Caci da, musafirul trebuie cat mai repede
indepartat.
Inainte de mica operatiune poti folosi
un spray antestezic/calmant de genul acesta desi extractia nu va fi dureroasa.
|
 |
Apoi, ajutandu-te de o penseta
obisnuita sau una dedicata,
ori de acest device incerci sa extragi capusa
fara sa o “maltratezi” pentru ca altfel o vei supara si ea va
“injecta” in tine si mai mult lichid intestinal purtator de
bacterie (bacteria se gaseste in intestinul capusei).
Daca nu
reusesti sa extragi capusa cu blandete sau daca nu o extragi in
totalitate, cel mai sfant este sa mergi la cel mai apropiat spital.
Medicul iti va extrage capusa cu o mica incizie si fie va trimite
capusa la laborator pentru a fi analizata si pentru a vedea daca este
purtatoare de bacterie (in caz pozitiv iti va prescrie si un
tratament preveniv cu antibiotic ce va opri eventuala proliferare a
infectiei), fie va sari peste acest pas si iti va prescrie direct
antibiotic preventiv pentru 72 de ore. Parerile asupra acestei
practici sunt impartite deoarece statistic vorbind doar 1 din 100 de
capuse poarta bacteria. [5]. In 2011 “Fraunhofer Institute for Cell Therapy and Immunology” din Leipzig
avea in derulare studii clinice pe subiecti umani pentru testarea
unui unguent cu antibiotic ce a fost eficient in studiile pe animale
(soareci), ce s-ar putea aplica direct pe locul muscaturii reducand
astfel posibilitatea raspandirii bacteriei in organism si eliminand
antibioticele orale ca mijloc de preventie. Din pacate nu am gasit
noutatati pe aceasta tema [6]
Daca ai efectuat singur operatiunea de
indepartare a insectei acasa, nu uita sa dezinfectezi locul in
primul rand cu apa si sapun.
!!!Nu este cazul!!! sa experimentezi nici innecand-o in acetona, benzina, lac de unghii, tinand un chibrit
aprins deasupra ei, punand unt deasupra ei sau alte leacuri populare.
Nu vei face decat sa o stresezi mai tare pe biata capusa, ce isi va
varsa cu mai mult spor continutul din intestin in sangele tau.
- Autosupravegherea
Daca ai avut o capusa si ai
indepartat-o, noteaza-ti data si urmareste daca in urmatoarele luni
apar simptome ciudate sau pur si simplu “nu te simti in apele
tale”. In mod tipic daca bacteria a ajuns deja in organismul tau
ar trebui sa apara:
|
|
In ambele cazuri prezinta-te la medic
si precizeaza-i in istoricul bolii si muscatura de capusa. Un
tratament cu antibiotice orale instituit in aceasta faza are sanse de
reusita de 90%.
Totusi, se poate intampla ca aceste
doua simptome tip sa nu apara sau sa nu le sesizezi. Pe masura ce
trec saptamanile si lunile bacteria se va raspandi in organism si vor
aparea noi simptome. Lista este foarte lunga si poate de aceea boala
se mai numeste si “boala cu 1000 de fete” si cum este greu sa le
tii minte pe toate, in momentul in care simti ca ceva nu este in
regula cu tine, urmareste-te cu atentie si noteaza ceea ce simti.
Redau mai jos o lista cu cele mai intalnite simptome iar atasat un
tabel rezumativ pe care il poti completa si printa atunci cand te
hotarasti sa mergi la medic pentru analize.
Lista simptome:
- febra
- frisoane
- conjunctivita
- dureri de cap
- dureri musculare si articlare simetrice sau asimetrice
- tulburari de digestie
- voma
- semipareza faciala
- disfunctii cardiace
- puseuri de transpiratie
- dureri de spate, dureri de cap
- rigidiatatea gatului
- stare de oboseala permanenta
- ameteala
- probleme de vedere
- disfunctii urogenitale….si lista poate continua la nesfarsit
- Cred ca am Lyme. O sa mor?
