duminică, 31 iulie 2022

Cuptor de 2022

1 iulie - Cand ti se muta prietenii la Brasov

Azi e o zi mare. Se muta Hoinarii la Brasov. Familie mare, bagaje multe (duba si remorca), multe drumuri pe scari in care s-a carat orice de la perne la lada frigorifica si o Elena care cumva, nu stiu cum, le va organiza pe toate.


Asta ar fi prima iesire mai serioasa la cort pentru Marius. Substantivele cort si aventura ii sunt deja familiare si de voie de nevoie, o sa ii placa, pentru ca noi nu avem de gand sa renutam la placerea asta. Ni se alatura si Tudor cu Victor si baietii se inteleg chiar bine. Se lasa cu foc si povesti citite la lumina oului, cu cantecul greierilor in fundal. Cum eu am dormit destul de prost caci nu mi-am pus doapele ca sa il pot auzi pe Marius, ma trezesc des si prind si un rasarit nesperat de frumos. Ma bucur sincer ca in sfarsit s-a uscat iarba, a trecut perioada alergiei la polen si eu pot sa ma bucur din nou de locurile astea faine si dragi.




10 iulie - Guduc MTB Challenge 

Suntem la Guduc si unul dintre motivele pentru care am batut drumul pana aici este acela ca oamenii au atat o cursa de family super abordabila, de 6 km, cat si un camping organizat in apropierea locului de start-sosire. Asa ca mai bifam inca o seara la cort.





Motorsirulo bate la usa si e un motiv foarte bun sa pun momentan pe pauza turele de trekking si sa ma intorc pe rotile subtiri ale cursierei, activitate care nu imi displace deloc. Cumva, in perioada asta, imi place parca mai mult pedalatul rotund de pe sosea comparativ cu potecile prafuite din Postavaru. Totul e sa iesi dimineata pe racoare si sa eviti caldura si vantul de dupa-amiaza.  Iese o viteza medie de 29.5 km/h, de care sunt chiar multumita.

13 iulie- Si apusurile din balcon sunt frumoase

Desi pana acum pe noi ne prindea lejer inserarea pe coclauri in zilele lungi de vara, de cand cu Marius, sunt si zile in care stam pur si simplu acasa pe seara, ca sa il culcam mai devreme si sa recupereze orele de (ne)somn. Asta e una dintre ele si privind de la balcon apusul asta frumos, nu pot sa nu ma felicit pentru faptul ca ne-am luat un apartament cu soare in partea a doua a zilei si pot sa vad momentele astea frumoase, chiar si din sufragerie.



Astazi avem in plan o noapte la cort pe drumul de Plaiul Foii. Si-au anuntat prezenta cam 15 oameni, dar pentru ca Motorsirulo bate la usa si eu sunt cam in urma cu turele de cursiera, decid sa nu ratez nicio ocazie si sa invart pedala oricand pot. Mi se alatura si Suca, asa ca ne lungim si cu o urcare in Poiana, caci cei 3000 m de la Motorsirulo cer elevatie in picioare. Planul meu era sa simulez ritmul de cursa, cu HR-ul in zona 3 si puterea intre sweet- spot si FTP. Dar Suca nu are decat un singur mod numit PR, asa ca sfarsesc si eu prin a scoate cel mai bun timp pe 2022. Departe de PR-ul meu, dar asta nu o sa iasa cu kilogramele actuale, cu asta sunt deja consolata. Seara din Plai e chiar chill, cu copii alergand pe pajiste, jucand ratele si vanatorii si alte jocuri ale copilariei.



M-am inscris pana la urma la Teleferic, la tura medie. Adevarul e ca nu am nicio chemare pentru concursul asta, dar are premii bune si e acasa. Costuri minime, castiguri maxime. Cum vreau un loc pe podium, preferabil pe prima treapta, nu am de ce sa ma culc pe o ureche si sa ma bazez ca stiu traseul si mai bine pun mana si ies la recunoastere. Recunoasterea merge mai bine decat m-am asteptat. Desi drumurile sunt prafoase, cauciucurile noi tin excelent. Chiar si Valea Poienii iese cat de cat, desi aici ma chinuiesc caci terenul e mai tehnic decat ma pricep eu.


Urc in Poiana sa imi iau kitul pentru Teleferic Challenge si dau o tura si cu Marius spre Cariera Vech  >> Partia Bradul. Ii place sa coboare pe iarba, asa ca repetam doar coborarea si iese o prima mica tura pe MTB pentru Marius.


Astazi aveam in plan o tura mai lunga in Crai, insa prietenii sunt mai pretiosi ca orice tura si cand ei au nevoie de ajutor, orice tura se poate amana. Muntii nu pleaca de acolo. Cel putin nu inaintea noastra...Il conduc pe Andrei pana in Bran si daca tot sunt in zona decid sa urc putin pe Muchia Grajdului sa inspectez zona pentru o posibila mini-aventura. Poteca e fierbinte, padurea e fierbinte, iarba e uscata. Totusi imi place ceea ce gasesc . La intoarcere, imi strang energia si pentru o tura pe Magura Branului, desi tare m-as intoarce acasa, sa vegetez sub aerul conditionat. Plec totusi, urc panta abrupta si ma las cucerita de faneata inca necosita de aici. Culeg cateva flori, cat rezist pana sa ma loveasca soarele in mijlocul capului. La coborare, nimeresc in niste visini extrem de foarte copti (pleonasmul e intentionat). Boabele de un rosu inchis, incalzite de soarele necrutator de iulie se simt parca scoase dintr-un compot incalzit pe aragaz. Ma imbat cu gustul lor dulce-acrisor si nu ma dau dusa pana nu dovedesc tot ce imi sta la indemana.


Cum mie imi place in Secuime si ultimile concursuri mi-au amintit de asta, decid ca e cazul sa le arat si alor mei cum sta treaba pe acolo. Aleg probabil una din cele mai turistice destinatii (Sfanta Ana), insa la fata locului nu regret deloc alegerea pentru ca e cate ceva de facut pentru toata lumea. Comparativ cu vizitele anterioare lucrurile sunt si mai bine organizate cu parcarea de langa lac desfiintata si o parcare generoasa si obligatorie in partea de sus, cu un tarif rezonabil de parcare care include si turul ghidat la Tinovul Mohos, acces la toalete si la nevoie, transport cu microbuzul pana la lac. Poteca turistica ce taie serpentinele drumului este acum bine semnalizata si se poate face cu usurinta un circuit de 2 ore cu coborare pe poteca turistica, un tur de lac si urcare pe asfalt. Lacul e curat, punctele de belvedere au bancute si ofera deschidere spre luciul apei, poteca e intretinuta si amenajata, fara a fi insa maturata si artificiala. Marius a dat 3 runde de lac cu bicicleta si a fost cat se poate de distractiv.


31 iulie - A trebuit sa am copil ca sa apreciez cum trebuie aleile de sub Tampa



Seara de ping-pong sub Tampa. Musai cu bicicleta, a oricui ar fi aceasta