Sicilia- Bosco della Ficuzza si drumuri disparute

Ploaia s-a oprit, chef de pedalat avem doar ca una din manetele de la Felt nu ne lasa sa asternem la drum. Asta pare a fi singura paguba a zborului, insa necesita cateva ore extra in Palermo pentru reparatie/ schimb.

Ghinionul cu transportul trebuia sa lovesca la un moment dat, caci pana acum a fost crutati, in ciuda numeroaselor drumuri facute. Totusi, daca e sa e intample ceva bicicletei, parca prefer sa se intample in Italia si nu in Maroc, Georgia, Oman sau alte destinatii pe care nimeni nu le asociaza cu ciclismul.

Radu pleaca in misiune si se intoarce dupa 2 ore cu o maneta noua. Chiar nu conteaza ca plecam la 12.00. Suntem deja in modul concediu si tot ce conteaza este ca ne asternem la drum.

Din nou in fata catedralei din Palermo, de data asta pregatiti sa ne asternem la drum

Dupa primii 10 kilometri prin Palermo si pe drumul spre Monreale traficul haotic se mai calmeaza si prindem un drum secundar pe care vom descoperi doua mari caracteristici ale drumurilor din Italia: drumurile mici sunt aproape lipsite de trafic, sunt pitoresti, dar insumeaza o diferenta mare de nivel si gradientul pare a fi constant undeva intre 4 si 8%.

Catedrala din Monreale

Dupa putin peste 20 de kilometri pedalati ne luam temporar la revedere de la Palermo si intram in Sicilia continentala, Sicilia satelor mici, a intinselor suprafete cultivate (dar ai ingradite), Sicilia soarelui, vantului si dealurilor.

Deasupra Palermo-ului

Drumurile secundare de pe insula. Pustii

Drumurile pe care pedalam sunt un balsam al sufeltului nostru ce tanjeste dupa primavara, caci ochii se plimba in voie si descopera cu usurinta in iarba verde o multime de flori, norii purtati de vant anima albastrul infinit al cerului, micile sate/ orasele prin care trecem ne intampina cu strazile inguste, micile piatete, carmangeria, patiseria & gelateria, alimentara si aprozarul regulamentar.

Cu aprovizionarile facute ne intoarcem la ultimul loc de cort vazut si cu o voluptate specifica celor care atunci cand vor sa descopere un loc il iau la pas (a se citi la pedalat) pe indelete, ne intindem pentru prima oara pe anul acesta cortul, osciland intre un petec de iarba cam umed sub in copac inflorit si un petec de iarba moale, aproape muschi pe un promotoriu deasupra drumului. Fara indoiala insa cel mai fain loc in care am ajuns este Bosco della Ficuzza, o padure generoasa ce inconjoara pe toate partile o stanca de peste 1200 m, acoperita azi cu un puf de zapada ramas in urma ploii nesfarsite de ieri din Palermo. Asa cum se intampla mereu, frumusetea locurilor e potentata sau diminuata de momentul in care ajungi acolo. Si pentru noi, asta a fost momentul potrivit. Un drum uscat, ce urca in serpentine provocatoare printr-o padure de fag ce abia incepe sa inverzeasca, dar lasa inca lumina finalului de zi sa patrunda generoasa printre copaci si ne coloreze coborarea.

Cortul nou primit ca sponsorizare de la Decathlon Iuliu Maniu (multumim inca o data) merita un prim loc cu iarba din belsug si ferit de spinii, ciulinii, pietrele si solul neprimitor din Maroc. Quechua Ouick Hiker2 il inlocuieste pe Quick Hiker1, cortul care ne-a fost casa sute de seri, sub cerul instelat al Romaniei, Marocului, Indiei si tuturor tarilor de pe Drumul Matasii. Este un model care noua ni se potriveste manusa si care ne va insoti mai departe in fiecare aventura pe doua roti. Un review detaliat a scris Radu aici.

O poza de catalog

Track si date: aici

Marti. Nu sunt sigura daca noi cautam aventura sau trage ea singura la noi

Astazi incepem prin a pune 20 de kilometri sub roti, pe un drum principal in lucru. De fapt drumurile din Sicilia sunt departe de suprafetele impecabile din Giro. Drumurile mai mari (SS-urile) au in general asfalt bun, insa reparatiile s-au facut in petice, astfel incat, cand ti-e lumea mai draga mai apare cate un damb. Drumurile secundare (SP-urile) sunt in schimb cu gropi, denivelari, asfalt rupt. Astazi a fost in schimb ziua drumurilor distruse. Luate de apa, alunecari de teren ce au purtat la vale terasament, parapeti etc. Cu bicicleta razbesti. Pe langa ea, cu ea in spate sa nu o murdaresti. Vorba aceea: mersul pe jos face piciorul frumos. Pe drumuri ca acestea lipsite de trafic doar vantul isi face de cap ducand cu el parfumul pomilor infloriti combinat cu cel al rapitei ajunsa aici deja la maturitate.

La cap de drum

Dealurile sunt in mare parte dedicate fie agriculturii sau pomiculturii, fie pasunilor si Sicilia nu duce lipsa de ovine, bovine, caprine, cabaline. Si nici de caini. Chiar acum cand scriu aceste randuri 2 caini imi latra in completare unul la urechea stanga si unul la urechea dreapta. Suntem la poalele parcului natural Madonie, niste munti de 1800 m, pe care intentionam sa ii sarim maine, doar asa, pentru ca noua ne plac muntii.

In departare tinta noastra pentru maine- Madonie

In ultima ora ne-au alergat si ploaia si noaptea si locul de cort perfect nu s-a aratat, asa ca ne-am multumit cu cel mai bun loc gasit. Stim din BikeClimbBike ca italienii sunt foarte relaxati in aceasta privinta si poti campa cam pe oriunde pentru o noapte.

Imagini din Sicilia autentica- ferme/conace parasite

O mica bijuterie inca functionala. Am stat special paralel cu ea, ca sa va dati seama de dimensiuni

Track si date: aici

<< O aterizare neasteptata in contrastantul Palermo

Parcul National Madonie sau ziua la care viseaza orice cicloturist >>

Foto by Radu