Bucegi, bujori si poteci faine de MTB

Cu ochii inca carpiti de nesomn conducem pana in Moeciu. Ora de intalnire cu Adi a expirat si noi inca mai avem de luat micul- dejun cumparat pe fuga din Bran, dar peste el nu sarim. Ne trebuie energie pentru ziua de astazi, macar pana la ora patru cand Foreca anunta ca vin ploile. Bagheta proaspata, fasole batuta, legume si un copot de visine intra ca unse in sistem. Aruncam cateva lucruri in rucsac (mai ales haine mai groase dupa frigul de saptamana trecuta cu Suca din Leota) si  pornim din Valea Bangaleasa cu un push bike glorios pana in culme. Bicicleta nu sta neam pe rucsacul gol, asa ca ma resemnez sa o imping la deal.

Ajunsi in traseul de la 4Munti, depasim rapid portiunea de push bike si intram in zona ciclabila. Radu dicteaza ritmul si imi convine de minune, constant, rotund, ca un metronom.

Ratam prima intrare in padure, dar o prindem pe a doua si ne incurcam putin in urmele de bicicleta. Aveam sa descoperim la intoarcere ca de fapt poteca trebuia prinsa mai de jos. Mai pe bicicleta, mai pe langa ea, dupa experienta, tehnica si tupeu iesim din padure si in sfarsit zarile ni se deschid. Leota, Craiul, Bucegiul, Iezerul pierd zapada pe zi ce trece. Curba de nivel de sub Bucsa avea sa ne surpinda cu bujorii de munte infloriti cu o luna mai devreme. Momentan sunt doar primele tufe, insa in curand Bucegiul se va imbraca in roz si lui ii vor urma si alti munti ce ies, usor, usor din iarna. In sa ii vedem pe oameni, insa noi pregetam la poze, caci cadrele de aici sunt dintre cele mai faine.

Ride on!

Am venit in zona de trei ori in trei ani la rand si poteca printre tufele de afine se lasa din ce in ce mai usor descurcata pe masura ce trec anii. Progresul e lent, insa simt cum la fiecare repetare stau mai mult timp pe bicicleta. Radu imi spune ca ar trebui sa vin mai des si o zi intreaga sa frec poteca asta, pana imi iese, daca vreau sa imi intre ceva tehnica in cap...Poate nu ar fi o idee rea. Locul e fain si acum, primavara, dar si toamna daca prinzi o zi calduta.

Iesim in culme si pentru o scurta perioada de timp ne ia in primire vantul, noroc ca marcajul BR se lasa de-a coasta si ne pune din nou la adapost. Poteca si apoi drumul pe care rulam rapid ne apropie de Adi si de Andreea care erau si ei pe bicicleta si facem jonctiunea curand. Aflam ca ei vor sa se intoarca pe acelasi drum si sa lase urcarea in Saua Strunga pentru o data ulterioara. Prietenul nostru, norul cel negru de Leota ne saluta si el de la orizont si cum si noi vrem sa revenim in Saua Strunga pentru o aventura in timpul saptamanii, facem si noi cale intoarsa cu inima impacata, mai ales ca avem si companie si in mai multi e mai fain. Andreea are dreptate cand spune ca single trailul printre bujori precum si poteca prin padure ar trebui sa fie tare faine la vale, asa ca pornim o coborare care ne unge pe toti pe suflet. Ba chiar si sleaul spre Valea Bangaleasa a mers decent si revenim la masina mai repede decat ne-am asteptat.

Vederea clasica cu abruptul vestic al Bucegilor

Si am facut jonctiunea

La vale, din nou prin poteca plina de bujori (by Adi)

Ar mai fi timp pentru multe alte continuari, insa pe amandoi ne-a lovit asa un somn, incat punem pe pauza orice posibila continuare, urcam bicicletele pe masina si conducem spre casa. Prefer sa pastrez entuziasmul si pentru zilele urmatoare caci saptamana in Brasov are atat de multe dupa-amiezi frumoase pe care le petrecem afara si care ne fac o reala placere, incat nu se merita sa consumi totul in weekend.

Foto by Radu