Aprilie a adus cu sine schimbarea orei, mai multa lumina, primele aventuri din timpul saptamanii, copaci infloriti peste noapte si primele iesiri constante dupa program. Se simte in aer concediul perpetuu al verii brasovene.
4.04 Tampa cu Claudia
In inceputul asta de luna a intrat suprinzator de multa alergare. Probabil presimt ca voi face in curand schimbul si bicicleta va trece in prim-plan, dar daca e sa ma uit restropectiv pe Strava, primele 12 zile din luna au avut 4 alergari. Cea de azi a fost si cea mai rapida, caci deh, m-am instotit cu Claudia.
Track si date: aici
Astazi ma recuperez dupa alergarea cu Claudia. Din nou schimb traseul pentru alergarea cu Lilly si intra o urcare pe Valea cu Apa si o coboare lunga spre Saua Tampei. Potecile sunt gata de MTB.
Track si date: aici
7.04 Cand bicicleta te lasa in drum (Campulung)
Weekendul de Pasti arata perfect pe hartie: sambata plecat din Brasov pe cursiere si pedalat pana in Pitesti >> tren spre Slatina >> duminica la 10.00 plecat pe cursiere spre Caracal >> tren din Caracal spre Bucuresti >> pranz la parintii mei si apoi revenit in Brasov cu ultimul tren pentru o noua saptamana de munca.
Parea atat de bun planul incat parca nici mie nu imi venea sa cred ca se va concretiza, nici macar atunci cand pedalam paralel cu Radu pe urcarea spre Fundata, ce parea cumva desprinsa din pozele celor de la Rapha. Un drum pustiu inainte de Pasti, intr-o dimineata umeda si gri de aprilie. Doar asfaltul nu se potrivea cu reclamele de la Rapha.
Soarele iese in final si pe strada noastra dupa ce lasam in urma Fundata si incepem coboararea spre Podul Dambovitei. Pauza de masa sub niste raze anemice si apoi din nou in sa, ca sa ne incalzim. Trecem rapid prin Rucar, unde drumul incepe deja sa se animeze, doar pentru a incepe apoi urcarea spre Mausoleul de la Mateias. Eram pe la kilometrul 74 si in fata ne mai statea doar coboararea spre Valea Mare Pravat si drumul prin sate spre Pitesti cand butucul meu de la roata spate se hotaraste se faca poc. La propriu. Raman cu bicicleta in drum si singura solutie e sa sun un prieten sa ma pescuiasca de pe drum si sa ne duca pana in Pitesti sau chiar pana la Slatina.
Cel putin compensez prin socializare pe toate planurile. Pentru miscare e timp si in Brasov :) .
 |
| Butuc de la Mavic crapat |
Date si track: aici
9.04 DRAGul nu mi-e drag. Eu imi vreau FELT-ul inapoi (Poiana)
Cum cursiera mea e pe butuci, profit de ocazie sa incerc bicicleta noua a lui Radu. Nu ma risc si merg spre Poiana, caci de urcat, pot sa urc si pe o bicicleta usor nepotrivita, daca e ceva. DRAG-ul nu ma convinge ca geometrie. Mi se pare mare de mine, groaznic de inconfortabila fata de Felt de la ghidon si pana la frane. Singurul lucru care imi place e cum se simte sub mine cand ma ridic in pedale si cred ca am urcat cam o treime din drum in pedale.
Date si track: aici
11.04 Stejeris - Belvedere- Troita din Coasta Prundului (cu Clau)
In ciuda scularii matinale de azi, ma simt inca plina de energie, asa ca imi scapa o propunere de alergare / bicicleta si dupa program. Claudia raspunde destul de promt la apel si iesim la prima alergare pe Stejeris de anul asta. Lejera. Stejerisul e gata si el de MTB.
