Fitnessul si o calatorie lunga

Atat in timpul celor 3 luni petrecute pe drum prin America de Sud, cat mai ales o data cu intoarcerea acasa, am auzit repetata ca o mantra afirmatia ca de acum vom rupe muntii in doua, vor cadea KOM-urile si QOM-urile, nimic nu ne va sta in cale. Si toate aceste incurajari se ciocneau cu recul de realitatea pe care o simteam: eram obositi, corpul avea si el nevoie de odihna, din cand in cand o anumita doza de rutina prinde bine etc. In toamna lui 2019 mi-am propus asadar sa scriu cateva randuri pe aceasta tema, sa distrug mitul conform caruia o calatorie lunga te transforma intr-un Rambo bun de insfacat podiumuri la concursuri. Am sa precizez din capul locului ca in spatele afirmatiilor de mai jos nu stau studii de specialitate, randurile si ideile expuse fiind bazate doar pe observatiile si rationamentul propriu, deci supuse unui grad mare de subiectivitate.

Preconceptia 1: Faptul ca ai mers 3 luni pe bicicleta inseamna ca esti "in forma" (si eventual debordezi de sanatate si pofta de viata)

3 luni petrecute pe drum construiesc experiente si amintiri, si in fond acestea sunt motivele principale pentru care calatorim. Prins in valtoarea evenimentelor e foarte usor insa sa neglijezi insa unele aspecte pe care, acasa, le-ai fi bifat cu succes : 

• raportul optim de macronutrienti (proteine/ carbohidrati/ grasimi). Daca grasimile sunt cam pe oriunde in dulciurile consumate inerent, carbohidratii ii bifam cu paste si orez, proteinele se pot dovedi greu de atins, mai ales daca tarile prin care mergem sunt orientate spre o dieta majoritar vegetariana sau daca din ratiuni de siguranta alimentara optam sa nu consumam carne. Acasa e relativ simplu sa tin lucrurile sub observatie folosind o aplicatie de genul MyFitnessPal, dar cine are timp de asa ceva cand e pe drum, cand ai semnal la internet o data pe saptamana ?

• alimentatia sanatoasa (respectiv suficient de multe fructe si legume). E foarte usor de cazut in capcana dulciurilor procesate pline de carbohidrati si grasimi dar cu aport 0 de vitamine. In functie de tara in care calatoresti situatia se poate complica si mai mult (de exemplu pentru noi in luna petrecuta in Himalaya a fost imposibil sa gasim fructe si legume proaspete care sa acopere necesarul zilnic/ saptamanal). Toate aceste carente se aduna, mai ales daca discutam de o calatorie de luni de zile.

• volumul si recuperarea. Sa mergi/ pedalezi 5-6 ore pe zi, 6 zile din 7 este obositor. In fond este echivalent cu volumul de antrenament al unui sportiv profesionist (intensitatea e insa diferita), insa diferenta o face restul timpului in care un sportiv profesionist are grija de recuperare, nutritie si odihna...Tu ai usor alte griji. Cand ai gasit in sfarsit un loc de cort dupa o coborare infrigurata de o ora, cand ai toate hainele pe tine si tot iti este frig, entuziasmul sau chiar disciplina de a face un simplu stretching vor avea greu de suferit. Nici nu are sens sa discutam mai departe de atat.

Preconceptia 2: Dupa x luni petrecute la altitudine, cand te vei intoarce la nivelul marii, vei avea performante mult mai bune datorata cresterii numarului de celule rosii din organism si deci a capacitatii acestora de a transporta oxigenul la tesuturi

Adaptarea la altitudine este o realitate indiscutabila, doar ca acest fenomen poarta dupa sine si doua observatii majore:

• Cresterea in performanta este destul de mica. Unele studii prezinta valori de 1-2% , ceea ce, daca pentru un sportiv de elita poate fi important si poate insemna diferenta intre o medialie olimpica si mijloc de pluton, pentru sportivii amatori este greu de observat. O zi buna, mai putina apa in bidon, pot duce la acelasi rezultat...

• Adaptarea la altitudine si castigurile ce deriva din ea se pierd foarte usor. Daca despre aclimatizare s-a scris si studiat destul de mult, nu acelasi lucru se poate spune si despre dezaclimatizare. Putinele materiale gasite nu sunt deloc incurajatoare in acest sens.Laurence Amstrong citeaza in cartea  sa " Performing in Extreme Environments"  un studiu efectuat asupra populatiilor indigene ce traiesc nativ la peste 2000 m (fara a oferi insa alte detalii legate de studiu). Observatia a fost ca subiectii si-au pierdut adaptarea la altitudine dupa 10 zile petrecute la nivelul marii. House and Johnston vehiculeaza in cartea lor "Training for the New Alpinism" cifre precum o pierdere de 50% a aclimatizarii dupa 7 zile petrecute la nivelul marii, pentru un grup de subiecti ce a petrecut in prealabil 16 zile la 4000 m. 

Preconceptia 3: Din cumulul de antrenament, anduranta si adaptarea la altitudine ar trebui sa scoti timpi foarte buni, recorduri personale pe segmente cunoscute/ in concursuri

Practica nu are nimic de-a face cu teoria. Intr-o calatorie lunga, indiferent unde ar avea ea loc, sfarsesti inevitabil prin a merge undeva in zona 2/zona 3 inferioara (de putere sau frecventa cardiaca). Dupa luni de zile in care mergi in acest regim, un concurs sau o incercare de record personal care au loc undeva in zona 3 superioara/ zona 4 se vor simti ca un bumerang. Corpul pur si simplu nu mai stie cum se face, nu mai stie cum sa sustina genul acela de efort, s-a plafonat in a produce energie in doze potrivite zile la rand si nu energie exploziva asa cum ai avea nevoie la un concurs. Asa ca sunt sanse destul de mari ca socoteala din fata monitorului sa nu se potriveasa cu realitatea din sa...

Cam atat am avut de zis despre fitness. Observatiile si concluziile au fost bazate in principiu pe 3 calatorii mai lungi de o luna, pe bicicleta : Bike Climb Bike in 2011, Himalaya in 2016 si America de Sud (Anzi) in 2019, ultimile doua desfasurandu-se majoritar la altitudine.