(Ladies and) Gentlemen's Race 2022

Desi am parcurs de mai multe  ori traseul de la Gentelmen's Race, nu s-au aliniat niciodata astrele pentru o participare la concurs. Mi-ar fi placut probabil sa particip intr-o echipa de fete, probabil si pentru ca un astfel de aranjament nu m-ar fi scos (prea tare) din zona de confort.  Insa formula finala a fost una 100% brasoveana, cu 3 fete si 3 baieti, dintre care unii destul de competitivi si vitezomani. De altfel, strict personal, asta era principala mea temere-ca or sa ma alerge oamenii astia, de o sa imi sara fulgii. 

Radu: Can't wait. Sunt curios cate echipe de baieti o sa batem.

Suzi: Nu ma speria, te rog.

Radu: Pai trebuie sa bagam o estimare nu? 🙂 O estimare conservativa, cu o medie de 32?

Costi:  Depinde cine sta in fata. Daca stau eu, puteti fi linistiti ca nu va obosi nimeni. Daca sta Radu...o sa avem timp bun.

Radu: Eu zic ca putem sa megem si frumos cate 2 si sa facem si conversatie dar sa si ajungem la sfarsit cu un antrenament bun facut. Dar o sa vedeti ca o sa se porneasca spiritul competitiv cand incepem sa depasim echipe. Stiu cu cine plec la drum....

Echipa noastra inainte de start. Nu, aici Radu nu facea pe antrenorul, ci doar ne aranja la poza :D

Revenind la eveniment, desi a fost primul an cu contributie de participare, organizarea a fost exemplara, de la prezentarea de vineri tinuta de la Radu si Levi despre experienta lui de anul trecut de la Silk Road Mountain Race, trecand prin locatia aleasa pentru start/ sosire si terminand cu mancarea. 

Daca au fost si lucruri negative? Da, au fost si au tinut de unii dintre participanti care fie erau din cale afara de galagiosi (o echipa din Ungurime), fie mergeau haotic mai ales atunci cand remarcau ca au fost depasiti de o echipa cu 3 fete, fie fortau coborarea de la Sugas, care de altfel era si singurul segment parcurs dus-intors si unde chiar trebuia putina grija la trasa, pentru a nu intra pe contrasens si a nu accidenta alti concurenti, cum erau pateasca Suzi si Iustin. 

Pentru echipa Watt's up people, lucrurile au mers chiar rotund, cam asa cum merg la fiecare iesire cu cursiera pe drumurile de langa Brasov. Baietii si Daniela au dus trena in mod magistral, ne-am rotit fain si am mancat kilometrii pe paine. Cumva, printr-o aliniere a planetelor, mereu cand dadeam de fotografi ai evenimentului, la trena era una dintre fete, astfel incat, vazut din exterior, parea ca in echipa noastra au muncit doar fetele. Evident doar parea,  dar la impresia artistica clar am punctat cu 10 plus. 

Undeva dupa Reci

Ma uitam la ceas si nu imi venea sa cred ca in mod constant viteza medie se mentinea in jur de 32-33 km/h, cam cum calculase Radu atunci cand ni s-a cerut sa aproximam un timp total de parcurgere. E adevarat ca nu ajunsesem inca la Zagon si profitam de asfaltul bun dintre Sfantu Gheorghe si Borosneul Mare unde pare ca mergem ca vantul si ca gandul.. 

Zagonul avea sa fie piatra de incercare. De fapt o intreaga colectie de pietre incercare, caci era mai pavat cu pietre noi si vechi, mici si mari, cum nu l-am vazut niciodata. Asa ca obiectivul principal de pe Zagon a fost sa nu facem pana, pentru ca o pana ar fi insemnat minute bune, petrecute...stand.

Scapam cu fata curata din incercarea numita Zagon si ne oferim o pauza (pentru mine, chiar surpinzator de lunga), la magazin. Apa, cola, banane si o cruce mare cu limba in cerul gurii, caci norii din fata nu arata decat ploaie. Ma consolez cu ideea ca uscati nu avem cum sa ajungem la finis, si ne asternem la drum. Urcam pasul de dupa Intorsura Buzaului, coboram lansati printre caini si gropi, iar din Teliu, ne vedem aproape la Brasov. Radu se aseaza la trena, eu rezist o perioada roata 2,dupa care ma retrag mai in spate si Radu, Costi si Daniela ne duc pana la intrarea in oras. Inchidem cronometrul dupa 4h46, mult sub cele mai optimiste aproximari ale mele si a 5-a echipa la general. 

Personal am fost foarte multumita de cum am mers, desi in ultimile saptamani antrenamentul a cazut pe locul 2 si ultima tura de 5 ore, pe cursiera, a fost candva in martie, in Spania cea insorita. Dar efortul si TSS-ul chiar s-au potrivit de data asta cu ceea ce ma asigurase Radu ca o sa fie:o zona 2 cinstita, cu urcari la FTP. Bag de seama ca ar trebui sa il ascult mai des, caci uneori nu e chiar asa de optimist :D

Si desi nu sunt prea multe foto din concurs, Radu pe langa faptul ca a dus trena, a cumparat apa si mancare, a mai si filmat si a montat un filmulet foarte fain:

Filmul oficial: aici

Date si track: aici 

Foto: Radu si echipa de organizare