Peru. Ganduri dupa 2 luni de pedalat prin Anzi

Peru ne-a placut infinit mai mult decat Ecuadorul din numeroase motive:

1. Vremea este mult mai buna. In doua luni nu a plouat deloc si am avut parte majoritar de soare. Asta are si un dezavantaj, caci galbenul devine noul verde, insa am reusit sa trecem peste.
2. Peisajul a fost mult mai apropiat de sufletul nostru: munti inalti, varfuri inzapezite, multi kilometrii pedalati la altitudine si cu putine exceptii, suficient de divers.
3. Oamenii au ramas la fel de respectuosi si primitori (cu exceptii ce nu cred ca ar trebui sa iti schimbe perceptia despre ospitalitate/ amabilitate/ sociabilitatea, atata timp cat raman cazuri izolate).
4. Mancarea e ceva mai buna/ mai diversa decat in Ecuador.
5. Peru este o tara mai ieftina decat Ecuadorul, daca mentii aceleasi standarde de confort.

Pentru toate acestea si pentru ca mai avem aproape inca jumatate din Anzii peruani de explorat, cel mai probabil ne vom intoarce candva, fie din nou pentru bikepacking, fie pentru trekking, fie pentru o combinatie a celor doua.

Mai jos aveti un rezumat al Anzilor peruani, un fel de Peru in 6 idei simple.

Iar acum urmeaza detaliile, pentru cei care au chef de ele:

Mancarea

Noua personal ni s-a parut peste cea din Ecuador, mai ales in ceea ce priveste mancarea servita in localuri sub forma unui meniu fix. Cu 8 lei mancai o supa consistenta cu legume si quinoa, precum si un fel principal cu ceva carne, mult orez si uneori si cartofi/ legume/ linte sau fasole, iar la final o cana de ceai (sau un pahar de suc chimical, dupa cum iti era norocul). In orice caz, pe aceeasi cantitate si probabil calitate de mancare as da la cantina de la munca minim 20 de lei. Iar preturile astea erau peste tot si erau posibile si datorita multitudinii de localuri care serveau micul dejun, pranzul si cina. Iar preturile nu variau aproape deloc in Peru, indiferent daca te gaseai intr-un oras turistic precum Huaraz sau Cusco (era suficient sa te indepartezi putin de centru) sau intr-un sat la 4000 de metri care se intampla sa aibe un local/ comedor. Deasemenea era aproape imposibil sa gatesti tu, singur, ceva (un fel de mancare cu carne), cu 14 soli (echivalentul a 17 lei) pentru doua persoane, suficient ca si cantitate, cat sa umple stomacul asa cum o fac doua feluri de mancare.

Si cam la fel gandeau si o mare parte din localnici, caci majoritatea mancau in asemenea locuri, ceea ce ducea la proliferarea lor si implicit la cresterea concurentei, tradusa in general prin preturi mici. 

Calitatea mancarii si cantitatea erau proportionale cu pretul si pe langa acest meniu economic exista si un meniu "executiv" (mai scump, uneori mai gustos sau cu feluri de mancare deosebite), precum si posibilitatea de a comanda un fel secundar de sine statator si, mai bogat, si cu maximul posibil de carne.

Pe langa restaurante de toate categoriile existau pietele (in satele mici o varietate redusa de legume si fructe se gaseau in magazinul satesc). Pietele aveau dublu rol. In ele se putea cumpara orice, dar absolut orice, de la fructe la maturi si sosete, dar se putea si manca. In mod cert, pentru noi, fructele au fost o incantare, mai ales cele care nu se gasesc niciodata la noi perfect coapte si suculente: papaya, mango, ananas. Avocado ramane si el la putere.

Sfanta treime a fructelor peruane: mango, papaya si banane

Ceviche cu pastrav marinat

 Apa

Am continuat sa bem apa de la robinet fara probleme si uneori spre suprinderea localnicilor. Doar in munti si locuri izolate am purificat ocazional apa si a fost ok.

Statiile de clorinare a apei prezente in fiecare sat

Cazarile

In Peru am petrecut considerabil mai multe nopti in hoteluri, hostaluri si hospedaje-uri, comparativ cu Ecuador. Preturile erau mai mici (40-60 de soli echivalentul a 55-80 de.lei fata de 25 de Euro in Ecuador) pentru conditii similare.

Chiar daca in anumite locatii, conform booking.com, respectiv google maps nu pareau sa existe unitati de cazare, am gasit mereu ceva la fata locului.

Wild campingul nu este o problema in zona inalta din Peru, chiar si in zona satelor. Insa putina spaniola ajuta, caci daca veti campa pe terenul cuiva (si in general o veti face), veti primi cel mai probabil o vizita a propietarului, care alertat de lumina frontalei voastre/ a primusului, va va face o vizita, ca sa vada despre ce este vorba. Niciodata nu am fost pusi sa ne mutam si nici nu ni s-a refuzat cererea de a campa pentru o noapte si mereu, dupa o scurta conversatie am primit urari de genul "odihna placuta" etc.

In ceea ce priveste siguranta bicicletei in timpul noptii, desi am citit pe diverse bloguri/ forumuri despre incidente izolate (furt), Peru-ul este o tara sigura si bicicletele au fost furate atunci cand propietarii au lasat garda jos si nu au legat bicicletele de cort. In general o masura de securitate banala precum a trece un lant prin spatele unuia din betele cortului si prin rotile bicicletelor culcate langa cort este suficienta.