Hai sa nu te tin in suspans pana la
sfarsitul paragrafului. Nu, cel mai probabil nu o sa mori dar vei
avea de dus un razboi de gherila cu bacteria. Si inainte de a te
impacienta trebuie sa ajungi la medic (medicul de familie sau medicul
specialist (de boli infectioase). Aici ti se va recolta sange si se
vor face analizele de laborator necesare.
In mod uzual se fac 2 teste de
laborator: ELISA si Westernblot (Immunoblot). Ordinea este urmatoarea: prima data se face testul ELISA si daca
rezultatul este pozitiv sau exista anumite suspiciuni se face si
testul Westernblot.
Aceste teste nu determina prezenta
bacteriei in organism ci prezenta anticorpilor generati de catre
organism pentru a lupta cu aceasta bacterie. De aceea se poate
intampla ca un test facut imediat dupa infectarea sa iasa negativ si
totusi pacientul sa fie deja infectat (dar anticorpii nu au inceput
sa se produca in cantitate suficienta pentru a fi detectati). De
aceea se recoamanda repetarea testului dupa cateva saptamani pentru a
fi sigur de rezultate.
 |
| Credits [10] |
Pe langa acese doua teste uzuale exista
si alte posibilitati pe care insa nu le voi descrie aici pentru ca
in masura in care veti fi interesati veti putea gasi pe internet
informatiile necesare.
Daca rezultatul testului este pozitiv,
vi se va prescrie tratament cu antibiotice.
In mod curent, de cele mai multe ori se
dinsting 3 stadii de “boala”.
- infectia locala
- stadiul de diseminare a bacteriei
- faza cronica
Totusi in ultima perioada se tinde spre o tratare unitara a stadiilor 2 si 3 din punct de vedere al
tratamentului.
Asa cum am precizat de mai multe ori in
articolul de fata, in mod normal se va institui un tratament cu
antibiotice orale. Insa schema de tratament aleasa, durata
tratamentului si concentratia antibioticelor sunt subiecte pe
marginea carora exista inca nenumeroase discutii si opinii. De
exemplu, Germania nu are inca niste linii directoare oficiale in
acest sens, desi se asteapta ca acestea sa se publice in 2014.
Astfel, neexistand un document oficial, fiecare medic procedeaza asa
cum crede mai bine de cuviinta. Desi tratamentul a ramas in mare acelasi, intre 2007 si 2012 opiniile privind durata acestuia s-au schimbat radical. Daca in 2007 RKI recomanda 2 saptamani pentru infectia locala si 3-4 saptamani pentru stadiile cronice, in 2012, Societatea Germana de Borelioza recomanda 4 saptamani respectiv 6-8 saptamani [9].
| Aceasta schimbare se datoreza studiilor din ultimii ani care au aratat ca ciclul de viata a bacteriei Borrelia este neobisnuit de lung (aproximativ o luna) si in masura in care durata tratamentului nu este suficienta, nu toate bacteriile vor fi eliminate, iar cele ce raman in organism, vor continua procesul de reproducere. Trebuie sa mai stiti ca bacteria este foarte parsiva si datorita formei sale spiralate “de tirbuson” poate intra cu usurinta in orice tesut (preferandu-le pe cele slab vascularizate) precum cartilagii, tendoane şi ligamente, grăsime, oase, nervi ori lichidul sinovial unde antibioticele ajung mai greu. In plus, de-a lungul timpului, unele studii au aratat ca bacteria dezvolta un fel de scut ce o protejeaza de actiunea antibioticelor uzuale si a anticorpilor. |
|
Astfel in mare, exista 2 scheme diferite de tratament:
- pentru infectia locala: se folosesc de regula antibiotice din seria tetraciclinelor, mai precis doxicilina, concentratia de 400 mg pentru 4 saptamani, asta pentru ca aceasta are un spectru larg de actiune si poate fi eficienta si pentru bacteriile care produc coinfectii (de ex Babesioza). Uneori, Lyme vine la pachet si cu alte boli dupa principiul 2 in 1 sau 3 in 1, la superoferta.
