Sicilia road-trip

Vacanta de schi a copiilor a fost regandita de adulti sub forma unui road trip in Sicilia inca de pe vremea cand in Romania soarele rasarea la ora 8 si diminetile schiurile fasaiau in Postavaru. Satui de iarna inceputa in noiembrie, cele 15 grade pe care finalul de februarie le promiteau in Siciliau se simteau ca primavara. Apoi, pe la jumatatea lui februarie incalzirea globala sau ce o fi ea, ne-a adus un intermezzo de primavara suficient de lung si acasa. Temperaturile maxime din Brasov au inceput sa rivalizeze cu cele din Sicilia, insa ideea de a gusta din nou din mixul acela de mare, munte, orase de piatra, inghetata, portocale rosii, paste si pizza pe saturate, zile petrecute pe drumuri a ramas in picioare. 

Ziua de miercuri e mai mult pe drumuri. Iar prima seara o petrecem in Catania, intr-un studio mic in centru, langa opera,o cazare pe care chiar o recomand pentru 2-3 persoane. 

Joi- Catania si Etna

Cum Marius e matinal, ajungem sa luam la pas strazile orasului in cautarea unei inghetate pe care sa o servim pe post de mic dejun. Viata curge firesc aici, cu scoala care incepe la ora 8 si aglomeratia specifica oricarui oras mare.

Prognoza promite vreme buna pe Etna, singura fereastra certa pana duminica, asa ca in curand ne incepem road trip-ul cu destinatia vulcan. La vremea asta Etna e un mix de toamna la poale, campuri de lava intre 1500 si 2000 m si zapada mai sus de 2300 m. 

Insa sunt suficiente trasee pe toate palierele de altitudine, cat sa nu duca nimeni nicicand lipsa de posibilitati de a descoperi peisajul interesant al acestui colos care domina practic tot estul insulei. Noi alegem ceva plimbari scurte plecand de la Refugiul Sapienza, insa pentru inspiratie recomand aplicatia Etna Park care contine atat harta cat si descrierea traseelor din zona. 

Prima tavola calda cu paste, lasagna si risotto

Primul loc de cort il gasim pe langa Giarratana, linistit,  cu iarba verde si temperaturi destul de mici. Fiind prima seara, procesul de a converti masina inchiriata in loc de dormit dureaza ceva timp, dar pana la urma, toata lumea e instalata si prima noapte dormita in natura se astene natural pe raboj. 

Vineri - Orase de piatra si cea mai buna inghetata

Pe cat de mult imi place diversitatea peisagistica a insulei asteia care pare ca le are pe toate (un vulcan de 3000 m, munti de 2000 m, dealuri, drumuri valonate si plaje faine), pe atat de mult ma fascineaza orasele de piatra, mai ales cele cu multi ani de istorie in spate. Astazi nimerim intamplator in Ragusa si in Noto si in ambele avem parte de plimbari faine, printr-un oras ce isi traieste probabil zilele linistite. Mancam un pui delicios la o terasa din Noto si tot acolo bifam si cea mai buna inghetata din ultimii ani dupa parerea mea, la o gelaterie aflata usa in usa cu terasa care vindea pui la rotisor. 

Pentru seara asta ochim un loc de cort langa mare, la capatul unui sat, dar mai intai facem o plimbare pana la o plaja (Calamosche Beach) sub forma de golf inchis, complet pustie la vremea asta. Seara e vantoasa, insa cumva ne descurcam sa gatim si ne culcam cu speranta unui rasarit fain.

Ragusa

Noto

Calamosche Beach

Locul de cort de astazi

Sambata - Soarele e viata

Despre ziua de sambata nu sunt multe de spus. Am facut ce face lumea cand merge la mare, cu exceptia scaldatului. Socoteala cu rasaritul ne-a iesit cum trebuia. Cat timp eu am gatit si am strans, Marius si-a facut de lucru pe langa cativa pescari locali. Si apoi am plecat sa exploram plaja pe care am aterizat. Ne-am jucat un joc inventat pe loc, ceva intre curling si pentaque cu niste bile de paie aduse de mare la flux. Apoi Radu a gasit o nisa langa o grota-surplomba unde caldura radia din toate partile si am vegetat pur si simplu acoli, facand plaja si castele de nisip. Doar Marius a fost suficient de curajos cat sa faca nenumarate drumuri in mare, sa aduca apa pentri constructiile noastre.

Dimineata tihnita pe malul marii

Pe la miezul zilei, indemnati de caldura am pormit spre prima localitate cu o tavola calda si apoi spre Vila Romana del Casale, unul din siturile Unesco im care nu ajunsesem pana acum. E mult de vazut si ascultat acolo, prea mult pentru rabdarea unui copil de 7 ani pe care mai si trebuia sa il ridici la fiecare camera, sa vada mai bine mozaicurile. Insa pentru o ora, o ora si jumatate, chiar si pentru el, sa vezi cum traiau oamenii bogati acum 2000 de ani este totusi suficient de captivant.

Locul de cort de astazi este intr-o padure de eucalpit si recunosc ca am fost surprinsa de prezenta ei in Europa. Prima data m-am intalnit cu eucalpitul in America de Sud si eram convinsa ca locul lui e la latitudini mai mici. Si Marius pare la fel de fascinat ca si mine de mirosul mentolat ce rezulta din frictiunea sau arderea frunzelor, asa ca isi gaseste cu usurinta de treaba cat timp eu gatesc si pregatesc dormitorul din masina. Padurarul trece si el intr-un Fiat vechi de teren, ne saluta cu un claxon si cam atat. Suntem multumiti ca nu suntem in Germania si padurarul nu e de fapt un mos batran si suspicios care sa cheme politia, asa ca ne vedem fiecare de treaba noastra.

