Fagarasul, intram impreuna in noul an

Cand? 29 dec 2006-2 ian 2007

Cu cine? Mugur, Suru, Catalin, Radu, mike (proaspeti intorsi din Retezat)

              Andrei si Mihaela (venind din Bucuresti)

              Alti vreo 30-35 de Ursi Trubaduri (la numararea generala am iesit 43)

Ziua 0: 29 dec 2006

Retezatul se incheiase oarecum in gara din Sibiu unde ne am despartit de Cosmin, iar tot de acolo incepe Fagarasul, sau ma rog pregatirile pentru Fagaras.

Cum de acasa nu am avut ce sa luam (doar nu plimbam mancarea prin Retezat) am ales varianta aprovizionarii in Sibiu, la un supermarket deschis non-stop asta-vara, de cand am cautat pentru batranulrucsac -Sorin (acum convalescent) rucsac de Fagaras.

Din cele 2 h si jumatate intre trenuri am reusit performanta ca 1 h si jumate sa o pierdem la caldura in magazin.

Pentru revelion cumparaturi sumare: sampanie, vin de fiert, zahar, scortisoara si conserve de anans...la regim cu noi ! In rest aprovizioanare normala : 2 pungi doldora cu mancare din care n-a mai ramas mare lucru la intoarcere.

In gara in Sibiu, ca si vara trecuta, lucrari...stam langa autogara pe scaune caci inauntru cred ca vroiau sa omoare toti soarecii si gandacii la cum mirosea. Ca tot veni vorba de mirosuri, eu si Radu am reusit sa acoperim tot ce servetelele umede si stick-urile nu realizasera cu esenta tare de vin cand  mutam cu mare precizie vinul din sticla de sticla in cea de plastic.

Ma rog, incalziti acum, ne suim in tren spre Fagaras, nu reusim sa adormim dar pregatim revansa muntomanilor in gara.

Cum dam cu ochii de gara tasnim in sala de asteptare...era inchisa, buun, dar nici culoarul nu e de lepadat asa ca la comanda scoatem izoprenele si sacii si eu si Radu bagam somn: 4h. Mugur si Suru spala ciorapi si ii usuca pe tevile calde...

Pe la 3 si ceva vin si Andrei, Mihaela si o vreo 20 si multi de Ursi astfel incat tot etajul se umple : oameni, rucsaci, izoprene, oameni pe izoprene etc.

La 7 fara un sfert ceata se pune in miscare spre autobuzul de Breaza pe care il umplem ochi.

Prin ferestrele murdare si prin crepusculul de la inceputul de zi nu zarim nimic, asa ca ne lasam parda fortelor centripete si centrifuge din autobuz...in Breaza se da semnalul de coborare dar inca nu eram la capat...O parte din ursi coboara altii nu...mai ramanem 10, soferul ne mai duce o statie...dar drumul asfaltat nu se terminase...asa ca negociem cu soferul sa ne duca mai sus : de 1 keu  de caciula mai merge pana la pastravarie. Bucurosi de economia de efort facuta ne dam jos in atmosfera mocnita si umeda de toamna-iarna si ne punem pe mers, spre Cabana Urlea, pe Coltii Brezei.

Zapada nici prea mare nici prea mica...padure golasa, cateva petice de culmi, poteca sinuoasa in sus si jos si bunatatile indesate in rucsac imprima ritmuri diferite de mers...

Descarcand rucsacii la cabana

De acum...mare atentie, urmeaza contributia literara a lui Radu., la jurnal, deci citi cu atentie :

Dupa ce am ajuns la cabana si am intins cortul am planuit cateva ore de somn inainte de a iesi la o cantare cu Ursii , dar cele ceva ore s-au transformat intr-o noapte intreaga de somn greu , intrerupta doar de cateva ori de zvonuri de chitari ce veneau dinspre cabana.

Dimineata ceasul suna la 6, il inchid inconstient si ma trezesc abia la 6 :30 cand vine Suru sa ne spuna ca ei sunt gata echipati si ca mai au doar de mancat. Cortul e bocna din cauza condensului, atat tenta cat si supratenta, poate nu a fost o idee chiar atat de buna sa ingropam marginile cortului in zapada mai ales ca nu a batut vantul chiar atat de mult. Ma trezesc buimac si incerc sa o conving si pe Mike sa se trezeasca sa vina cu noi insa fara prea mare succes, caldura sacului de dormit e prea tentanta, asa ca ma apuc sa mananc cate ceva dintr-o oferta destul de restransa ( finnetti-ul era bocna, o conserva de pateu nu puteam manca singur asa ca ma limitez la o ciocolata si niste branza topita ). Pe la inceputul mesei aud cum pleaca echipa Ursilor, pe care aveam sa-i prindem din urma mai tarziu (Dorin cu Eugen si cu Marius cred ca au plecat primii). Exact cand termin de mancat trec pe langa cort si Catalin, cu Mugur si cu Suru anuntand ca sunt gata si ca o iau inainte urmand ca sa ii prind din urma mai incolo. Echiparea si bagajul imi mai iau un sfert de ora si de aici in incolo urmeaza o cursa de urmarire a celor plecati inainte. Ritmul alert si lipsa vantului ma fac sa arunc haina dupa haina pana nu raman decat in suprapantaloni si continui asa drumul panaca il intalnesc pe Marius inainte de varful Mosului.