- Pentru infectia diseminata/ boala cronica, schema de tratament este mai complexa, in general cu 3 antibiotice ce au rolul de “sparge” scutul de care vorbeam mai sus si de a distruge bacteria. Tramentul dureaza 6-8 saptamani. [9]
Pe perioada tratamentului trebuie sa
fiti atenti la 3 aspecte:
- unele antibioice (mai ales doxicilina) maresc sensibilitatea pielii la radiatiile UV si va puteti alege cu arusuri de piele chiar si in zile de toamna sau primavara, deci folosirea unei creme de protectie cu factor mare este imperios necesara
- antibioticele afecteaza flora intestinala si de aceea trebuie sa va sustineti digestia marind aportul de fibre si bacterii probiotice
- este recomandat sa aveti o alimentatie cat mai bogata in fructe si legume crude, cu multe fibre si multa apa, pentru a putea elimina eficient prin fecale, urina si transpiratie (!!!faceti sport) resturile bacteriilor distruse si toxinele generate in organismul vostru.
La sfarsit nu o sa va spun ca totul va
fi roz. E posibil ca totul sa iasa bine din prima, e posibil sa fie
nevoie de mai multe “cure” de antibiotice. In orice caz dupa
prima runda si dupa pauza aferenta vi se vor reface analizele. Partea
delicata in acest proces este ca analizandu-se anticorpii si nu
bacteria, se poate intampla ca bacteria sa fie eradicata si
anticorpii sa persiste inca luni sau ani buni si de aceea este greu
de spus daca tratamentul si-a atins scopul propus sau nu. Chiar si in
cazul in care rezultatele testelor sunt negative, trebuie retinut ca
bacteria nu ofera imunitate si va puteti imbolnavi de Lyme iar si iar
daca aveti nenorocul sa fiti din nou muscat de o capusa purtatoare.
Si, iata, ajungand la un final arbitrar
ales (caci mai sunt inca multe de spus despre bacterie) intelegeti de
ce este mai bine sa te protejezi si sa actionezi preventiv. In Europa nu exista inca un vaccin
contra Lyme-Boreliozei ci doar contra meningo-enfecalitei transmisa de unele capuse. Iar ca sa inchei optimist, am si o veste buna: boala nu este contagioasa (nu se ia de la om la om).
Men sana in corpore sano
[1] Diagnosticul de laborator al bolii Lyme (click pentru link)
[2] http://www.rki.de/DE/Content/Infekt/EpidBull/Merkblaetter/Ratgeber_LymeBorreliose.html#doc2398672bodyText9
(actualizare din 2007)
[8] Häufigkeit der Lyme-Borreliose in
der Bundesrepublik Deutschland , Priv. Doz. Dr. med. W. Berghoff ,
Facharzt für Innere Medizin , April 2008
[10] DIFICULTATI ALE DIAGNOSTICULUI DE LABORATOR IN BOALA LYME, Daniela Badescu, Ani Ioana Cotar, Cornelia Ceianu, Raluca Ioana Gatej, INCDMI Cantacuzino
9 comments:
Salutare tuturor!
As dori sa vorbesc in privat daca se poate sa fiu contactat de cei care au sau au avut aceasta bacterie.
De asemenea as dori sa stiu daca cineva care s-a tratat la dna doctor Rosca a simtit o imbunatatire semnificativa a simptomelor si cat a durat tratamentul. Precizez ca sunt la a 6-a cura de antibiotic.
Pentru restul, cei care considera ca e o valva prea mare si vorbesc din auzite le dorec .....
Sanatate !
