Cand? 13-15 octombrie 2006
Componenta echipei:
Bucuresti :serbanmi, catalin,emils, valentin_c, andrei, vintila, radu, mike
Brasov : nycbv, costel
Calarasi :octavian67
Sibiu : comins
13 octombrie-Ziua 0
Pe la ora 22h00 ajungem toti cu mic cu mare in Plaiul Foii, povestim vrute si nevrute, fixam alarmele la telefoanele mobile si ne bagam la somnic...Somn dulce somn !
La ora 7 deja Nae filmeaza primele cadre iar noi ne uitam cu jind spre poarta...Hai sa mergem odata sa ne incalzim.Pornim pe o poteca larga spre Refugiul Sperantelor tinand firul vaii Padinii lui Calinet. Pentru o orientare facila alegem ca reper pata galbena ce se vede pe peretele din fata noastra.
Urcusul ne poarta prin padure pana spre Izvorul lui Orlovski ("cunoscut si sub numele curent de Izvorul Capitanului" asa cum scrie I.Ionescu-Dunareanu) unde acum nu curge nici un firicel de apa. "Dupa cum precizeaza scrierile mai vechi Izvorul lui Orlovski a fost amenajat ulterior (1935-1936) de un capitan de artilerie care a statornicit intr-un gavan natural apa venita prin crapaturile muntelui, sa astimpere setea drumetilor." (E. Cristea)
Malul galben (1270 m) care este de fapt marea treapta ce delimiteaza Padina lui Calinet intre portiunea superioara si cea inferioara....De aici panta se inaspreste si incepem lupta cu grohotiosul timp de 10 minute. Avem in fata 2 posibilitati de abordare a traseului: direct peste o saritoare sau ocolind-o spre stanga pe Hornul Nisipos (in monografia Pietrei Craiului de E. Cristea sunt prezentate ca Variantele I si respectiv II).
Cu versurile Imnului Pietrei Craiului ne angajam pe la drum:
" |
| "De urci inspre Ascunsa, pe Hornul Nispos..." |
"Din poteca pe care am urcat de la izvor ne abatem stinga si dupa circa 30 m intilnim primele saritori ale unui vilcel, in lungul caruia ne cataram. In dreapta noastra se vad crucea si placa fixate in memoria unuia din cei multi cazuti din neatentie. Mai sus de acest punct, obstacolele vilcelului se inaspresc, obligindu-ne uneori sa iesim pe fetele din dreapta lui. In portiunea finala reintram pe firul vilcelului, plin cu grohotis marunt, strecurindu-ne pe sub citiva coltani de stinca, boltiti amenintator deasupra noastra. Iesirea pe creasta este foarte anevoioasa din cauza grohotisului marunt si zgrunturos. Folosind micile trepte facute de drumeti sau sprijinindu-ne de cite o radacina, ajungem pe creasta punctata cu pini care-si leagana tulpina deasupra golului lasat de perete. O frumoasa perspectiva catre masivele Papusa si Fagaras ne rasplateste oboseala drumului." (E.Cristea)
 |
| Adevarat graieste Emilian Cristea |
"Din acest loc ne abatem la dreapta, urcind pe linia crestei. Dupa circa 80 m parasim creasta, trecind pe versantul opus traseului urcat de noi, unde, printre altele, avem de executat o traversare expusa. Dincolo de aceasta si ceva mai sus intersectam printr-o sa linia crestei, revenind pe versantul corespunzator intrindului plin cu grohotis, revarsat la poalele Malului Galben. Dupa 65 m intilnim poteca variantei a II-a (E.Cristea)
 |
| Iesiti la lumina |
Trecem pe langa Adapatoarea Caprelor (bazinul e crapat) continuam pe cateva fete mai expuse (una este prevazuta chiar si cu un cablu) ne trezim fata in fata cu Peretele Rachitei unde poteca se ramnifica: spre dreapta spre Padina lui Calinet (coborare pe scara de fier) iar in stanga, spre refugiul Sperantelor.
 |
| Padina lui Calinet-notata deja |
Alegem stanga si dupa cativa pasi iesim in luminisul in care se afla Refugiul Sperantelor (sau Refugiul Cioranga Mare- refugiu emisferic ca toate din creasta si in apropierea caruia demult se afla Cabana Ascunsa) unde mai gasim inca doi tineri si o liniste de rai.
 |
| Pauza la refugiu |
Este chiar primul valcel care se desprinde spre Creasta din Brau.