Aici urmeaza pauza inversa de echipare deoarece se pusese vantul si incepea sa fie nevoie de coltari (desi daca am fi urcat pe varful Mosului cred ca s-ar fi evitat un traverseu ceva mai expus ce in conditii de zapada instabila poate fi ceva mai ciudat ). Se gasesc sa-mi moara si acumulatorii dupa 5 zile de munte, asa ca pierd din nou minute bune schimbandu-i asa ca ma intalnesc cu baietii abia inainte de varful Urlea, de aici mergand aproximativ impreuna.

Urcus dragut si in acelasi timp destul de sigur pe Urlea , cu privelisti catre muchia Urlea-Dara , iar pe masura ce urcam ni se dezvaluie masive din ce in ce mai indepartate. La inceput decat partea estica a Retezatului, apoi Iezerul si muchia care face legatura intre acesta si Fagaras, dupa care Craiul cu a lui creasta stancoasa, apoi Bucegiul cu inconfundabilul Releu, Piatra Mare, Ciucasul toate se vedeau prin cristalul gerului de iarna. Cand ajungem pe Urlea ni se dezvaluie si restul crestei Fagarasului, deasupra ingramadirii de creste si muchii tronand trapezul Vistea Mare - Moldoveanu.

Te cheama departarea, atunci du-te in Muntii Fagaras

"Cu varfurile ascutite scarmanand canepa norilor cenusii, muntii Fagarasului se semetesc spre ceruri 
cu mandria celor mai inalte culmi ale Carpatior nostri". (Cristi Telecean)

Poze multe, incadrarea tuturor pioletilor pe care ii aveam in mana dar vantul rece ce incepea sa castige in viteza ne mana catre obiectivul propus pentru ziua aceasta , si anume Varfurile Dara si Hartopul.

Inaintam pe muchia Urlea-Dara pe un vant salbatic ce ne arunca in fata zapada spulberata de pe muchii, la un moment dat Eugen si Dorin se hotarasc sa coboare pe un valcel care parea interesant pana la lacul Urlea dupa care sa se intoarca, noi ne continuam drumul speriind la un moment dat o turma de peste 20 de capre negre ce pasteau pe muchie.

Parasim traseul pentru a urca pe Dara si pe Hartopul, vantul creste in intensitate pana la momentul in care mai are putin si ne arunca din picioare. Poze putine, obraji bombardati de proiectile de gheata si vremea care se arata in schimbare ne fac sa zabovim destul de putin pe cele doua varfuri , desi de pe Hartopul privelistea era complet diferita, zarinduse in departare creasta pana la Negoiu iar in sud masivul Cozia.

Ne grabim la intoarcere, desi este destul de devreme (la 13 eram pe Hartopul cred), profitam la maxim de portiunile adapostite pentru a lua mici pauze si alergam spre Curmatura Zarnei manati de vantul turbat care batea fara incetare. La un moment dat Suru si Marius ne asteapta propunandu-ne sa coboram in caldarea in care se gaseste lacul Urlea urmand sa urcam pe punct rosu pana in saua dintre curmatura Mosului si Urlea. In realitate am inceput sa coboram fiecare pe unde a putut, fara un plan prea bine stabilit deoarece in creasta era imposibil sa te intelegi cu persoana de langa tine din cauza vantului. Eu cu Suru alegem o varianta mai directa, descatarand cateva portiuni cu fata la panta/stanca/zapda, dupa care profitam de cateva portiuni cu zapada pentru a aplica metoda "fundeni" si in cateva minute suntem destul de jos. Catalin cu Marius si cu Mugur aleg o varianta putin ocololitoare si le ia ceva cam mult timp sa coboare panta respectiva, nu fara emotii la un moment dat Marius alunecand aproximativ 20 de metri dar reusind pana la urma sa se opreasca. Dam sa ne intoarcem sa vedem daca a patit ceva, rasuflam usurati cand il vedem ca se ridica in picioare, ne oprim si hotaram sa ii asteptam unde eram deoarece urma din nou o portiune mai dificila pana in firul vaii. Dupa ceva timp ajung si baietii, urmeaza o portiune "interesanta" pe care o descataram apropiati unii de altii  aveam sa descoperim cand ajungem jos ca ruta pe care am ales-o pentru coborare a fost probabil cea mai palpitanta pe care o puteam alege de pe peretele respectiv. Cu partea dificila in spate moralul creste, trecem pe langa o stana de sterpe si incepem sa urcam catre saua dintre Urlea si Dara. Norii se strang si vremea se arata in schimbare, continua vantul nebun care ne-a insoti pe parcursul zilei, ceata urca pe muchii iar noi ne continuam coborarea catre cabana, cu gandul la vin fiert, caldura, cantece si voie buna.