Transportul, drumurile si infrastructura

In Peru, ca si in Ecuador autocarele/ autobuzele sunt la putere. Pe distante scurte exista si microbuze, insa acolo e mai complicat cu bicicletele. In autocarele mari, ce merg pe distante lungi (de la 5-6 ore in sus) bicicletele intra foarte bine, pe verticala, daca indreptati roata fata. In autobuzele pe distanta mai scurta, unde si autocarele sunt mai mici, bicicletele merg puse cumva pe orizontala (cu roata fata data jos) si desi de vreo doua ori puteam sa juram ca nu ajung la destinatie functionale, ne-am inselat mereu.

In functie de sofer si/sau aglomeratie este posibil sa vi se ceara niste bani pentru biciclete (la negru), undeva intre 7 si 13 lei/ bicicleta, in general in functie de distanta.

Drumurile

Cu exceptia drumurilor cu adevarat mari, care leaga orasele principale intre ele, drumurile sunt in mare parte neasfaltate.

Sunt drumuri construite la inaltime, care urca si coboara continuu, cu multe serpentine (valabil si pentru cele asfaltate). 

Calitatea drumurilor de piatra este in general proasta, terasamentul fiind valurit, in curbe fiind mult nisip generat de macinarea drumului, iar pietrele mici si mari nu lipsesc.

Varianta de drumuri grele

Varianta de drum cu asfalt ca in palma

Soferii

Soferii in Peru sunt de temut. 99% din ei traiesc cu credinta ca sunt niste piloti de raliu nedescoperiti, asa ca se exprima pe drumurile patriei.

Cum bicicleta este inexistenta in Peru (ca mijloc de locomotie folosit de localnici), soferii nu sunt obsinuiti cu biciclistii in trafic, asa ca pe scara drepturilor, biciclistii sunt doar putin peste pietoni. Cel mai complicat/ periculos este zona din jurul oraselor (5 km inainte si dupa un oras mediu, cam 10-15 pentru un oras mare). Orasele sunt evident niste poli de trafic, iar cele in care sunt permise risti motorizate sunt cele mai groaznice din punct de vedere al traficului.

Orasele mari sunt inerent si destul de poluate, majoritatea masinilor fiind pe dieasel, multe orase fiind asezate cumva intr-o zona de depresiune sau de vale.

Toaletele

O baie curata era una din cerintele de baza pentru o cazare si la capitolul asta nu am avut suprize (in afara de faptul ca peria pentru closet continua sa lipseasca in 99% din situatii). Toaletele din spatiile publice (autogari) sunt basic (fara cap de wc de exemplu), dar in general decent de curate.

Toaletele din dughene erau insa de multe ori destul de prost ingrijite si sapunul lipsea cu desavarsire (te obisnuiesti sa cari un sapun la indemana si sa il folosesti pe al tau, mai ales ca pentru o mare parte din mancare, mai ales cea pe baza de pui, trebuie sa iti folosesti mainile).

Oamenii 

Peruanii cu care am interactionat au fost mereu destul de relaxati, moderat de curiosi insa respectuosi si doritori sa ajute. De multe ori am purtat conversatii interesante care au depasit cumva intrebarile de baza.

Marcela, vanzatoarea de branza de pe marginea drumului

Wilfredo si Edison cu care am povestit mai bine de o jumatate de ora in timp ce rezolvam inca o pana

Lingua franca

Lingua franca e spaniola si fara ea e infinit mai dificil sa te descurci (nu imposibil). In orice caz, cu exceptia unitatilor de cazare si a restaurantelor turistice din Cusco si Huaraz (vorbesc aici de zona Anzilor), engleza sau orice alta limba nu va foloseste la nimic. Quechua este in continuare folosita la nivel local, insa cu exceptia femeilor foarte batrane care nu au fost scolarizate si care nu vorbesc decat foarte putina spaniola, in rest, toti adultii cu care ati putea interactiona prin sate vorbesc spaniola. Din considerentele de mai jos, va sfatuiesc calduros sa incercati sa invatati (inainte sau la fata locului) putina spaniola, mai ales ca pentru noi este foarte usor.

Diversitatea peisagistica si culturala

Desi ne-am limitat doar la Anzi, Peru-ul ofera infinit mai mult: paduri in zona de tranzitie spre Amazon, jungla, coasta arida a Pacificului, lacuri imense si evident munti inzapeziti. Pentru toate aceste motive, in Peru merita revenit, fie pentru a ne continua calatoria spre sud, fie pentru cateva ture de trekking in Cordilierele de la sud de Huaraz.

Banii, moneda, puterea de cumparare

In Peru moneda se numeste sol, paritatea fiind de 1 sol= 1.3 lei. Faptul ca peruanii si-au pastrat moneda (si nu au trecut la dolar, precum Ecuadorul) a permis statului un control mai bun al preturilor, majoritatea produselor/ serviciilor fiind la jumatate de pret fata de Ecuador. Asta insa nu inseamna ca nu exista inegalitate sociala, cu o patura superioara redusa numeric insa puternica si cu multa saracie, mai ales in zona rurala.

Costuri orientative

Cazari 250 dolari (minim 40 de soli, maxim 60 de soli, medie 50 de soli/ noapte= aprox. 14-15 dolari) 

Transport local 100 dolari

Mancare aprox. 30 de soli pe zi, din care 12 soli pranzul =10 dolari/ zi = 600 de dolari pentru 2 luni

Restul (spalat haine , cumparaturi diverse, reparatii, intretinere biciclete) = 100 dolari