Componenta echipei: mugur (mugur_m), nicu (suru), cosmin (metalgreu), catalin (catalins), radu (griz), mike
Ziua 0 -25 decembrie 2006
In casa miroase a sarbatoare, bradul coloreaza sufrageria, sub el troneaza pungile si pachetele lasate de un mos grijuliu sub brad. O forfota si un zumzet pluteste prin aer, masa e imbelsugata, tacamurile zornaie in clinchetul caracteristic...prevestesc festinul de Craciun.
Mananc cu simt de raspundere ca doar vorba aceea in cateva ore plec la munte, iar acolo ma asteapta vesnicul piure cu conserva de carne. Deci sa se etaleze sarmalele cu mamaliguta, sa curga vinul, sa ne infruptam din cozonacul bunicii. Ora 10 ultimele urari de bine, o lacrima retinuta in coltul ochiului si totusi pentru sarbatorile astea am ales frigul aspru al crestelor in locul agentului termic furnizat de RADET, izoprenul intins pe unde se nimereste in locul patului, botosii de lana in locul blanitei pisucului meu. Omul cel mai drag vine cu mine (sau oare eu merg cu el?), pe ceilalti ii port in gand si le inchin gandurile mele seara.
 |
| The mountains are calling and I must go |
E Craciunul iar in gara e pustiu...pasii se pierd pe lespezile reci, intrebarile nu au raspuns, se fac compromisuri,apar gauri in buzunar in cauza transportului dar pana la urma sa ne pastram optimsmul desi pretul rapidului pana la Simeria ne-a lasat fara glas. Urmeaza 8 h de somn intrerupt doar de 2 treziri bruste pe valea prahovei unde ningea.
Ziua 1-26 decembrie 2006
In Sibiu se completeaza efectivul si mai profit de ceva timp pana la debarcarea in Simeria. Pierdem vreo 2 ore prin gara, vizitam orasul, citim anunturile imobiliare, cumparam pufuleti si napolitane din singura alimentara deschisa si mai petrecem vreo ora si ceva in trenul spre Ohaba. Aici Mugur deja aranjase cu un microbuz care ne-a salvat de chinuitorii kilometri pana la Carnic. Drumul forestier pana la Pietrele arata mult mai interesant iarna decat vara. Asa cum serpuieste printre copacii inalti de pe margine te trimite la pastelurile lui Alecsandri:
"Totu-i alb pe camp pe deauri,
Impreujur, in departare
Ca fantasme albe plopii (ma rog brazii in cazul nostru)
Risipiti se pierd in zare"
Natura a avut grija sa-si serbeze propiul Craciun. Din cer in noaptea sfanta luna s-a scuturat de ger si a aruncat peste copaci praf de raze. Pentru o clipa brazii au ars poleiti cu aur dar lumina a palit sub frigul naprasnic. Norii au cernut fulgi mici, apa si-a inchis vuietul in pietre pentru o clipa, pamantul a inghetat de emotie si dimineata urmatoare lumina alba si sfanta vestea minunea care tocmai se infaptuise.
Acum totul arata firesc si doar gandul mai putea banui metamorfoza iernii. Ceva atunci totusi se schimba, copii si oamenii cred in Mos Craciun, dar firea isi are Craciunul ei putin religios si mult mai mult esential, elementar, teluric, celest, natural prin execelenta
Alegem scurtatura pe TA (triunghi albastru) pana la Cabana Gentiana nemaitrecand pe la Cabana Pietrele. Astfel la cabana ajungem pe la 14 si ne regrupam in sala de mese cautand un gram de caldura. Nu prea era...Pe gura canilor din bucatarie a ingheat apa intr-o pojghita rotunda. Termometrul noaptea trecuta a aratat -16 grade Celsius. Anyway...multiri catre Clujul care ne-a trimis sacii de dormit la timp...Oricate grade cu minus vor fi, la priciuri noua ne va fi cald.
Baietii pleaca sa caute cascada de gheata, eu aleg sa testez live ce poate sa dea sacul de dormit, si multumita de confort adorm.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox traseu:
Traseu: Ohaba de Sub Piatra -Carnic-Cabana Gentiana (1670 m)
Marcaj: BA+TA (banda albastra si triunghi albastru)
Prima parte: BA (comuna in mare parte cu drumul forestier care urca din Carnic la Pietrele cu exceptia a doua scurtaturi, una chiar la inceput ce te scoate aproape de casacada Lolaia si una la sfarsit, aproape de a ajunge la Pietrele).
