Continuarea jurnalului Wildi Frauen.
Dimineata nu aveam de ce sa asteptam soarele. Gatesc din confortul sacului de dormit. Cafeaua fierbinte si terciul cald cu ciocolata ne dau acel kick off de care aveam nevoie ca sa ne strangem bagajele si sa ne continuam aventura. Azi aveam intalnire cu fecioara, calugarul si capcaunul, acel trio format din Jungfrau, Monch si Eiger.
Pentru inceput poteca urca din nou pe o serie de scari pana intr-o sa la 2600 m. Dimineata, odihnite si cu rucsacul usor, mergem cu spor si apoi coboram pe o vale din ce in ce mai verde spre a treia cabana, si teoretic ultima, din traversarea pe care o incepusem-Rotstoeckhuette
Desi suntem mancate, nu refuzam pauza de cafea/ suc. De data asta schimbam cola pe un Apfelschorle. Luam si apa de la cismea si ne facem planul pe mai departe. Tot spre nord. E o zi fara nor, cu putina lume pe munte (desi e sambata). Noi avem inca multa mancare in rucsac si mult entuziasm.
Pauza de masa o facem la un laculet numit Grauseeli care de pe harta nu promitea mare lucru, insa la fata locului oferea un view de carte postala spre cele 3 varfuri de 4000 m.
Iesim usor din caldarea cu lacul si urcam pana la statia intermediara (la 2684m) a unei cabine care urca din vale pana pe Piz Gloria la 2968 m. Acolo profitam de beneficiile civilizatiei, luam apa, mergem la toaleta, lasam gunoiul si daca am avea nevoie ne-am putea incarca si telefoanele, dar nu ne trebuie, asa ca pornim mai departe. Aici la 2700 m au inceput deja lucrarile de pregatire a partiilor de schi. Oamenii indeparteaza prelatele cu care au acoperit, peste vara, zapada, pentru a o conserva, iar ratracurile o imprastie in toate directiile. Stim si de ce. Duminica la pranz se termina fereastra de vreme buna. Vin ploile si se raceste puternic, iar la altitudinea la care suntem noi, va ninge cu siguranta...
Desi pentru ziua de azi ne-am propus sa fim cumpatate cu distanta, am planificat pranzul la lac, cu 2 feluri de mancare si racorit picioarele in lac, cand pleci inainte de 8 de la cort si soarele apune aproape de 8, ce sa si faci ? Mergi ! :)
Am inceput asadar urcarea spre o alta sa numita Bietenluecke de unde o poteca abia ghicita pe un versant abrupt si plin de pietre urma sa ne coborare intr-o vale glaciara, ce aduce aminte mai repede de Fagras. Aici se termina si turistii. Suntem singure pe vale, noi si marmotele.
 |
| In saua asta, abia am avut loc sa punem fundul jos si sa mancam o prajiturica |
 |
| Iar pe abruptenia asta am coborat cu morcovul in fund (chiar au fost niste caderi mici de pietre) |
 |
| Aproape ca in Fagaras |
Culegem afine si merisoare pentru micul dejun si coboram cu vorbele noastre pana pe la 1900 m , la o stana pe care o vazusem de sus si unde ne gandeam sa campam. Din nou ajungem prea devreme si gasim locurile tacute. Vacile coborasera deja, manate si ele de zapada ce va sa vina. Asta complica putin situatia, pentru cel mai probabil urmeaza sa le gasim mai jos si va trebui sa ne reorientam pentru locul de cort. Reorientarea asta nu inseamna altceva decat o noua urcare si o ora buna de mers. La locul de cort visat (loc cu apa si verdeata) descoperim din pacate o alta stana, asa ca ne invartim putin in sus si in jos pana gasim ce ne dorim: un petic de iarba cu vedere la Eiger, relativ drept, cu view spre rasarit, la marginea unei paduri de amestec. Daca nu am fi asa de obosite, am folosi si vatra de foc de la marginea padurii, dotata cu bancuta si din nou cu vedere spre Eiger. Jar e destul, semn ca e in uz. Dar mancarea e priroritara si cum aceasta e ultima noastra seara pe sus, terminam tot ce avem. O ciorba la plic care fierbe greu, o mamaliga de 3 minute care de fapt dureaza 10 minute si ceva branza si carnati, pe care nu am de gand sa ii intorc la vale. Noaptea e din nou linistita si doar muschii si genunchii care nu ma lasa sa fac nicio genoflexiune, imi amintesc ca a fost o zi luuunga...
 |
| Bine, recunosc ca batul acela de sus nu sta bine si cortul arata ciudat, dar nu am aveam energie pt el |
Duminica ne asteapta, conform prognozei, cu nori. Stim ca dupa pranz vin ploile, asa ca ne grabim sa strangem. Urcam la stana de ieri unde gasim si un frigider de unde cuparam o branza maturata gen parmezan,iar apoi la un laculet glaciar unde gatim si terciul de dimineata. Pescarii se insira cuminti pe malul lacului si niste tipe curajoase fac baie, desi eu mi-as pune si o bluza de lana pe mine.
Chiar daca nu ploua, norii vin din ce in ce mai desi si mai umezi peste noi, iar noi marsaluim pe cei 1200 m diferenta de nivel, spre Interlaken, unde prindem direct un autobuz spre gara, iar apoi cale de 4 trenuri suntem in fata unei farfurii mari de clatite pregatite de Andrei si punem astfel punct unei excursii ce va ramane momentan referinta mea si a Claudiei in materie de aventura in Alpi.
 |
| Mi-ar fi placut sa vad rasaritul din usa cortului, dar norii au alta parere |
 |
| Merisoarele si afinele de ieri, au potentat terciul de azi |
 |
| Pana si ceata ne trimite acasa |
Pentru anul urmator, o sa incercam ceva si mai lung, si mai de angajament, ca sa il multumim si pe Radu, carcotasul de serviciu de acasa :) .
Dar, voi incheia totusi ca la Oscar, cu multumiri pentru baietii (Radu si Andrei) care au fost si mama si tata zilele acestea (unul in Romania, unul in Elvetia). Mai grav e ca trebuie sa se obisnuiasca cu acest status, caci noua tura asta chiar ne-a placut, si sigur mai punem si altele pe lista pentru anii ce vor urma.
Date si track (segmentele albastru si verde din harta de mai jos, pregatita de Claudia)
0 comments:
Trimiteți un comentariu