Date si track: aici
12.04 Morning Easy Run cu Lilly (Fantanita dreptatii- Stechil- Saua Tampei)
Cum Lilly e o persoana matinala, imi aranjez o alergare la prima ora, un mic subterfugiu pentru a ma motiva sa ma trezesc dimineata. Iese o alergare foarte faina spre Poiana Stehil si Saua Tampei, prin paduri ce sunt cuprinse usor, usor de freamatul si culoarea unei noi zi. E fain sa privesti si sa simti soarele cum se ridica mai sus pe cer si schimba verdele padurii. E fain cand tot ce se aude sunt pasii tai, pasarile ce misuna printre frunze, cand linistea diminetii iti scoate in cale caprioare si veverite. Si mai ales cand la ora 8.30 esti acasa, multumit ca ai invins chemarea patului (cel putin in cazul meu)
Date si track: aici
13.04 Balaurind prin dosul Bucegilor (Simon)
Cum anul trecut focusul a fost clar pe bicicleta, alergarea coborand pe locul 2, am pierdut cateva ture faine de trail cu Viorela. Nici anul asta nu intentionez sa ma reapuc la modul serios de concursuri de alergare montana, insa ture de placere de 20-25 de kilometri, la ritm de long run, par sa intre. E si chef, sunt si genunchi si am si cu cine sa ies. Pentru weekendul de fata eram in mare dilema intre Seciu si o alergare lunga. Cum deciziile mele in ceea ce priveste weekendul sunt de multe ori impulsive, nu am sa stau prea mult sa despic firul in patru si sa vad de ce am ales alergarea prin dosul Bucegilor in detrimentul unui concurs de cursiera, insa cum ziceam, inima a cerut poteci si adidasi. Poate renuntarea asta facila se datoreaza si faptului ca vreau sa mai pastrez inca in suflet, pe retina si in cauciucuri tura din Sicilia si nu imi doresc momentan nicio tura mai intensa, care sa suprascrie senzatiile post-saptamanii din Sicilia.
Astfel ca dupa inceputul de zi pe Magura Branului, cu cafea si ciocolata, simt ca debordez de energie si le cam alerg pe fete (Viorela si Raluca) pe drumul asfaltat ce strabate o strada secundara a Simonului si urca spre Schitul Bran. Hai sa spunem ca drumurile in panta (asfaltate sau forestiere) sunt specialitatea mea. Precum si alte poteci din zona, marcajul nostru apare brusc la finalul drumului si poteca intra rapid si adanc in padure inscriindu-se pe un fagas neinteresant.
 |
| Simgurele chestii interesante sunt floricelel ce se itesc prin padurea inca desfrunzita (by Vio) |
Totul merge bine pana pe la 1400 m altitudine, unde marcajul CA ne lasa in pom. De fapt ne lasa intr-un drum de exploatare. Mergem stanga-dreapta, dar nici urma de el. Harta arata clar ca poteca continua direct in sus, spre un varfulet de 1460 m altitudine, doar ca in sus e o jungla aparent de nepatruns. Raluca isi face curaj si merge sa exploreze si in mod necrezut gaseste si marcajul. Din acest punct tura s-a transformat intr-o cautare/ urmarire continua a marcajului. Poteca se pierdea cand printre cazaturi, cand sub limbi de zapada, marcajele se rareau si ele si de multe ori trebuia sa ne imprastiem in 3 directii diferite pentru a nu rata vreun semn.
 |
| Bicicleta e tot ce lipsea de aici (by Vio) |
Lucrurile se complica si mai mult cand zapada isi intra in drepturi si ajungem sa sapam urme in adidasi prin zapada de primavara, in care piciorul ne fugea lejer pana deasupra genunchiului. Orele se scurg in mod cert in defavoarea noastra si baletul asta pe coji de oua si printre gauri de sarpe ce ne inghit fiecare pas se cam joaca cu rabdarea mea. Noroc ca atunci cand intersectam intr-un final crucea rosie de pe Valea Gaura luam decizia inteleapta de a cobori spre Bran. O continuare spre Stana din Gaura si Gutanu inseamna probabil o tura de o zi intreaga, caci aparent intre cota 1450 si 1600 m zapada nu se da usor plecata, mai ales prin padure.