Salut. Daca vrei, scrie-mi un mail pe adresa postata aici pe blog la rubrica "Despre/Contact". Iti spun de la bun inceput ca nu am avut de-a face pana acum cu niciun medic din Romania care lucreaza cu bolnavi de Lyme, deci pe partea asta nu pot da sfaturi, dar daca te pot ajuta cu altceva, ma voi stradui sa o fac.
acum am descoperit....desi iti citeam blogul de ceva vreme....
Iti recomand o abordare holistica a "bolii Lyme", Mihaela.
Bacteriile (si coinfectiile) le avem toti in sange. mergi si testeaza un esantion de n persoane si o sa ai probleme. Ideea e ca pe fondul unui sistem imunitar din ce in ce mai scazut, bacteriile astea au devenit cumva patogene.
Lyme nu e de ieri de azi, nici macar din 1975, Lyme e decand lumea si pamantul...
In plus, in cazul "nostru", al muntomanilor (nu stiu daca mi-ai gasit blogul, care initial s-a vrut despre munte dar s-a "sucit" rapid catre lyme, in cautarile tale despre boala) suspectez si o epuizare a suprarenalelor prin efort intens, de lunga durata....
articolul e mai vechi, sper ca pana la ora asta sa te fi vindecat cu antibiotice sau nu. ai pe blogul meu si adresa de e-mail in caz ca vrei sa schimbi pareri.
multa bafta si carari insorite!
ah! si toate bune lui Radu al carui blog il citeam si-l citesc cu interes :)
Salut Costin,
Da, articolul a fost scris imediat ce mi-au venit primele rezultate la analize si m-am prins despre ce e vorba. Intre timp, prin decembrie 2013, am terminat cu antbioticele si am trecut pe un tratament naturist pe care l-am urmat pana prin mai si apoi nu am mai luat nimic. Acum, despre efort intens si de lunga durata, asta exclud. Stiu foarte bine ce capusa a fost cea care a declansat aparitia simptomelor si totul se potriveste, perioada asimptomatica, starea de oboseala etc. Ti-am descoperit blogul (la momentul respectuv) si nu numai pe al tau, dar nu am vrut sa ma angrenez in comentarii pentru ca mereu voiam sa vad partea buna a paharului si nu aveam chef sa citesc si pe net despre simptome, tratamente etc. Voiam doar sa imi reiau viata de zi cu zi, simpla, necomplicata de zile bune si zile proaste. Momentan, ma consider "vindecata" in proportie de 90-95%, dar cum si eu si Radu suntem niste optimisti, mergem mereu mai departe. Si el a avut partea lui de intalnire cu capusa, el a avut chiar si eritrem migrator si inca mai are anumite simptome care il sacaie, in ciuda diverselor abordari testate si de el (antibiotice si/sau tratamente naturiste). Insa, cum spuneam, mergem inainte, increzatori ca o sa fie bine.
Intamplator am ajuns la articolul acesta, felicitari pentru toata documentatia. Chapeau bas!
Doar vreau sa accentuez ca diagnosticul este in principal clinic- al simptomelor, iar testele de laborator se fac pentru a orienta diagnosticul. Un test negativ nu exclude boala, iar un test pozitiv se interpreteaza doar in context clinic, existand rezultate fals pozitive in cazul acestor teste.
Un link medical(prea medical) pentru cei care doresc sa stie si mai multe:
http://emedicine.medscape.com/article/330178-overview
Da Kaas. Ca un om trecut prin tavalului bolii sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine, insa e bine de avut in vedere ca nu tot personalul medical (din Romania sau Europa) impartaseste aceeasi opinie si de aceea cred ca e important pentru un bolnav/suspect sa gaseasca in primul rand un medic competent si care sa dovedeasca intelegere si empatie.