Cu 10-15 minute inainte de cabana pe partea stanga a drumului cum urcam, apare un indicator cu un nou marcaj: TA ce merge prin padure, ocoleste cabana Pietrele si reintersecteaza poteca in partea finala -ultimile 20-30 minute
Durata:
Carnic- Bifurcatie: 1 h
Bifurcatie-intersectie BA: 30 min
Portiunea finala BA: 30 min
Total : 2 h efectiv
Descriere: De la Carnic pornim pe Valea Pietrele si urmam pentru inceput marcajul BA taind drumul forestier prin padure pana ajungem aproape de cascada Lolaia.(Pentru a vizita cascada, exista un indicator montat, 5 min pana la Lolaia, pe o poteca amenajata cu Balustrade si trepte.
Deasemenea se poate vedea cascada si de sus daca in loc sa facem stanga pe poteca, mergem drept inainte pe drumul forestier ce se desprinde pe stanga, trece podul si continua spre Valea Chiagului.)De la cascada revenim in forestier pe care il urmam pana la o noua serie de indicatoare, lasand in urma cateva popasuri turistice bine amenajate si cateva panouri de informare. La aceasta noua bifurcatie abandonam pentru un timpBA care merge spre Cabana Pietrele si prindem marcajul TA care ne arata ca mai avem inca 1h si30 min pana la Cabana Gentiana. Dupa aproximativ o ora prin padure reintalnim BA care urca de la Pietrele si continuam inca 20-30 min pana la Gentiana.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ziua 2-27 decembrie 2006
Dimineata ne trezim dis de dimineata, ne echipam in graba, inbucam ceva in sala de mese cu fata in aburii ceaiului si consultam la plecare termometrul. Doar -15 grade Celsius la ora 6. Dar la priciuri a fost mai cald decat ne-am asteptat pentru ca toate locurile erau ocupate.
Pornim mai departe pe BA spre Curmatura Bucurei. Cabanierul ne spusese ca nu exista cornisa in Curmatura Bucurei si in plus ca este si poteca batatuta. Ca atare misiunea de azi e mai usoara decat ne asteptam.
In noaptea rece si albastra 6 serii de pasi calca pe zapada care scartaie sub picioare. Cate un podet de gheata ne face sa aprindem frontalele. Ne strecuram cu grija printre jenepenii inalti pe poteca bine croita.E o liniste neintinata aici sus...Parca si gandurile se aud cum vorbesc cand pasii calca prin atmosfera rece. Iarna nici noaptea nu e noapte caci zapada deformeaza intunericul...Intuneric alb, asta-i noaptea iernii.
Tot urcand trecem de lacul Pietrele acum inghetat, contopindu-se cu peisajul....Daca nu stii ca e acolo, doar indicatorul "te lumineaza". De acum vara peretii incep sa se stranga, poteca sa se strecoare printre pietre si sa urce in serpentine pana in Curmatura Bucurei.
Iarna insa, poteca s-a croit de-a dreptul pana sus...E greu, pioletul se infige bine in zapada, dar rucsacul parca iti infige genunchii in calcaie si totusi pana la urma ne vedem iesiti la lumina. Pas cu pas, ochii descopera in fata caldarea Bucurei atat de schimbata acum, inghetatata, cu formele estompate...
Coboram direct spre refugiu (poteca e batuta si in coborare) fara sa mai ocoleasca lacul ca pe timp de vara.
 |
| Lacul Peleaga acoperit de zapada |
Aici e pustiu, doar 2 oameni dorm in pod unde ne instalam si noi. Cum ziua abia a inceput decidem ca nu e timp de pierdut si plecam sa urcam pe Peleaga, nu pe marcaj ci direct in sus, unii pe un valcel altii pe unde s-au priceput.
 |
| In formatie completa inainte de a pleca spre Vf.Peleaga |
Navigam din smoc in smoc de iarba iar apoi printre labirintul de pietre.
Cum iesim pe muchie dam piept vantului...ce sa faci mai intai, sa mergi sa te feresti sa respiri?
Asa o tine pana pe Peleaga.