 |
| Cand intrii in zapada pana la sold (by Vio) |
 |
| Asta nu e balet. Incercam doar sa ma tin la suprafata (by Vio) |
 |
| Gauri de sarpe ce inghit picioare de alergatoare (by Raluca) |
Coborarea pe poteca larga si uscata din partea inferioara a Vaii Gaura merge bine. Ajunse in forestier, cautam drumul forestier promis de harta celor de la Muntii Nostri, care urma sa ne scoata in Simon. Dupa cateva palpitatii, il gasim si spre nefericirea Ralucai, mai avem de bagat cativa kilometri de drum, initial la deal si apoi la vale. In mod cert, tura nu a iesit asa cum si-o imaginasera fetele si nu prea am cum sa le consolez.
 |
| Vedere spre Crai, de deasupra Branului |
Pentru mine, viata in orasul de sub Tampa, face se se amestece zilele de weekend cu cele din timpul saptamanii si acum, cel putin, vara, oricand ma pot intoarce acasa si baga o noua fisa cu o alergare/ cursiera/ tura de mtb imediat dupa program, transformand vara intr-o vacanta continua. Insa imi amintesc si foamea de natura pe care o aveam cand stateam in capitala. Foamea de ture memorabile, care sa ma tina o saptamana, sau chiar doua. Frica de esec in tura, dorinta de a exploata la maxim acele putine ore petrecute pe munte. Si cand ma gandesc la toate acestea ma fac sa ma intreb de ce am asteptat atat de mult timp pentru a ne muta in Brasov.
Track si date: aici
14.04 Holbav pe toate partile
Cum fetele (Raluca si Viorela) m-au crutat ieri si in loc de +30 de kilometri cati erau in program nu au iesit decat 21, mi-au mai ramas ceva picioare si pentru o tura de MTB duminica. Avea sa fie prima tura de MTB pe anul asta. Imi e putin tarsa sa ies singura, am asa o retinere si un gol in stomac cand vine vorba de MTB. Nu stiu unde mi-a disparut si bruma de curaj stransa anul trecut. Cred ca e inca ingroapata undeva in zapada sau sub frunzele ce mai acopera inca unele din potecile de pe Tampa.
Dar pana la urma a iesit o tura faina. Am explorat catunele din Holbav si Magura Branului, am cautat locuri noi pentru aventura in timpul saptamanii si chiar daca am mers in ritmul meu, am strans cam 100 de kilometri sub roti.
 |
| Copac inflorit, MTB si Craiul la orizont |
 |
| Pauza in Vulcan |
17.04. Podu Olt tur - retur cu Andrei
Feltul e din nou pe picioare, asa ca o scot la o plimbare de seara. Cum pedalam eu asa fericita spre Centrul Civic observ ca frana fata ramane blocata cand o apas, asa ca toata tura tin distanta fata de Andrei si ma bazez doar pe frana spate si pe anticipatie. Vantul ne pune bete in roate dar totusi scoatem ceva din iesirea de azi. Acasa frana fata primeste revizie, degripant si saboti noi si rosii.
Date si track: aici
18.04 Serpentine cu Clau
A venit vara si de acum trecerile in Racadau au sens doar peste Tampa, cat sa se justifice pastele de seara. Astazi ne grabim spre paste, asa ca nu intra decat o alergare scurta pe Serpentine, pe care gura mi-a mers mai abitir decat picioarele.
Date si track: aici
19.04 Prima Tampa pe MTB sezonul asta
O iesire lejera cu urcare pe poteca de deasupra cabanei companiei de apa, Valea cu Apa si coborarea clasica spre Saua Tampei si La Iepure. Nici mai bine (de unde era sa fie mai bine) dar nici mai rau ca anii trecuti. Inca nu m-am convins ca MTBul e mai fain decat cursiera.