Pe drumul spre Vila Romana, dam in sfarsit de primavara

In padurea de ecualipt

Duminica - Enna si Castelo di Lombardia

Este incredibil cat de rupte sunt strazile din Ennna, acest orasel din mijlocul Siciliei. Suntem in drum spre Castelo din Lombardia, un castel din secolul 12, despre care am citit ca are un singur punct forte: panorama. Dar castelele, livrate cu masura, pot fi puncte de atractie importante atunci cand esti pe drumuri cu un copil. La ora 9 e pustiu. Cred ca si paznicul amabil inca se freca la ochi si mai avea jumatate de cafea nebauta. Suntem stapanii absoluti ai tuturor curtilor interioare si cautam cu mai multa sau mai putina rabdare, dupa caz, accesul intr-unul din turnurile castelului, de unde, Lonely Planet ne promite o panorama de 360 de grade asupra intregii insule. De la castel continuam si spre un promotoriu unde panorama vine la pachet si cu o sesiune de boulder, iar dupa atatea vizite ne orientam spre partea noua a orasului pentru regulamentara tavola calda de pranz.

Cand castelul e doar al nostru

Hai hui prin Enna

Dupa-amiaza se scurge in masina, traversand insula de la vest la est si reintalnindu-ne cu Etna, de data asta pe partea vestica, pe drumuri pitoresti si complet noi. Legat de drumuri, am sentimente extrem de amestecate, deoarece o parte din ele sunt bune, fara trafic si extrem de pitoresti, perfecte chiar pentru a desena o tura primavarateca de cursiera pe ele, altele insa sunt considerabil mai rupte ca la noi... 

In orice caz drumurile din dupa-amiaza asta sunt de poveste, cu campuri nesfarsite de papadii proiectate pe fundalul piramidei in 2 culori a vulcanului si cu un decor nesperat de cer albastru. Prognoza spune ca vremea se va strica la noapte, vantul aducand un front de precipitatii, asa ca acum ne bucuram, pe bune, de ultimele ore de soare. Gasirea unui loc de cort pe placul nostru e insa mai laborioasa decat in alte zile. La 1000 m e frig, iar primul loc vizat e vantos. Ar fi fost ok cu o rulota, dar cam atat... Asa ca ne invartim in continuare si pe partea nordica gasim o padure de pini tacuta si intunecata, numai buna sa ne protejeze de uraganul de la noapte. O supa crema de ciuperci, calda si groasa, merge ca unsa azi... 

Partea vestica a Etnei arata splendid la ceas de primavara

In padurea de pin cea intunecoasa

Luni- O plaja faina si un furt

Peste noapte a dat putina lapovita, iar afara e frig. Strangem pe repede inainte si coboram spre soare. Pentru ultima zi a scurtei noastre vacante in Sicilia nu prea avem planuri. Gasim un parc fain pentru copii unde gatim si unde Marius se joaca ceva timp, apoi dupa ce se linisteste traficul matinal, pornim spre mare. Doar ca peste tot bate vantul si nu ai cum sa stai la soare. Mai cercetam putin in cautarea unei plaje unde relieful sa ne protejeze in mod natural de vant si conducem spre un capat de drum impanzit de gunoaie. Accesul la plaja e pe un fel de dig si este absolut pustiu. Cat timp Marius se lupta cu niste lemne pe care am vrea sa le transformam in structura unui cort, Radu exploreaza plaja spre nord si gaseste niste locuri chiar faine unde ne facem veacul vreo 2 ore, noi imbracati, Marius imbracat doar pe jumatate si tapetat cu nisip.

Parea o incheiere perfecta a concediului de primavara in Sicilia, insa parerea asta ne e bulversata de masina pe care o gasim sparta la intoarcere. Un geam spart, masina a fost deschisa, cea mai mare parte a bagajelor (in principiu echipament de camping a fost furata). Pe cand conduceam spre secta de politie, pe stanga ne intalnim cu un echipaj de politie chemat de alti turisti (2 tipe din Germania, parcate si ele in acelasi loc, si carora le-a fost si lor fortata o usa si furate bagajele). Asa ca dupa ce facem drumul tuturor gropilor de gunoi din zona (un ocol absolut inutil daca e sa ma intrebati pe mine), mergem la politie sa declaram incidentul cu speranta ca nu va trebui sa platim geamul spart la compania de inchirieri, caci restul erau oricum pe minus. Pana la urma am platit si geamul spart (caci nu aveam full Casco si asigurarea de furt standard nu acoperea decat pagube mai mari de 800 euro), a trebuit sa ne reinnoim si mare parte din echipamentul de camping , o parte din acte (din fericire pasapoartele erau la noi) si am tras astfel linie peste cel mai scump scurt-concediu din ultimii ani. Noroc ca media da inca bine :) .

Si in ciuda incidentului, o sa revenim probabil si pentru a 4-a oara in Sicilia, de data asta insa cu lectia invatata (respectiv full Casco si citind TOATE review-urile locurilor unde vrem sa mergem). In orice caz vibe-ul acestui concediu a fost fain si deja ne facem planuri pentru vacanta de toamna.