De fapt nu ne oprim chiar pe varf ca acolo sus nu era de stat ci ceva mai jos. Ne regrupam care mai de care in jurul unui pahar cald de ceai din termosul lui Mugur si a dulciurilor scoase la inaintare. In acelasi timp ochii au parte de o panorama de vis: Langa noi Parangul, apoi Capatanii, Buila, Valcanul, Fagarasul...si normal restul Retezatului: de la Papusa pana la Custura, traseul de vara trecuta, vazut in sfarsit in ansamblu.
Urcam pe varf doar pentru a face poza de grup iar apoi ii dam drumul la picioare vanturati bine spre Curmatura Bucurei pe BR (banda rosie).Tinem muchia iar de acolo ne lasam pe poteca de ieri spre refugiu.
Seara se incheie in sacii de dormit planuind o ora rezonabila de sculat pentru ziua urmatoare. Intre timp podul se umple si devine chiar cald...e cu plus la inaltime, caci parazapzile s-au dezbocnit peste noapte.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox traseu:
Partea I: Cabana Gentiana (1670 m)-Lacul Pietrele (1900 m) -Curmatura Bucurei (2206 m)-Refugiul Bucura (2040 m)
Marcaj: BA
Durata: 2,5-3 h
Descriere: De la cabana Gentiana continuam urcusul pe Valea Pietrelor cu culmea Stanisoara pe dreapta si clumea Pietrele pe stanga. Trecem puntea pe malul drept al paraului. Dupa o portiune fara jnepeni, cu panta mai domoala, cu o serie de blocuri de piatra, ajungem la Bordu Tomii (circa 1890 m); stanca solitara ofera un acoperis precar in caz de ploaie, folosit uneori de ciobani ca refugiu pentru noapte. Dupa un scurt popas pornim mai departe. Trecem paraul Pietrele urcand pe stanga vaii, aici foarte larga. Versantii muntilor se retrag departe de noi, dar ofera abrupturi macinate ce-i fac aproape inaccesibili. Lasam in stinga mlastinile intinse pe netezisul treptei mijlocii si incepem un nou urcus. Stilpii cu marcaj se insira pe mijlocul vaii. Iesind pe intinsul treptei superioare ajungem aproape de lacul Pietrele (1990 m), oglinda de apa, poate mai putin spectaculoasa ca alte "ochiuri de mare", cu un pitoresc inegalabil. Un pisc ce de aici pare gigantic isi etaleaza marele perete nordic in oglinda lacului. Este virful Bucura II (2370 m), vestit pentru traseele alpine pe care le ofera iubitorilor de cataratura. Din pisc se lasa o custura cu abrupturi spre nord, pina in curmatura Bucurei (2206m), loc in care va ajunge curind si poteca noastra; din custura se ridica apoi spre est piscul Custura Bucurei (2370 m).
Poteca sovaie putin spre dreapta pe o morena, apoi se indreapta usor spre stinga printre lespezile care captusesc poalele piscului Custura Bucurei. Pe masura ce urcam vom cuprinde privelistea caldarii si lacului Pietrele; mai sus, "rasarind" peste saua Stinisoarei, ne trimite reflexe aurii virful Retezat scaldat in soare. Obisnuiti cu forma sa de trunchi de con, asa cum se prezinta privit din nord si din sud, vom fi foarte surprinsi cind Retezatul ni se va infatisa de aici ca o piramida ascutita.
In apropiere de saua Bucurei trecem pe linga doua stinci ca doua turnulete. Poteca taiata in piatra urca scurt si iese pe creasta principala de nord. In curmatura Bucurei (2206 m.) In fata grandioasei privelisti ce se deschide spre sud vom incerca noi emotii coplesitoare. La piciorul pantei se asterne oglinda Lacului Bucura cel mai mare lac glaciar din Carpati (8,86 ha). Aceasta minunata suprafata de ape limpezi ca lacrima coloreaza si insufleteste tinuturile aspre brazdate de stinci si grohotisuri. Dar Bucura nu e singurul lac din aceasta caldare uriasa: Lacul Lia, Lacul Bucurelul si alte minuscule ochiuri de apa din cotloanele Pelegii isi trimit, fiecare, semnalul lor de culoare si pitoresc. Peste aceasta lume lacustra se inlantuiesc intr-o fantastica alcatuire culmile Bucura, Sintamaria, Slaveiul, Plaiul Mic, Custura, carora li se adauga, in zare, si virful Arcanu din Muntii Vilcan. Imensul amfiteatru, cu lacurile sale, cuprinde o lume aparte, aceea care prin farmecul ei a dus vestea Retezatului ca un masiv nespus de frumos.