Date si track: aici
20.04 Pedal2theMetal si Podu Olt
Astazi se anunta un apus superb caci praful saharian care a bantuit tara s-a risipit si a lasat in urma lui cer senin si atmosfera curata. Il savurez pe cursiera inconjurata de profilul muntilor inalti ce mai pastreaza pe sus urme de zapada.
Date si track: aici
21.04. Galerie la Brasov Marathon (proba de semimaraton)
Chiar daca nu am mai participat de multa vreme la un concurs de alergare montana si nici nu ma trage ata foarte tare sa o fac, nu m-am rupt niciodata de lumea alergarii montane si ipostaza de sustinator nu imi (mai) displace. Pe vremuri, daca nu puteam sa alerg la un concurs era tragedie mare. Erau suficiente pozele, jurnalele si povestile pentru a ma intrista la culme. O eventuala prezenta a mea in zona concursului deja imi dadea o durere fizica si o nefericire bolnavicioasa. Ma bucur ca am trecut peste perioada aceea, caci multe tampenii am mai facut in primii ani de alergat pe munte si cu experienta in rucsac si muntele in spatele casei, acum mi se par la fel de normale ambele ipostaze. Asa ca am plecat cu inima usoara spre Tampa, cu gandul sa imi gasesc un loc fain de unde sa ii incurajez pe cei care urca pe Gabony. Evident caci gandurile mele se indreptau catre Claudia careia voiam sa ii fac o supriza, insa imi facea placere sa schimb o vorba si cu alti oameni. Sa dau putin din cantitatea enorma de zambete, incurajari si cuvinte frumoase pe care le-am primit cat alergam pe la concursuri.
Iar partea cu datul este doar aparenta. Niciodata nu e vorba doar de dat. Mereu e un schimb. Iar atunci cand ofer ceva, primesc la randul meu, de multe ori, mai mult decat investitia initiala. A ajuta, a face un bine e cea mai buna investite in sufletul tau si in starea ta de spirit.
Cele 20 de minute de lupta cu treptele m-au convins ca nu ar fi fost o zi buna pentru alergat, asa ca m-am oprit in mica poenita de la jumatatea urcarii, m-am asezat la umbra unui pin pe care il stiu bine si pe care il si aveam in minte inca de acasa, si m-am pus pe asteptat. Primii baieti au venit repede si apoi au inceput sa curga concurentii. Oamenii de 2h-2h30 care mai aveau inca putere pentru o gluma sau un schimb de replici.
"Și cum ne jeluiam acolo fiecare pe genunchii lui, o talangă se dădea de ceasul vieții și un glas, pe care l-aș recunoaște oricând, încuraja frenetic. Dacă era să fie undeva pe traseu, atunci acela a fost locul perfect și cu toate că ea zice că am trecut repede pe lângă, mie mi se pare că am și stat la povești (din priviri). Mike sau cea mai bună prietenă nu s-a dezmințit nici de data asta de apucătura de a fi alături de mine. Și tot de la ea am și explicația senzației acute de mișcare în reluare: „pe Gabony minutul are oricum 120 de secunde”." (Claudia, pe blogul sau)
Pe coborare incep sa ii intalnesc pe cei care vor termina in 3 ore. Aici glumele sunt mai putine si ingrijorarea mai mare cand esti abia la inceputul treptelor si ai in fata urcarea-sperietoare a concursului, dar daca sunt aici, stiu ca vor termina, oricat de lungi vor parea treptele lui Gabony pentru ei.
 |
| Galerie la Brasov Marathon |
25.04 Alergare cu Vio in Poli
Easy run cu Vio urmat de o bere in Piranha. E mult mai bine sa alerg acasa si mult mai faina terasa de la Vali.
0 comments:
Trimiteți un comentariu