Cuptor de Brasov 2026

13 iulie- Discover Valea Doftanei

De vreo 3-4 ani pot sa zic cu mana pe inima ca suntem abonati la concursurile care ne permit sa ne umplem cu totii ziua si care dau sens, pentru toti 3 deplasarii pana la start. Si Valea Doftanei bifeaza cu brio cerintele avand o cursa de adulti scurta si rapida, dar si o cursa (la fel de scurta) pentru copii. As zice ca e o sora mai mica a evenimentului Hai la Barcani, inscriindu-se pe aceeasi nisa, concurs mic, organizare locala cu implicarea comunitatii. Fusesem si anul trecut, dar singura. Anul asta am luat si baietii cu mine si deoarece cursa copiilor a fost devansata din cauza prognozei si a ajuns sa se suprapuna cu a noastra, Marius va marca si el o premiera si va lua trebui sa se organizeze singur cu startul (sa aiba grija sa se aseze la start, cand, cum, unde, raman acum in responsabilitatea lui).

Anul asta sigur nu am venit sa imi iau revansa fata de fetele de la U17 care au castigat anul trecut, asa ca plec in cursa cu gandul realist al unui loc 4.

Totusi astazi motorul merge si nu numai ca reusesc sa ma tin de Adelina pe cei 10 km de forestier (asta am facut si anul trecut), dar o prind relativ devreme din urma si pe Diana care formase un mic grup cu inca 2 baieti si la un moment dat, dupa punctul de alimentare, o si depasesc, ajungand in golul alpin din pozitia de prima fata. Insa stand in spatele ei pe urcare mi-am cam dat seama care e punctul ei forte (bine pe langa coborare). Acolo unde crestea gradientul urca vizibil mai bine decat mine. Acolo unde stam la 4-5% apas mai cu spor in pedale. Si golul alpin nu ma ajuta. De aici am de ales intre gaturi scurte si abrupte sau plat si coborare, ambele fiind genul de teren unde Diana are avantaj.

Ma depaseste cu usurinta fix pe un astfel de gat. De fapt ma depasesc Diana si Adelina asa ca dintr-un foc aterizez pe locul 3. Fetele se duc usor, usor, eu raman in lumea mea, atenta ca in ciuda terenului facil, sa nu ma imprastii intr-un sant cand cobor in viteza. Gelurile intra la fix, cand trebuie si cate trebuie, pacat ca am luat insa geluri prea dulci de la Nduranz si nu SIS-uri. Nu stiu ce a fost in capul meu, parca nu am gandit ca azi am cursa si nu tura...

Mai am o singura strangere de inima pentru portiunea de off camber in padure, pe coborare, dar merge mai bine ca anul trecut (desi clar am pedalat si mai putin decat anul trecut, cred ca diferenta era ca stiam la ce sa ma astept si terenul era perfect ca aderenta) si dupa cateva viraje printr-o sectiune de flow ma vad pe ultima linie dreapta inainte de start, inca pe locul 3. Nu zic ca fetele mi-au dat 10 mimute pe culme si pe coborare. Totusi si eu am scos cu 10 minute mai bine ca anul trecut, deci fie am avut azi o zi buna, fie in 2025 o zi proasta. Si baietii au facut treaba buna. Radu a venit pe 7 la general, iar Marius pe 1, asa ca asteptam cu totii, cu rabdare, ora 14, pentru premiere.

20 iulie- 20 de ani de cand ne-am cunoscut

La anul, fix pe aceeasi data, se fac chiar 20 de ani de la cununia civila si sper ca atunci sa fac si o postare mai reusita cu o poza cu noi din fiecare an. Momentan ne-am multumit sa sarbatorim in 3, pe Lempes, 20 de ani de cand ne-am cunoscut, pe peronul Garii de Nord, plecand spre o tura in Fagaras.

25 iulie -Happy bday hike Muha

Azi am sarbatorit cu o luuuunga tura de hike in Bucegi 2 evenimente- ziua Muhai si o tura in Carpati alaturi de Claudia. Compania a fost din cele mai faine si m-am bucurat de timpul petrecut alaturi de prieteni vechi cu care conversatiile se leaga natural, dar si tacerea se simte la fel de natural. Dimineata ne-a fost frig, la pranz ne-a fost bine (adica nu ne-a durut nimic si a fost soare si cald), seara ne-a fost greu cu oboseala si kilometrii stransi. Dar as pleca si saptamana urmatoare, din nou, la drum in aceeasi companie. Maine n-as pleca pentru ca am nevoie de 3 zile sa imi vindec febra musculara.