In curmatura Bucurei poteca intretaie traseul de creasta (marcaj banda rosie) noi nu coboram de data asta pe traseul clasic ci o "taiem " direct spre refugiu.
Partea II: Refugiul Bucura (2040 m)-vf Peleaga (2509 m)-Curmatura Bucurei (2206 m-Refugiul Bucura (2040 m)
Marcaj:
- pana pe Peleaga nemarcat (marcajul clasic e insa CG)
- BR (Vf Peleaga -CurmaturaBucurei(cu aproximatie)
- BA (cu aproximatie)-Curmatura Bucurei-Ref Bucura
Durata:
tur (Refugiu- Vf Peleaga) : 2 h
retur: 1h-1.5 h
Total: 3.5 h
Descriere: De la refugiu pornim de-a dreptul spre Peleaga, prin spatele refugiului.urcand mai intai un horn. Apoi prin jenepeni si stancarii ajungem pe un vf no-name de 2357 m. Coboram apoi intr-o sa unde intalnim marcajul CG (suntem deja pe muchie ) si urmandu-l iesim subvf Peleaga.
La intors coboram pe BR spre vf Custura Bucurei (2370) m. Practic ne aflam pe traseul de creasta pana inCurmatura Bucurei si de acolo in coborare rapida spre refugiu pe poteca deschisa zilele anterioare.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Zilele 3 si 4 - 28 si 29 decembrie 2006
Azi trebuie sa bifam Retezatul, ca doar pentru el am venit aici.
Pornim leger pe la vreo 10 de la refugiu, bucurandu-ne de vremea splendida, soare mult, zapada, nici pic de vant.
Alegem ca varianta de abordare sa urcam direct vf Bucura I si de acolo pe creasta ingusta sa o taiem spre Retezat. Traseul de vara iese din discutie (il vom intalni abia in Saua de Iarna, caci el in mod normal taie fetele expuse de sub varful Bucura I.
Asa ca cu bagaje mici, ne inhamam mai intai la traversat/ocolit lacul, apoi la taiat ceva urme prin zapada moale si destul de mare (pe langa poteca trecea si de genunchi in cateva locuri), apoi la infipt bocanci in zapada mai tare.
Punem coltarii pe o bucata mai tare, ii dam apoi jos caci trebuie sa navigam printre pietre. Mai scapa piciorul in cate un gauroi si iar o luam la drum. "Lung e drumul, mama, luung" si presarat cu amagiri. Uite un damb si o momaie...acolo tre sa fie varful....Wrong! Alta momaie...Ding! Ai gresit si de data asta. A treia insa e castigatoare.
Totusi partea interesanta abia a nceput. De sus de pe varful Bucura vedem cata drum mai avem de facut, mai intai in coborare spre Saua de iarna si apoi urcusul bine cunoscut si cam enervant (nu stiu de ce, cu amintirea asta am ramas de asta-vara).
Ne mai dam drumul pe cate un horn in stanga, in dreapta, panta e amenintatoare....Pasim unii mai dezinvolt altii cu ceva mai multa grija prin marea involburata de coltani si podete miscatoare...Odata demult sub puterile demiurgului, marea a impietrit amenintatoare, zavorand cu lacate de piatra si strajeri vicleni frumusetile Retezatului.
 |
| Munti cat vezi cu ochii |
Cu urcusul scap ceva mai usor ca asta-vara si ajungem pe la 15.45 pe Retezat unde as putea sta o vesnicie sa admir tavalulgul crestelor...Daca nu as stii ca apusul e aproape....La picioarele noastre zace Retezatul, zac tone de pietre sub tolul alb de nea, zac tauri cu apa purpurie la apus...Suntem mai sus de Godeanu, Retezatul Mic, Parangul...In departare dincolo de zare privim dincolo de granita la muntii din Iugoslavia si la cei ai vecinilor nostrii bulgari.
Doar cerul e deasupra noastra, calm, tacut imperturbabil, nebun de albastru, infinit de curat.
Plecam alergati de apus ca sa-l prindem pe Bucura.
