Valea Adanca

Componenta echipei: Octavian, Viorica, Mugur, Calatin, Radu, Mike

Echipa-cu Radu fotograf

Traseu: Gura Diham-Cantonul de vanatoare Coltii Morarului-Poiana Morarului-Poiana cu Urzici-Valea Adanca  (2 /3 din lungimea totala) si retur

Traseul-schita preluata din cartea "Muntii Bucegi, Drumetie, alpinism, schi"-
Walter Kargel

Cu rasuflarea rece a urmatorului examen ma aplec totusi pe taste pentru a scrie un scurt RT despre Valea Adanca, tura de sambata trecuta...Desi nu imi este in obicei, e un RT incropit in graba, cu patul care ma trage la somn...

Si totusi sa vedem...

Tura incepe ca si jurnalul cu gandul la somn, caci cele 3 h de acasa sunt suplimentate ca intotdeauna cu inca vreo 2 in masina lui Octavian astfel incat scapam de kilometri plictositori si ne trezim la Sinaia, cu cresteale inzapezite si rosiatice sub lumina rasaritului de iarna...

Ne oprim in gara 45 min sa il asteptam pe Mugur care a ajuns abia pe la 9 cu un personal de Brasov si apoi inghesuiti 4 pe bancheta din spate a masinii pornim spre Gura Diham unde debarcam in tromba si gata echipati sarim in traseu. Gasim urme gata facute si tare ne mai bucuram ca vom avea parte de o inaintare lesnicioasa pana cel putin la interesectia cu TR de pe Plaiul Munticelu...

Abia ce intrasem in traseu

Zapada e mai putina decat in fev anul trecut si tocmai cand ne intrebam unde e casa de vanatoare de nu mai ajungem ne apare in fata...Apoi drumul pana in Poiana Morarului e o simpla formalitate pe TR...

Ajunsi la bifurcatie, parasim marcajul si gasim in continuare urme pe partea dreapta a firului, urme pe care le urmam si chiar il prindem din urma pe binefacator: calator solitar ce vroia sa urce Valea Morarului.

Propunerea noastra cu Valea Adanca nu ii schimba planurile si continuam in aceeasi formatie...

Acele Morarului

Radu cade intr-o gaura pe margine drumului si iese cam sifonat...probabil de aceea porneste ca din pusca sa bata urme...sa se incalzeasca.

Gata acum incepem sa taiem urme in regim de morisca, la sase oameni nu are cum sa nu mearga bine...Radu taie vartos in fata...are omul ceva planuri marete pentru tura asta in care a decis sa isi intre in forma care l-a consacrat.

Apoi imi vine mie randul, lui Mugur, Octavian, Catalin si Viorica si ciclul se repeta.

In prima parte mergem cu spor caci nu intalnim nici un obstacol, valea fiind complet acoperita. Doar de vreo 2 ori lasam betele din maini ca sa mai luam vreo priza la stanca...Vremea s-a mentinut buna pana la intrarea pe vale (12.30) apoi a inceput sa ninga cu fulgi mici si fara vant...Cu timpul zapada moale s-a mai transformat astfel incat acum nu ne mai afundam pana la genunchi. Cu ocazia asta scoatem si pioletii si mai mergem putin pana ce o prima saritoare ne ridica ceva probleme...Radu si Mugur incearca o abordare prin stanga pe un canion foarte ingust iar Octavian prin dreapta urca saritoarea la 2 pioleti de tura...Arunca o cordelina pentru bagaje dar trecem toti cu rucsacii caci erau usor...

Lasa Octaviane ca mai bine trec cu rucsacul decat sa mai fac miscari complicate pe panta asta...

Panta creste, si continuam sa urcam pe vremea din ce in ce mai vrajmasa...Pauze dese sa ne protejam de vantul inzapezit sau de zapada vanturata...Urmeaza o noua saritoare foarte putin descoperita cand se pune prima oara problema reintoarcerii din cauza vremii cainesti. Totusi in fata urmeaza un sector golas, fara probleme si cum propunerea pica ne indreptam spre urmatoarea saritoare, care pare facil de abordat. Insa Catalin o recunoaste si ne informeaza ca mai aveam inca 2 saritori: una mare si apoi cea cu bolovan (colmatata)...Cu timpul stateam insa prost si cum 40 min vara pot sa insemne si 2-3 h iarna, goniti de viscolul care ni se opunea cu strasnicie decidem sa sunam retragerea...

Saritoarea cu probleme o coboram pompiereste pe coarda, iar pe urmatoarea unii tot pompiereste unii cu un scurt rapel Dulfer.

Scapati de urgia de sus baietii o pornesc la vale pe fundeni pe cand eu si Vio alegem tehnica pe picioare...Ne regrupam in Poiana cu Urzici iar drumul la intorcere a fost lung si monoton...

Ajungem pe noapte la Gura Diham unde in sfarsit luam un loc si o pauza dupa 9 h de traseu...

Mamaliguta e scumpa, mica si branza cam acra, dar deh 3 stele...

La intors somn in masina pana pe la 20 km de Bucuresti, alergat in plastici dupa un 41 si acasa...

La somn ma duc si acum...Iar ca si concluzii, trebui sa o facem totusi iarna asta ca nu e bine sa lasi un lucru neinceput.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox traseu:

Valea Adanca este cotata ca 1A. Ea se desprinde din Valea Morarului (vezi schita) ca si Valea Poienii si Rapa Zapezii. Mai mult are intrarea comuna cu Rapa Zapezii (care se raminfica mai apoi in Rapa Mare si Rapa Crucii ). Spre deosebire de rape care ies in zona crestei Morarului, Valea Adanca ne scoate dupa Acul de Sus, la aproximativ o ora de vf Omu....Valea intersecteaza la 1950 m altitudine Braul Mare al Morarului.

Prezinta cateva saritori din care cele mai insemnate sunt ultimele doua (la care nu am ajuns) . Penultima, mai inalta se poate escalada direct sau ocoli pe coastele din dreapta firului. Catalin a incercat escaladarea ei directa toamna trecuta dar fara izbanda, iar ocolirea a fost destul de expusa....Iarna probabil nici nu intra in discutie.

Ultima saritoare (cea cu bolovan) inainte prezenta un tunel de trecere, acum firul vaii s-a colmatat si trebuie escaladata. Am aflat in gara de la cativa "ursi trubaduri" ca nu punea probleme deoarece zapada era destul de mare...

Pana la intrearea pe vale am facut cam 2h30 min, dar timpul petrecut efectiv pe vale tine de conditiile meteo si de consistenta zapezii.