Buna ziua,
Ca un proaspat intrat in colectivitatea bolnavilor de lyme, nu pot spune decat ca este foarte greu sa gasesti un medic competent care sa trateze cu seriozitate si pricepere aceasta boala. Am fost muscata de capusa ( nu am vavazut-o sau gasit), dar am dezvoltat eritem migrator aparut in jur de 11, 12 iulie. Am mers la medic, mi s-a spus ca am Lyme si administrat 5 zile Azitromicina. Ulterior, tot citind si imbogatindu-mi cunostiintele medicale intr-un timp foarte scurt, am mers sa cer si a 2, a 3 parere. Medicii respectivi, de la Spitalul Matei Bals, mai aveau putin si ma trimiteau la psihiatru....zicand-mi ca "daca vreau sa suflu si in iaurt" mai imi dau 2 saptamani de Doxiciclina: asta asa, in marinimia lor. Ulterior, traind in Germania( eram in Romania in vacanta), am cerut si parearea medicului de aici.Mi s-a spus ca 3 saptamani de antibiotic sunt suficiente. Din pacate tind sa cred ca nu: am citit cazul unei singure doamne care traieste in Suedia si care dupa aparitia EM a luat 2 saptamani de Doxiciclina, au trecut 3 ani de atunci si totul este in regula cu ea. Nici nu stiu ce sa mai fac...sunt in clasa a XII, am un an greu inainte. Mihaela, medicii din Germania, presupun ca din Berlin ce tratament ti-au dat?
Iti multumesc ca ai impartasit din emotiile si experientele tale si insanatosire grabnica tuturor suferinzilor!
Buna,
Hai sa incep cu partea buna. Cu rabdare si perseverenta lucrurile vor fi bine. In primul rand nu trebuie sa te panichezi si e cazul sa actionezi doar daca vei observa o degradare inexplicabila a starii de santate. Analizele sunt colaterale, simptomatologia primeaza. Daca vrei sa fii "on the safe side" gaseste in Germania un medic care sa stie despre ce e vorba. Cauta pe google "Aktuelle Borreliose Ärzte Liste" si o sa gasesti o lista (pdf) cu medicii din Germania care stiu cat de cat despre ce e vorba, ordonati dupa codul postal.
Poti sa ceri o recomandare de medic si pe forumul acesta: http://forum.onlyme-aktion.org/
In Berlin ti-o pot recomanda pe doctora cu care am lucrat, iar daca locuiesti in sudul Germaniei, centrul din Augsburg ar fi cea mai potrivita optiune (desi e scump si nu e acoprit de asigurare).
In general medicii care au cat de cat habar despre Borelioza, fac parte din Societatea Germana de Borelioza si aplica tratamentul alopat dupa protcoalele aceste asociatii: http://www.borreliose-gesellschaft.de/de/Leitlinien.
Ei recomanda 4 saptamani de Doxicilina 400 mg, in stadiul I (ertriem migrator), cu aceasta abordare avand sanse de 90% sa fie totul ok. Stiu ca medicii de familie din Germania prescriu Doxicilina de 200 mg, timp de 3 saptamani. Ceea ce in cazul meu a fost prea putin (chiar si 6 au fost putine) dar eu nu ma mai aflam in stadiul I.
Clar atitudinea in Romania este sub cea din Germania.
La mine varianta castigatoare a fost un cocktail de antibiotice, urmat de un tratament naturist, dar despre asta putem discuta eventual in privat.
Totusi pot sa iti spun ca refacerea dupa 2 luni continue de antibiotic a fost destul de lenta si si-a lasat amprenta asupra starii de sanatate. Insa dupa 10 luni, in urma incidentului nu a mai ramas decat o lectie invatata, asa ca nu e cazul sa te impacientezi. Doar sa actionezi cu un plan bine facut in minte.
Sarut mana,
Am citit cu mare interes tot ce s-a postat aici ca un direct interesat...
Mihaela, te rog frumos sa ma contactezi pe mail, ti-am trimis azi unul și ai adresa mea acolo.
Iti multumesc din suflet pentru precizia inginereasca si optimismul de care ai dat dovada.
Jos palaria, cum spunea cineva mai sus.
Multumiri si numai bine
Trimiteți un comentariu