Traversam iar labirintul de stanci (de data asta suntem mult mai rapizi) si sfarsitul zilei ne gaseste pe Bucura...Soarele apune dincolo de rezervatie imbracand crestele inzapezite in aur si purpura . Fluturi diafani din ultima lumina vin spre noi aninanduni-se in par. Le culegem minunea imortalizandu-i cu obiectivul aparatului. Discul perfect e distorsionat si el de oceanul de culoare si devine haxagonal...un hexagon arzand de parca am fi martori fara voie de razboiul materiei ce se da continuu in pantecele soarelui.
Ajungem pe noapte la refugiu...
E ultima noapte asa ca unii deschid cutia pandorei, parca a se obisnui cu ceea ce vor gasi acasa: sarmale, caltabosi carnati, friptura, tort, toba etc....
Pentru unii (Cosmin) sarmaua e doar preambulul, pentru noi e doar delicatesa ca mai avem un revelion prin munti....cu piure de cartofi si conserva de carne (sau si mai rau fara).
 |
| Cosmin si sarmaua |
Bagati in sac planuim cam pe la cat sa plecam de la Bucura pentru a prinde la timp trenul.
Afara deja vremea se schimba si toata caldarea vuieste sub rafalele unui vant dezlantuit. Ia cate o pala de zapada o zavrle, o arunca izbind-o de refugiu...un vant nascut din genunile pamantului inlantuie intreaga caldare.
 |
| Radu, constiincios, se scoala sa prinda rasaritul |
Vijelia se mai domoleste putin dimineata asa ca plecam si noi spre Curmatura Bucurei pana unde ne viscoleste bine.
"Crivatul din meazanoapte vajaie prin vijelie
Spulberand zapda-n ceruri de pe deal de pe campie
Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian
Ca nisipurile dese din pustiu african " (Alecsandri)
Trecuti de partea celalalta atmosfera e calma.
Coboram pe ruta Gentiana-Pietrele-Carnic de unde cu alt microbuz ajungem in Ohaba...Drum comun pana in Sibiu de unde ne despartim, unii asteptam trenul de Fagaras iar Cosmin se duce acasa sa se pregateasca de revelion...
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox traseu:
Traseu: Refugiul Bucura (2040 m)- Vf BucuraI-Saua de Iarna-Saua Retezat-VfRetezat-Saua Retezat-Saua de Iarna-VfBucura I-VfBucura II (traverseu pe fata dinspre caldarea Bucurei)-Refugiul Bucura
Marcaj:
-pana in Saua de Iarna fara marcaj (pe timp de vara BG care ocoleste Vf Bucura I pe curba de nivel)
- BG: Saua de Iarna-Saua Retezat
- TA: Saua Retezat-Vf Retezat
In sens invers la coborare
Descriere: De la refugiu pornim de-a dreptul Vf Bucura I, urcus aspru care merge chiar pe muchie strecurandu-se printre pietre. De pe vf Coboram in acelasi fel ( avand in dr Valea Stanisoarei si in stanga rezervatia) pana in Saua de Iarna unde ne reintersectam cu BG.Continuam pe BG pana in Saua Retezatului;de aici unde reintilnim stilpii cu marcaj triunghi albastru, ne asteapta urcusul spre virful Retezat - o panta neteda, dar inclinata, cu abrupt mare la est. Spre deosebire de aspectul de vara, acum stratul gros de zapada acopera aproape toate lespezile, usurind urcusul. La inaltimea de 2482 m tot masivul central ni se ofera intr-o lumina noua, cu jocuri superbe de creste si
caldari, parca, mai putin severe decit vara.
Retur aproximativ pe acelasi traseu.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Concluzii: Cum am regasit Retezatul iarna? Provocator...usor si totusi greu...nu era iarna adevarata cu zapada troienita, dar nici vara banala. L-am gasit oarecum redus la esenta, la trasee..Frumusetea specifica ascunsa sub zapada nu poate sa graiasca decatin ganduri printre amnitiri. Cromatica monotona e plictisitoare dar totusi zilele de iarna oriunde ar fi (cele senine insa) iti oferaun privilegiu nesperat....sa cuprinzi cu privirea intreaga zare. Ceea ce am pierdutin Retezat vara trecuta am castigat iarna...Perspective nemsaurate...doar ochiul parca ingradea panorama....zarile ni s-au deschis oferindu-ni-se ca o ofranda...O ofranda sau mai degraba un premiu...Un premiu pentru dragostea de munte si ma rog pentru mine personal pentru postul fortat pe care l-am dus (nu tu sarmale caltabosi carnati toba tort cozonac).
Foto Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu