O zi prin pustiu pe drumul spre Oyon

Ultima parte a escapadei noastre din Peru va fi caracterizata prin pustietate. Ma uit pe harta si pentru urmatoarele doua saptamani nu avem decat doua orasele mai mari, in rest doar sate uitate de lume, si acelea rare. Desi vom sta constant la peste 4000 m, varfurile inzapezite raman in urma. Cordillera Huayhuash este inca vizibila cam jumatate din ziua de azi, daca stii unde sa te uiti, caci de ceva vreme am intrat intr-un fel de pacla, cu care nu am mai avut de-a face pana acum in Peru.

Singurul sat care ne vine la indemana la mijlocul zilei este Antacolpa si visurile noastre de a manca ceva, un meniu, sunt naruite cand ii numaram cele 50 de case. Gasim din fericire un magazin deschis si cumparam de acolo oua pentru o omleta si restul mancarii de care avem nevoie pentru o zi jumate cat ne sta in fata fara niciun alt sat. Doar rau, lagune, versanti ingalbeniti, cer albastru.

Piateta centrala din Antacolpa (caci da, fiecare sat are asa ceva) e dotata cu o fantana cu doi delfini si ma gandesc cat de ironica e constructia avand in vedere ca versantii din jurul satului sunt toti uscati la vremea asta. S-o asorta mai bine cu sezonul ploios, cand, din spusele localnicilor, peisajul se transforma si verdele e la putere.

Campam pe o vale larga de rau, inaintea unei urcari spre un pas de 4600 m, ultima reduta inaintea unui festin pe care il planificam in orasul din vale (Oyon).

Huayhuashul inzapezit ramane in spate

Cam asta e atmosfera prin satele peruane prin care trecem, 50 de case, doua magazine de care trebuie sa intreb, localnici ce stau la umbra si care ne invita la o bere, o piateta centrala pe unde pasc oile si statuete de delfini scuipa firicele de apa si numel alesilor locali pictate pe toate zidurile. 

Trei pusti din Franta plecati din Rio de Janeiro spre Bogota

De la munti cu ghetari la lagune imense in doar cateva ore

Date si track: aici

Foto by Radu