Valcelul cu Fereastra (traseul calsic) este format din 3 parti: Valcelul cu Fereastra, Valcelul cu Smirdar si Canionul Cioranga Mare
Valcelul cu Fereastra incepe din Braul Ciornga Mare si continua pana la arcada. Contine 4 saritori si este singura potriune tehnica din traseu. Este cotat ca 1B si E. Cristea precizeaza ca e nemarcat si se urca prin catarare libera.
Dupa el urmeaza Valcelul cu Smirdar pana la Acul de la Amvon iar din acest punct dupa o coborare scurta intram in Canionul Cioranga Mare.
Asadar la 60 m in coborare pe Braul Cioranga Mare ramura de sus facem brusc dreapta si urcam 30 m o limba de grohotis pana ne vedem pusi fata in fata cu o prima saritoare cu prize foarte bune, iar la sfarsit cu un jenapan bine infipt care te ajuta sa faci traversarea.
 |
| Prima saritoare, cu Nae supervizor |
 |
| Aceeasi prima saritoare vazuta dintr-un unghi diferit |
A treia saritoare este mai mult un horn prin care ne strecuram cu atentie iar la sfarsit....caci credeti-ma repede au trecut saritorile astea ajungem la ultimele 2: de fapt inlantuite care odata trecute ne scot prin arcada in Valcelul cu Smirdar (1800 m).
Cum sa nu ramai suprins si sa nu iubesti atatea locuri cand dupa 140 m (socotiti pe verticala) de prietenie cu stanca esti aruncat pe pante domoale, esti scaldat in verdele puternic al jenepenilor ori in azuriul cerului de octombrie.
 |
| Pe Valcelul cu Smirdar |
 |
| Pana si zarile ni se deschid |
De acum tot greul a trecut si ne permitem sa o lasam mai moale sa mai stam la povesti, glume si duble de filmare.
Aici se sfarseste Valcelul cu Smirdar si iata-ne intrati in ultima portiune: Canionul Cioranga Mare.
 |
| Cautand iesirea spre creasta |
Navigam putin pe grohotisul de la baza, mai punem si noi mana pe o stanca si prindem un valcel care ne scoate prea frumos ca sa fie adevarat.. chiar la fereastra sapata in stanca, prin care nu stiu, poate caprele negre arunca cate un ochi la vre-un aventurier care le calca iarba buna si proaspata iar tapii isi rad in barba cand ne vad atat de neindemanatici in comparatie cu agilitate lor.
 |
| La fereastra |
 |
| Popas in creasta |
Cei mai multi coboara cu Nae spre Prapastiile Zarnestilor, pe unde nu stiu, dar sper sa puna si ei un comentariu care sa ne lumineze iar 5 dintre noi, care am venit "motorizati" plecam spre Refugiul de la Ascutit unde luam si pauza de masa (am ramas catalin, octavian, serban, eu si radu).
 |
| Creasta Nordica, vedere spre Timbale |
Cu Catalin si Octavian apoi pe post de ghizi ne lasam chiar prin spatele refugiului pe Braul Cioranga Mare, ramura de sus (si cea ma umblata dealtfel de catre turistei) care ne va conduce dup vreo 1h si 30 min inapoi la obarsia Valcelului cu Fereastra si la refugiul Sperantelor.
 |
| Sub Ascutit |
Braul nu pezinta nici un fel de dificultati tehnice desi e cotat de Emilian Cristea tot 1B ca si Valcelul cu Fereastra dar este mult mai simplu iar orientarea este cu adevarat facila.
 |
| Imediat sub creasta |
 |
| Cum spuneam, cu orientarea e usor...mereu peretele in stanga |
Reintorsi la refugiu si dupa o scurta pauza pe bancuta din fata acestuia ne continuam drumul spre Braul de mijloc pe care aveam de gand sa il parcurgem astazi doar pe o treime (pana la Termopile) si sa coboram pe Muchia Cotofenei. Zis si facut. Nu stam prea mult pe ganduri caci vremea e frumoasa, locurile de basm, natura tacuta, peretii din stanga dominanti si noi niste mogaldete pe un hatas batut de capre de ne creste inima de bucurie cand ne uitam in jur si vedem pe unde calcam.
 |
| Refugiul Sperantelor |
Pentru a intra pe Braul de Mijloc (cotat 2A, cu portiuni tehnice cuprinse doar intre Valea Vladusca si "La Lanturi") coboram putin spre intrarea spre padina lui Calinet, ajungem la scara de fier pe care o coboram cu grija (prima treapta e rupta), urmatoarele insa pt fi folosite cu incredere, iar apoi cu ajutorul unui lant care ne face viata mai usoara ajungem in poteca.
In stanga impresionanta isi poarta saritorile padina lui Calinet careia ii aruncam un gand de viitor iar noi trecem mai departe.
Cautand cu privirea fie momaile fie vechile marcaje cruce verde care se mai zaresc subtil din loc in loc pe cate o piatra nemiscata de vesnicie de la locul ei ori pe cate o radacina de jneapan,curatata regulat de turistii inimosi inaintam pe poteca ce coboara pentru scurt timp iar poi urca pronuntat pana intr-o sa.
 |
| Padurea la sfarsit de zi |
Urmeaza o alta coborare si iesind dintr-un horn ingust in urcare, suntem aproape de Termopile. Aici parcursul nostru pe Braul de Mijloc se intrerupe.
Coboram pe muchia Cotofenei, poteca nemarcata prin padure (dar clara desi era acoperita cu fruzele cazute) si ne regrupam in Poiana Cotofenei unde Catalin Serban si Octavian cautau pietre sa repare momaile distruse.
Aici cateva sageti mari din pietre ne lumineaza calea. In scurt timp prindem firul unui parau si apoi un drum forestier (marcaj forestier si limita de parc national) care ne scoate fara probleme in Plaiul Foii.
Programul e sumar : papica, suc sau bere si somn...trebuie sa dam timp creierului, ochilor, simturilor, mainilor sa descarce toate impulsurile senzoriale caci maine e o noua zi plina de salbaticie, noi cu noi, noi cu stanca, noi cu cate vreo capra neagra, noi cu propriile noastre victorii.
15 octombrie-Ziua 3
La 7.30 prindem deja drumul cunoscut pe Muchia Cotofenei ne miscam destul de bine si dupa ce ne permitem sa facem si o pauza de masa pentru mine si radu care ca doi somnorosi ne-am sculat prea tarziu ca sa mancam; reintram la Termopile pe Braul de Mijloc, urmandu-l spre sud, din punctul in care am coborat ieri. Pornim spre primul vacel: Valcelul Coltilor Gemeni. Urmeaza apoi Cioranguta unde era sa o cam comitem la saritoarea cu bolovan.
Din greseala, neuitandu-ne dupa momai prindem o poteca gresita si printr-un horn ne trezim in mod dubios deasupra saritorii cu bolovan. Buuunnn deci nu e pe aici ne spunem noi. Asa ca revenim la baza ei de unde se vede clar poteca prin padure si 2 frumuseti de momai; in plus pe perete de confirmare avem si o cruce verde.
