miercuri, 9 noiembrie 2016

Lasa-mi iarna pomii, asa, caramizii

De vreo 3 saptamani zic "weekendul asta e sigur ultima tura de MTB pe anul asta". Si de fiecare data, vremea se mai arata ingaduitoare cu mine, cu noi, pentru un alt weekend. Insa cred ca totusi, acuma, am ajuns la fundul sacului. Dupa 3 zile de ploaie si cu minime deja negative, pentru weekendul urmator trebuie sa imi gasesc alte preocupari. Insa sambata am mai prins toamna de un picior. Prin Brasov nu mai e toamna adevarata. A plecat, lasand in urma copaci dezgoliti, frunze calcate, zile scurte si nopti lungi. Banuiam eu ca s-a dus spre sud, asa ca am plecat in urmarirea ei, sperand sa mai prind un fald al rochiei, o atentie, ceva, orice. E cam mult de asteptat pana la primavara, asa ca orice efort merita.
Din nou, MTB de toamma
Am gasit-o la Breaza. Si ca sa fiu sigura ca nu ratez nici o clipa, m-am infiintat in gara, cu 2 ore inainte sa ajunga RegioTransul de la Bucuresti cu care veneau Muha si Vali. Asa ca am pornit pe dealuri, sa imi fac incalzirea: Breaza - Cornu de Sus-Valea Oprii- drum de pamant- DJul care coboara din Vistieru- Nistoresti.

Chiar daca e frig, ca mai toate uracarile din zona, si aici am parte de pante de pana in 10% pana la crucea de la Valea Oprii, unde s-a terminat din pacate si asfaltul, asa ca ajung la portiunea de "dirt road' bine incalzita. Urmatorii 6 kilometri nu au fost decat un monolog interior intre a renunta si a merge mai departe. Am parte de un drum de caruta, pamantos, norois, lutos, drum care atunci cand iti ajunge cutitul la os si vrei sa arunci prosopul si sa faci cale intoarsa, iti serveste o bucata frumoasa, fie prin padure, fie pe vreo pajiste ori coama de deal si te razgandesti brusc, devii slab in hotararea ta de a te intoarce, si de fapt continui mai departe. 


Am ajuns sa fac ce nu am facut un sezon intreg de MTB: sa dau jos noroiul semi-lutos strans fie intre furca si cauciucul fata, fie intre lant si cauciul spate, fie pe unde se mai nimerea. Pana la urma, ajung cu chiu si vai si cu doar 10 minute de intarziere la gara, in Breaza, unde reusesc sa le fac un rezumat lui Vali si Muhai, pana cand urcarea spre Talea, ne taie la toti "piuitu". De fapt doar primii kilometri, pana in Plaiu, caci apoi ne inscriem pe o culme lunga, ce ne urca usurel spre Talea. De aici se vad atat Baiului, cat si Bucegii, dintr-o perspectiva inedita.

Patita cu drumul de pe delurile de vizavi, sunt reticenta la varianta off-road pe care trebuia sa mergem spre Bezdead, mai ales cand drumul de tara ne lasa in fata unui drum de caruta, cum altfel, decat noroios :). Insa aparent Vali are chef de aventura, Muha nu da nici ea inapoi, pentru mine oricum nu mai conteaza, caci bicicleta mea e deja impachetata cu noroi, asa ca ii dam inainte. Diferenta majora este ca acum suntem pe o muchie larga, domoala si inierbata, si exista loc suficient sa iti cauti o trasa cat mai buna prin iarba din stanga drumului. 
Venim de pe dealul inierbat din spatele Muhai 
Dialog mut
Pana in varful dealului o tinem tot asa, insa apoi intram intr-o zona de padure uscata, unde fasaim cu talent printre frunzele galbene.
Sub mangaierea blanda a toamnei (by Vali)
Muha, intrecandu-se pe ea insusi 
Uite asa frumos, merge drumul prin padure
Le citesc in ochi prietenilor mei incantarea si ne jucam, jocuri de oameni mari pe doua roti:
by Muha
Cea mai frumoasa parte este chiar inceputul coborarii spre Bezdead, unde avem parte de culori puternice si poteca frumoasa:


Doar inceptul a fost asa, continuarea a insemnat o poteca firava ce se strecura printre maracini si tufe de maces. Vali si Muha au coborat prudenti cu biclele de coarne. Eu am mai avut niste tentative de a ma urca pe ea si a rezultat una bucata pana pe spate. Ce poate fi mai placut, decat sa repari o pana la o roata plina de noroi?

Este ora doua, stam pe malul unui parau, mancam cate ceva si nu realizam inca faptul ca tura va continua in aceeasi nota "provocatoare". Incepem cu trecutul raului, de vreo 2 ori pe pietre si de vreo 3 ori prin vad. Muha este eroina zilei pentru ca in tura asta s-a depasit pe sine insasi, de la urcarile pe care le-a dat in sa si pana la trecerile raului, premiere absolute, condimentate evident cu teama si neincredere, caci o baie la picioare in luna noiembrie, nu e ca o udatura in iunie. O vad pe malul celalalt, cufundata in dialog interior si ma simt sfasaiata intre incredea mea interioara ca Muha poate si credinta ca nu e bine sa fortezi omul, atunci cand hotararea nu vine din partea lui. Pana la urma Muha a putut de fiecare data, deci la vara o asteapta Zbarcioara :).

In Bezdead prindem asfaltul care se transforma in drum de tara si ne urca pana in Costisata. De acolo, coboram pe asfalt bun pana in Adunati si ramane dilema ultimei parti a traseului. Asfalt in continuare pana in Breaza, sau off-road, sus pe dealuri. Vali vrea aventura pana la capat, asa ca mergem pe dealuri, intr-un push bike epic pe noroi, in ultimele 30 de minute de lumina. Sincer, nici vara nu ma vad revenind pe aici, caci drumul framantat de picioarele cailor si rotile carutelor, va fi la vara uscat si plin de santuri si cratere. Un localnic ne spune ca ar mai exista un drum innierbat, pe dealul din dreapta, drum ce pleaca direct de la scoala, drum care nu ar trebui sa aiba noroi, dar e prea tarziu acum, ramane ca tema de casa pentru data urmatoare.

In mod nesperat revenim la asfalt in Talea fix cu ultima, ultima geana de lumina si coboram la frontale pana in Breaza, de unde fiecare merge spre casa.
Multumire mea pe langa faptul ca i-am innoroit pe oameni? O zi faina de toamna, petrecuta intre prieteni (by Vali)

Track si date: aici

Duminica insistam cu MTB-ul, de data asta pe drumurile de la poalele Craiului, intr-o tura in care m-au cam alergat oamenii, dar uite asa, mai taras, mai grabis, s-au strans vreo 3400 m diferenta de nivel pe weekendul asta, deloc rau pentru doua zile de noiembrie. Toate seria de mai jos, by Ionut Negru.
Gasca mare, tura asta 
Iarna e dupa colt
Dar noi tot fugim de ea, fara preget 
Pe traseul de la 4Munti 
Ciocanu reloaded, a patra oara anul asta 
Si un nor fotogenic peste Bucegi

Track si date: aici