Coplesitor este spectacolul norilor caci vei vedea cum vazduhul se contopeste cu pamantul iar glasul rece al vanturilor vor parca sa te alunge de pe semetele creste. Nori "aiuriti" apar de pe vai ca din neant si se aduna in inaltimi....

Ajungem in cele din urma pe inserate si destul de speriati de vantul din creasta si de norii care se adunau ne hotaram si noi sa strangem cortul si sa ne mutam in cabana alaturi de Mugur, Suru si Catalin, alaturi de soricei dar in acelasi timp si la adapost si la caldura. Cam asa am petrecut ultima zi din an, pe un traseu interesant, cu conditii de mers aproape ca vara, cu poteci pe care nu mai umblasem inca, cu portiuni "interesante" cu tot, cu batai de la plastici.

...reluand firul povestirii mele de pantofareala adevarata, in cabana lumea se agita pentru revelion, eu fiinda foarte nedumerita cei cu febra asta care trecea prin toti...traiam cu impresia candida ca azi e 30 si maine 31, si fusesem entuziasmata de propunerea lui Mugur sa plecam maine (pe 31 credeam eu) in creasta ca era zapada mica si sa tragem cat de mult puteam...Ma rog dupa ce am fost lamurita cum sta treaba cu zilele astea care-s numarate si luata la misto de Radu, ca dupa 16 h de somn, se intelege de ce nu mai stiu pe ce lume ma aflu, ma pregatesc cam fara convingere de Revelion.

Scoatem din rucsaci fracul si ghetele de lac, cesaurile de firma (baietii), rochile de seara, pantofii cu toc de 10, bijuterii scumpe, parfumuri imbatatoare (fetele) si plecam pe covorul alb si cam alunecacios spre restaurant-bucataria Cabanei Urlea deja aranjata pentru o asemenea petrecere cu pretentii : mese, banci, incalzire centrale, decoratiuni interioare, orchestra, nu-i asa ca v-am facut invidiosi ?

Prima runda de cantare dureaza pana la 12 fara 10 iar apoi iesim afara pentru a sarbatori in inima Fagarasului trecerea in noul an ....

Stropim evenimentul cu sampanie, vin fiert si compot de ananas, si lamuriti ca am trecut in 2007 revenim la restaurant pentru parteaa doua a recitalului la chitara.

Noaptea ne alunga pe rand la somn, in caldura dormitorului, unde tolaniti pe izoprene bagam somn de voie pana dimineata...Cum trezirea s-a efectuat la 10 nici gand de plecat pe undeva asa ca fiecare si-a gasit ocupatii dupa pofta inimii. O parte din carpatisti s-au dat cu sacul...inteligenta ocupatie recunosc, altii au facut poze, unii ursi au taiat lemne, altii au compus versuri, loviti de inspiratia noului an...

Ma rog, indeletniciri de vacanta, ma intelegeti voi. Seara vine cu ultimul festin....piure de cartofi fara conserva de carne de data asta, ci cu carnaciori de bere.

Asa ca ghiftuiti bine si fiind in vacanta, pe la 10 bagam iar somn, pana dimineata, pentru refacere,

Noi carpatisti plecam primii dupa ce umplem un sac de gunoi.

Ursii fac ordine si mai coboara si ei la vele cativa saci de gunoi.

Vremea incepea sa se strice,linistiindu-i pe cei care mai aveau regrete ca nu au plecat spre Vistea-Molodoveanu....Ziua urmatoare s-a dezlantuit uraganul, a fost blocata calea ferata pe valea Prahovei, etc...stiti voi, asa ca am plecat la fix, trebuie sa recunostem asta cu mana pe inima.

Coboram pe Valea Pojortei, de diversitate, insirandu-ne pe tot traseul....

Regrupare la pastravarie, bere/suc, autobuzul de Fagaras, personal pierdut, bilete la accelerat evident fara loc (noi am gasit locuri de la Busteni la clasa I, dar nu toti au fost la fel de norocosi),

Si evident poza de grup in gara in Bucuresti....

Foto: Radu si Andrei