O zi in Cozia

M-am gandit mult inainte de a scrie acest RT daca randurile de mai jos isi gasesc vre-un rost sa le scriu ori ba....Si dupa mai multe tentative inabusite in fasa pana la urma am hotarat sa il scriu, pentru voi cei care intr-o zi libera poate vreti sa dati o fuga in Cozia. Este un munte pentru fiecare, fara pretentii deosebite, accesibil aproape oricui, dar pentru unii plin de amintiri, asemanator unui album la care te intorci de fiecare data cu acelasi drag si in care savurezi cu ochii deschisi dar cu gandurile demult plecate amintiri de demult. Sau poate vreti sa fiti mai darnici si sa ii rezervati chiar 2-3 zile pentru a-i umbla potecile si pentru a descifra panorama Fagarasului care va umple orizontul intr-o zi senina de iarna.

Preview de Cozia

Poate cu aceste ganduri m-a adus Radu in Cozia...Asa ca la picioarele ei am facut cunostiinta: Cozia- Mike, Mike-Cozia. De fapt, amandoua facuseram cunostiinta cu o zi mai devreme in tren cand citeam din cartea lui Nicolae Popescu (1986) : "Cozia, cetate de stanca admirabil construita si stilizata de activitatea milenara a naturii, domina valea Oltului si depresiunile marginale prin analtimile sale modeste de 1500-1600 m. Strajuita de contraforturi si vai adinci, de turnuri luminate de soare si abrupturi intunecate, aceasta angramadire de culmi aproape complet ampadurite se desprinde din lantul Carpatilor Meridionali ca o insula ce ne starneste mereu curiozitatea si interesul. Abrupturile nordice de sub varful Omul, ce rasar semete sau abia se antrezaresc din padurea deasa de conifere sau fagete, privesc spre Tara Lovistei, acest tinut de istorie an care s-a zamislit voievodatul lui Seneslau."

Ei si iata ca viitorul suna bine. O impletire armonioasa de timpuri istorice de pe care imaginatia fierbinte sufla praful veacurilor, cu geografia impunatoare a carpatiilor si de ce nu cu un strop de legenda cand citind una din explicatiile toponimice ale Coziei aflam ca: "Unii geografi si istorici, frapati de individualitatea muntelui Cozia si de maretia pe care i-o dau numeroasele chipuri de piatra, considera ca acesta nu ar fi altul decat muntele sfant al geto-dacilor -Kogenon - de la care si-ar trage denumirea."

Traseu:

Urcare:

Halta Manastirea Turnu (310m)-Manastirea Turnu-Curmatura La Troita(BR)(673 m)-Poiana Stanisoara (720m)-Coltul lui Damaschin (1036 m)-Muchia Vladesei-Muntele Durduc (1568)-Cabana Cozia(BA)(1573 m)

Coborare:

Cabana Cozia (1573m)-Muchia-Turneanu-Stana Turneanu-Manastirea Turnu (TR)-Halta Manastirea Turnu (310 m)

In curtea Manastirii Turnu

Asa ca pe 25 noiembrie, sambata dimineata incercam sa nu tinem cont de vremea mohorata de afara si strabatand curtea manastirii Turnu (am coborat din Tren in Halta Manastirea Turnu-Prima dupa Halta Pausa, a doua dupa statia Calimanesti) prindem sa urcam pe Banda Rosie spre Troita mentinandu-ne pe versantul sudic al Muchiei Traznite.

Marcajul este proaspat refacut, poteca larga, desi acoperita cu frunze era un advarat bulevard, larga in multe locura precum poteca spre Poiana Izvoarelor, asta si din cauza faptului ca face legatura intre cele doua Manastiri Turnu si Stanisoara. Punctul la Troita este o bifurcatie importanta de trasee caci aici vin traseele marcate cu BA (dinspre Pausa) ,BG (dinspre Poiana La Musetel), BR dinspre Stana Turneanu (pe Muchia Scortaru). Alegem ca varianta de continuare marcajele reunite BG+BA care se indreapta impreuna spre Poiana Stanisoara a carei localizare se intrevede printr-o rariste.

