Noaptea a fost vantoasa, dar fara vizite nedorite, insa datorita frigului matinal, nu ne mobilizam prea devreme.
Mai avem de urcat inca 400 m diferenta de nivel, si apoi de coborat 1000 m, pana intr-un sat numit Isinlivi, despre care atat Lonely Planet, cat si documentatia noastra il vorbesc doar in cuvinte de lauda.
 |
| De la uscaciune la un peisaj apropiat de Europa |
Ajungem acolo batuti bine de vant si hurducaniti de gropi, asa ca dureaza ceva pana ne revenim. Satul pare sa aiba de toate, mai putin magazin, dar Radu il dibuieste si pe acesta si reuseste sa faca aprovizionarea pentru urmatoarele doua zile.
Drumul ne poarta valurit printr-o serie de catunuri. Desi si pe aici traiul este in mod evident greu, este totusi curat si doar cainii si afisele electorale revin insistent in peisaj. Coboram din nou sub 3000 m si luam in piept ultima urcare a zilei, pe acelasi vesnic nisip si cu aceleasi pante prohibitive cu gradiente de doua cifre.
Provocarea zilei de ieri revine: locul de cort ferit de vant, pe care il gasim dupa ce iesim din satul Pilapuchin, sat unde fetele se pregateau de o serata dansanta, tinuta lor dichisita si pantofii cu toc cui contrastand puternic cu colbul adanc de o palma de pe putinele ulite ale asezarii.
 |
| Aprovizionare de la singurul magazin din Satul Pilapuchin |
Locul de cort de astazi nu mai are iarba, insa are deschidere si ne permite sa admiram un nou apus frumos, marca Ecuadorului.
 |
| Locul nostru de cort |
 |
| Si drumul de mine |
Date si track: aici
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu