marți, 2 octombrie 2018

Capul Barsei si o ora de magie


Fuioarele de ceata ce se ridica dinspre Crai ne cuprind fix cand ajungem la stana de langa capul Barsei, varf asezat intre Barsa lui Bucur si Barsa Fierului. Tot ce vedem e o ceata laptoasa si un soare ce apare din cand in cand printre straturi, dar cu toate astea pastram speranta ca in mod improbabil ceata se va ridica. Dar pana atunci ne imbracam cu toate hainele care le avem la noi si ne asezam pe prispa stanei transformate in grajd si asteptam. Frigul si umezeala ne intra usor in oase si odata cu ele si convingerea ca nu mai putem ramane prea mult pe aici fara a dardai de frig. Dar ar fi totusi pacat pentru toata urcarea facuta pana aici.

Dar cu toate astea improbabilul se petrece si soarele incepe sa apara din ce in ce mai puternic prin ceata, iar in interval de cateva minute trecem de la o ceata buna de taiat cu cutitul la un cer de un albastru de toamna spre depresiunea Brasovului.


Sunt incredibil de frumoase momentele de genul acesta, cand ai parte de o bucatica din frumusetea lumii intr-un mod in care iti atinge sufletul. Nu se intampla mereu, caci e nevoie de o anumita lumina pentru pentru ca frumusetea asta ascunsa sa fie vizibila. E nevoie uneori de nori si de ceata care sa danseze doar pentru tine. E nevoie de liniste in varf de munte. Si e nevoie sa ai acel ceva pentru a vedea frumusetea asta si pentru a putea rezona cu ea. Iar atunci cand se intampla, si cand mai ai langa tine unul sau mai multe suflete care rezoneaza pe aceasi lungime de unda in fata acestor lucruri e pur si simplu magie.

Si nu, din pacate nu cred ca e un lucru inascut in mod egal in toti oamenii, iar civilizatia moderna si traiul intr-un oras pot omori destul de usor capacitatea de a vedea aceste lucruri. Sunt oameni care s-au nascut si care au trait toata viata in orase si pentru care traiul intre 4 pereti devine normalitate. Oare teleportati in varf de munte ei ar putea simti aceleasi lucruri? Sincer ma cam indoiesc caci altfel ar cauta aceste lucruri.

Dar trecand la aceste ganduri si revenind la varful de munte cu nume deloc imbietor trebuie sa recunosc ca ai parte aici de una din cele mai interesante perspective spre Crai si Bucegi. Iar Craiul, spre deosebire de alti munti mi se pare ca se vede cel mai bine de peste drum, dinspre Fagaras, in orele apusului. E un loc in care cu siguranta vom reveni.
Un adapost neasteptat
Una din cele mai faine perspective asupra Craiului
Inainte sa intram in ceata
Inceputul magiei 
Cazanul cu aburi
-Da, si am visat o casuta de paie pe plaja in care o sa stau si iarna si vara
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem doar noi doi, aa si...muntele
Craiul si locurie sale cele mai slabatice

Ora de aur se apropie
Inapoi spre casa
Track si date aici

Text si foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu