luni, 9 octombrie 2006

Braul lui Raducu sau Braul Mare al Jepilor



Componenta echipei: Catalin, Georgiana, Mike, Radu

Daca cu restantele din alte domenii nu sunt foarte constiincioasa, cu cele legate de munte situatia se schimba. E o placere sa bifezi in agenda cate un traseu nerealizat inca. Asa ca in aceasta dimineata frumoasa de octombrie am plecat “a la recherche du temps perdu”.
Inarmati cu descrierea sumara si hartile din Kargel si Cristea si cu informatiile culese din fimul lui Nae, debarcam in Busteni dupa ce tot drumul am dormit pe rupte.
Doar o raza de soare jucausa m-a rapit din bratele puternice ale somnului, iar ochii au ramas atintiti pe noul peisaj si pe ceasul de la bord-aproape ora 10.
In Busteni parcam langa Telecabina, ne ies ochii din orbite cand vedem cum se revarsa elevii patriei din autocare si autobuze in sistem de turma spre Cascada Urlatoarea, iar noi bucurosi ca nu au ales Jepii Mici ne pregatim bocancii pentru o partuda de mozoleala zdravana prin noroi. Traseul a fost amenajat (schimbat un cablu, amenajate trepte etc)-un mic bulevard, accesibil oricui, de se mai minuneaza PRO-Tvul de fluxul mare de turisti necorespunzator echipati si pregatiti fizice care intra in acest traseuu marcat, ba chiar si interzis (stiti voi povestea). Pai daca li se creeaza conditii, oamenii cum sa nu mearga. Ce educatie montana, ce cultura montana din care oamenii sa isi dea seama daca sunt sau nu pregatiti pentru un asemenea traseu.
Dar sa lasam polemicile la o parte...Tot calcand  pe poteca plina de frunze castigam altitudine. La un moment dat dam si de urme firave de zapada, semn ca iarna da tarcoale.
La sfarsitul padurii ne afalm pe muntele Caraiman si abordam fara probleme primul lant. Telecabina functioneaza la capacitate maxima, am fost avertziati de asta din Busteni de un domn, cu bune intentii sa ne grabim spre cabina ca e aglomeratie mare. A ramas neplacut suprinsa cand a constatat ca nu vrem nici cazare, nici cabina...Pai ce fel de turisti suntem noi, o sa falimentam de tot Valea Prahovei.
Luam apa, traversam muntele Jepii Mici si ajungem in sfarsit la a doua serie de lanturi, depasita tot fara probleme.
Mai departe parasim traseul marcat cu CA si care trece iar pe muntele Caraiman si noi urmam o potecuta care incepe din acel punct, inconjurand muntele Jepii Mici. Da, suntem la intrararea pe Braul lui Raducu. 
Curiosi si noi ca si ea :)
De acum intrarea dibuita, iau in mana descrierea lui Cristea si harta lui Kargel si ne punem pe numarat valcele: valcelul Claitei, firele Vaii Seci etc.
Din pacate la un moment dat pe Creasta cu Zimbrii pierdem poteca si coboram cam 20 m diferenta de nivel prin padure unde se vedeau niste urme de poteca subtire, plina de ace de brad.
Suspendati
Suntem rezolvati cand auzim glasuri si vedem oameni care trec pe deasupra noastra. Aha, deci pe acolo e...Urcam in serpentine scurte si ajungem la poteca pe care continuam fara sa o mai pierdem pana in Saua Claii Mari...Am ajuns cam tarziu, totusi eu si Radu fortam mana prietenilor nostri si ii lasam sa astepte cat timp noi pornim spre Claia Mare. Innotam prin 3 lanuri verzi si intepatoare de jnepeni, ne amagim cu vreo 3 puncte intermediare si in sfarsit ajungem pe Claia Mare, al carui aspect din Busteni pare insurmontabil. 
Pe sub jenepeni
Inaltimi pravalite spre micuta statiune dau impresia unui contrafort innacesibil. Si totusi poteca aceasta firava dar atat de ingenios croita este dovada clara ca orice obstacol, oricat de insurmontabil pare a fi, are o cale de rezolvare (chiar daca mai pe din dos/pe ocolite). De pe Claia Mare, ochii sunt rapiti de alte zari, de culimile domoale ale Baiului, care se desfasoara in fata noastra. In spatele Baiului, Grohotisul si abia zarindu-se, silueta Ciucasului...In stanga Baiului, Piatra Mare, Postavaru.In dreapta noastra Cota 1400 si mai jos Poiana Stanii dintr-o perspectiva deosebita. In dreapta spate Cantonul Jepi. In spate: Peretele cu Flori si Muchia Scarii. In spate stanga : Babele , in stanga Creasta cu Zimbrii si muntele Caraiman.
In sfarsit, la picioarele noastre, statiunile de pe Valea Prahovei. Orizontul care ni se deschide de pe Claia Mare este dupa parerea mea singurul care justifica acel ocol.
Ne intoarcem in 15 min inapoi si pornim mai departe spre Jepii Mari. Continuam, avand Peretele cu Flor in dreapta, pe o poteca din ce in ce mai bine conturata, pana cand iesim la ora 18.15 in marcaj, chiar in fata celor 3 stalpi care premerg bucata “La Scari”.
Colegii nostri pleaca inainte iar noi doi infulecam ceva. Ii prindem din urma numai bine, cand se face intuneric si trebuie sa aprindem frontalele. In Busteni, ne cinstim cu o prajitura cam fara Dumnezeu din pacate si plecam spre casa. Iarasi somn de voie pana cu vreo 4 km inainte de intrarea in Bucuresti.
Maine e duminica si dimineata voi dormi pe saturate...Si timpul va avea cu noi o nesfarsita rabdare.

Foto by Radu

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox


Traseu: Jepii Mici-Braul lui Raducu-Jepii Mari

Schita zonei Braului lui Raducu (Braul mare al Jepilor/Valea Seaca dintre Clai)
 (dupa E. Cristea-monografia Bucegilor)

Schita zonei Braului lui Raducu (Braul mare al Jepilor/Valea Seaca dintre Clai)
 (dupa W.Kargel)

0 comments:

Trimiteți un comentariu