Linistiti ne continuam drumul spre afluentii Vaii Vladusca. Dam de o prima saritoare "La Placi", pe care Catalin isi testeaza Contragripul de la bocanci pe niste lespezi spalate iar noi o abordam pe varianta cu prize din belsug.
 |
| Catalin pe saritoarea "La Placi" |
Urcam fiecare coasta a valcelelor mai pe iarba, mai pe saritori facile care ne conduc in sei....adevarate porti initiatice. In fata saritorii-a celor 10-20 m nu te incearca decat o dorinta sa vezi ce este dincolo...De parca ar fi un nou nivel la un joc de strategie, ori la iesire s-ar deschide portile Raiului. Suntem atat de beti de frumusetile care ne inconjoara incat pasul nu are oprire...
 |
| Hatasul Braului de Mijloc vazut foarte clar de sus |
In sfarsit si saritoarea cea mare....cea din monografia lui Cristea depasita fara probleme.
De pe promotoriul in care ne scoate peretele zarim si grota cu izvorul La Ulcior.
 |
| Urcand spre grota "La Ulcior" (dreapta centru) |
Partea cea mai placuta la saritorile de pe Brau este ca odata parcurse, te scot pe cate un promotoriu de unde poteca se continua aproape pe curba de nivel ori coborarea se face foarte simplu pe iarba. Asa ca poti urca fara grija ca sus va trebui sa pui de o descatarare ori si mai grav de vre-un rapel.
Cata salbatica poezie, cate frumuseti nebanuite, ciae ceasuri de singuratate pot fi gasite prin aceste locuri...
"Uriasi din vremuri preistorice par sa fi ramas de milenii in aceleasi pozitii impietrite; o fantezie mai bogata sau o imaginatie mai vie le-ar putea imprumuta tot atitea simboluri cite variatii de aspecte ofera ochilor."
De la grota mai avem de traversat 4 valcele si o singura saritoare (care poate fi ocolita mai facil pe coastele innierbate din stanga) si cu fiecare valcel trecut ne dam seama ca ne apropiem de capatul traseului si vom da nas in nas cu banda rosie care marcheaza traseul La Lanturi.
 |
| Un tap fotogenic inainte de ultimul obstacol |
 |
| Si o ultima privire aruncata Braului |
De aici urmeaza varianta clasica: pe Lanturi in jos, apoi printre jenepeni iar la final prin padure pana la Refugiul Spirlea pe care l-am vaut pe tot parcursul Braului de Mijloc..
 |
| Pe banda rosie |
 |
| Perspectiva clasica "La Zaplaz" |
"Sa vorbesc despre haurile in al caror gavan negurile se zvircolesc, se framinta si se sfisie ca balaurii din basmele copilariei noastre ? Sau despre branele salbatice, izolate, unde ciopoarele de capre negre sunt singurele stapane ale poienilor cu iarba grasa ? Sau despre imensele crapaturi, care par niste cetati uriase ale caror ruine se sprijina pe contraforti taiati in stinca, de dimensiuni gigantice ?
Abruptul face o impresie si mai covirsitoare; cred ca nimic nu intrece aceasta senzatie de perfecta izolare, de nepatrunsa maretie, de obositoare albeata ce razbate de aci aproape cu violenta.(I.Ionescu Dunareanu)
Foto by Radu
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox
Traseu:
Sambata 14 octombrie
Paiul Foii (849m)- Refugiul Sperantelor (1690)-Vacelul cu Fereastra-Creasta (in saua dinaintea Timbalului Mare)-Coborare spre Prapastiile Zarnestilor (majoritatea)/Braul Cioranga Mare Ramura de sus-Refugiul Sperantelor-Braul de mijloc (pana la Termopile)-Muchia Cotofenei-Poiana Cotofenei-Plaiul Foii (849m)
 |
| Schite "Valceul cu Fereastra" si "Braul Cioranga Mare" -Monografia Bucegilor, Emilian Cristea |
Plaiul Foii-Muchia Cotofenei-Termopile-Braul de Mijloc-La Lanturi-Ref Spirlea-Plaiul Foii
0 comments:
Trimiteți un comentariu