"La Troita"

Spre Manastirea Stanisoara

Prin ceata zarim o mica parte din Colti Foarfecii atata doar, cat sa ne dea un mic impuls. Padurea arata genial in acest sf de nov, frnuzele parca au luat foc, imbratisand ca o lava trunchiurile albe-sidefii de albe ale mestecenilor.

O luam in coborare usoara prin covorul ruginiu, trecem in viteza pe langa Grota din Cale si ne oprim abia langa paraul Gardului. Urcam 10 m si ajungem in Poiana Stanisoarei (in stanga se desprinde poteca marcata PR spre Cascada Gardului-35-40 min) iar in fata un panou ne informeaza ca ne apropiem de Manastirea Stanisoara. Aici, gasiti chiar si un izovor cu apa potabila, mai promitator decat Paraul Gardului langa care troneaza destule gunoaie. De la Troita la Stanisoara nu am facut mai mult de 20-25 min.

Panorama, unde e panorama?

Trecand pe langa Manastire si lasand in urma drumul forestier de pe Valea Pausa care se termina aici, pornim mai departe in urcus imbarbatati de indicatorul care ne informeaza ca mai avem 3-3.5 h pana la Cabana Cozia. Asa ca nu pregetam si luam la picor poteca ce ne va tot ameti printre serpentine stranse, pana cand ne va stoarce de rabdari dar ne va urca la 1010 m - la Coltul lui Damaschin de unde panorama pe care o asteptam este inghitita de ceata si pacla...Resemnata, incerc sa ma multumesc cu aerul tare si ozonat si cu verdele patrunzator al coniferelor care urca odata cu noi pe Muchia Vladesei. In scurt timp facem jocntiunea si cu TA care vine de la Calimanesti peste dealul Sitaru si Vf Sulita.

Ajungem apoi la un podet rupt destul de recent, amenajandu-se acum o varianta cu cabluri dupa care urmeazae lantul montat pe un horn pamantos pemtru a face inaintarea mai usoara pe teren ud sau iarna si care e un semn sigur ca nu mai avem mai mult de 1 h pana la Cozia.

Suntem deja in lumea coniferelor pe care o traversam pe nesimtite caci pe la 1500 iesim deja din padure, pe un versant din care defrisarea a ciupit ca o plaga si apoi iesim in drumul forestier care ajunge la Cabana.

Aici liniste....Suntem singurii turisti care deschidem usa cabanei, cerem un ceai cald, mancam si ne facem de joaca cu cei 4 catei de la cabana....

Echipa patrupeda

Echipa bipeda

La 2 pornim inapoi spre Turnu de data asta pe Muchia Turneanu....coborare legera in prima parte pana la Stana Turneanu, pe plai, permitand in conditii de vizibiltate ochiului avid sa se infrupte cu imaginile dorite, dar azi se pare ca nu gasim formula secreta decat pentru a dezlega vreo 5 min de soare, in care alergam spre muchie doar doar om prinde un Crampei de Fagaras...No chance...

Tot la vale, insotiti de cei 4 patrupezi care ne urmeaza fidel pana la Stana Turneanu.

Radu cu patrupezii pe urma indreptandu-se spre Stanta din Turneanu

Desi aici puteam alege sa coboram pe Muchia Scortaru si sa intersectam poteca pe care am venit ceva mai sus de Troita, hotaram ca pentru diversitate sa continuam pe TR, care ne poarta in aceleasi serpentine scurte, zgariate parca de un copil suparat pe hartia care suporta de toate.

Ajungem devreme, prea devreme jos, si pe jumatate plictisiti caci de la jumatatea drumului padurea ne-a inchis orizontul...

Calugarii de la Manastire se pregatesc de Vecernie iar noi masuram minutele pe ceas pana la venirea trenului spre casa....pana ajungem la caldurica si la somnul, dulce somn care-mi inchide si acum pleoapele.

Dar o sa ma intorc in Cozia, la iarna probabil, cand zapada si frigul vor purifica formele vor da esenta canii de ceai, cand trupul va cere aburii calzi ai sobei iar sufletul samburele nemuririi si curatenia noptilor geroase petrecute sub cerul invadat de stele. Si va asteptam pe toti cei care vreti sa veniti cu noi, sa mai descoperiti un munte, sa mai visati putin, sa mai traiti un weekend clipa de clipa.