vineri, 17 martie 2023

Cipru training camp


Cipru a fost o poveste cu mult soare, drumuri pustii, primavara la superlativ si vreme de plaja. Eu am venit cu ideile de ture, Suzi cu structura celor 10 zile, amandoua am contribuiut cu disciplina de dinainte si de dupa tura si inca nu pot sa imi dau seama daca zilele petrecute acolo au fost cantonament sau concediu. Primul gand a fost un jurnal cronologic, dar mi-am dat seama ca pentru asta, o scurta descriere in Strava ar fi suficienta. Asa ca povestea de mai jos va fi mai mult despre ce ofera si ce nu ofera Ciprul in materie de ciclism, mai ales ca pentru amandoua acesta era primul contact cu insula din Mediterana.
Nu am stat sa ne uitam la mare, ci am mai si pedalat. Aici dupa o tura de 100 km cu 2000 m

In primul rand, Ciprul este ieftin. Pe cand contemplam in ianuarie destinatiile cu soare si am luat la rand Spania continentala, Insulele Canare, sudul Portugaliei ori sudul Italiei, Cipru promitea o vreme similara cu cea din Canare, doar ca la mult mai putini bani. Cele 10 zile petrecute in Cipru ne-au costat 570-580 de euro de persoana incluzand aici zbor, cazare, masina de inchiriat (e adevarat, o masina mica gen Toyota Yaris) si mancare (inclusiv 2 mese la restaurant, ceva cafele si prajituri ocazionale pe drum).

Am gatit mult, dar cand vine vorba de peste si prajituri, pot manca oricat :D 

Al doilea motiv pentru care m-as intoarce in Cipru este vremea. La fel de cald precum in Insulele Canare si considerabil mai placut decat o luna intreaga in Spania. Singurele momente cand am folosit foita de vant a fost pe primii 500 m diferenta de nivel din coborarile mai lungi. In rest tricou si pantaloni scurti si primele linii de bronz pe sezonul 2023. Au fost amieze cu 26-28 de grade pe ciclocomputer, cand crema de soare cu factor de protectie 50 era singura salvare a pielii noastre extrem de albe dupa o iarna de ascuns pe sub haine groase.
Pentru plaja insa, e suficient de cald doar intre 11 si 15


Cam toate resursele pe care le-am consultat recomanda ca luni ideale off-season martie si aprilie. Totusi, noi, la final de februarie am avut parte de copaci infloriti pe toate drumurile si chiar daca nu au fost prea multe cadre, imaginile cu ciresii infloriti cu marea ori cu sate minuscule de piatra pe fundal s-a integistrat pe retina. Ochii si sufletul nostru visau la verde si l-am gasit din plin, o data ce treceam de primul rand de dealuri aride si prea putin ospitaliere.





In Cipru am gasit ceva intre primavara si vara, care noua ne-a mers la suflet

Cipru e si despre mancare. Peste, fructe de mare, humus, haloumi, citrice si capsuni cu mult peste medie... Cea mai buna combinatie din punct de vedere financiar ni s-a parut sa iti faci cumparaturile principale dintr-un magazin mare/ supermarket, iar fructele si legumele sa ti le cumperi proaspete de la aprozarul de langa casa. Cipriotii aveau un sistem interesant in care fructele si legumele expuse afara erau cam cu 50% mai ieftine si asa am avut parte de cele mai bune portocale ale iernii.

Insa pentru ca scopul principal al cantonamentului-concediu a fost pedalatul, trebuie spus din capul locului ca motivul principal pentru care as reveni sunt drumurile. Asfalt de o calitate buna spre foarte buna, o retea incredibila de drumuri asfaltate (si o alta retea solida de drumuri de mtb) si trafic ce tindea spre 0. Pe malul marii, autostrazile preiau mare parte din trafic si cu exceptia a 10 km inainte si dupa un oras mare, drumurile principale sunt libere. In partea continentala a insulei ai zice ca nu exista masini. Ni s-a intamplat zilnic sa mergem o ora intreaga fara sa ne intalnim cu nicio masina. Era usor ireal.. Cu traficul de pe partea stanga a drumului noi ne-am obisnuit suficient de repede si nu este un motiv real de ingrijorare. Trebuie insa putina atentie in zona montana (Olimp si Pafos Forest) unde sunt foarte multe pietre pe carosabil (cazute de pe versanti) si unde nu prea poti merge cu viteza. Insa cum nu este trafic, le poti ocoli pe sensul opus.




Totusi este ceva la care Cipru nu exceleaza si acest este esteticul. Ciprul nu este neaparat spectaculos. Chiar daca focusul nostru nu a fost pe continut media (spre dezamgirea lui Radu), asta nu inseamna ca toate sesiunile foto cu Radu nu au pus acolo ceva caramizi la ochiul meu artistic. Si trebuie mult talent pentru cadre faine in Cipru. Ele nu apar, asa, pe toate drumurile, cum se intampla in Andaluzia ori in Canare. Trebuie timp, un alt focus. Sa fii in locul potrivit, la ora potrivita, eventual de mai multe ori pana cand gasesti ziua aceea fara pacla in care soarele plonjeaza in mare si ciclistul il priveste de sus, din munti, asezat pe o bancuta de piatra, cu lumina in buzunar, pregatita pentru o coborare de noapte. Stilul meu si al lui Suzi se potriveste aici, cu mers legat, pauze minime, iesim, pedalam, facem tura, venim acasa, mancam, ne odihnim. Cam asta a fost programul, repetat in bucla in toate zilele cu ture lungi. Pentru foto trebuie stat pana tarziu si finish-uri la ora 18 urmate de un start la ora 9 nu fac casa buna cu pedalatul zi dupa zi si recuperarea aferenta.
Multe biserici bizantine, unele in Patrimoniul Unesco, chiar


Cu toate aceste plusuri si minusuri in minte, m-as intoarce fara indoiala in Cipru, poate in usor alta locatie, incusiv cu mtb-ul. La fel, as reveni oricand intr-un cantonament cu Suzi si ma bucur mult ca ne-am intalnit cumva la mijloc de drum si (speram noi) am furat putin startul la primavara. 

Rutele noastre (inclusiv cateva comentarii la fiecare)


Resurse generale

Epic road rides-Cycling Cyprus

Inspiratie rute