duminică, 11 martie 2007

Seaca dintre Clai si Valea Comorilor




(by Radu)


In dulcele spirit al hotararilor luate pe ultima suta de centimetri ne urcam in deja consacratul 3001 impreuna cu Catalin si cu Octavian, punand constant in balanta Seaca dintre Clai cu Seaca a Caraimanului. In tren povestim despre turele din ultimele si despre cele cateva saptamani in care nu prea s-au nimerit sa fie impreuna, si asa ajungem pe nesimtite in Busteni. Eu si Mike hotaram pe peron sa o luam totusi pe Seaca dintre Clai, trebuia sa fim sambata seara inapoi in Bucuresti, iar Mugur, Catalin si Octavian pornesc hotarati catre Seaca a Caraimanului.

Vreme superba, foarte putina zapada la prima vedere: in pantele si vaile cu orientare sudica iarba incepe sa-si faca aparitia, Baiului sunt aproape curati, foate putina zapada pe platou.
Dimineata de primvara in Busteni
Inaintam in ritm alert catre Seaca dintre Clai, intalnim zapada dupa ce intram pe firul vaii, dar foarte putina ceea ce ma face sa ma gandesc cu groaza la numarul mare de saritori de pe vale, saritori ce credeam ca le vom gasi descoperite.

Ajugem la prima si cea mai mare saritoare de pe vale (de aproximativ 25m dupa spusele lui Emilian
Cristea).Pe aceasta o ocolisem in urma cateva luni prin dreapta printr-un « horn pamantos », horn pe care si coborasem la cateva saptamani dupa aceea. De data aceasta ne hotaram sa o urcam de-a dreptul, saritoarea fiind in mare parte descoperita si neavand decat cateva petice de zapada la inceput. Urc cativa metri si gasesc un prim piton, vechi si ruginit dar care si-a facut treaba bine, urca si Mike si ma fileaza pe partea a doua a saritorii, ultimul piton in schimb il gasesc exact deasupra saritorii, piton nou, cu ureche si inel. De aici chinuiala pentru a urca reverso-ul si o caraba pe care uitasem sa o iau dupa mine, tentative esuate de a urca pioletii care parerea mea e ca mai multe te incurcau pe acolo, pioleti blocati pe la jumatatea saritorii, incercari de recuperare a lor etc. Pana la urma pierdem aproximativ o ora la aceasta saritoare. « Pierdut » e mult spus, pentru ca a fost chiar interesant si pentru ca a fost singura portiune de catarare din toata tura.
Prima saritoare de pe vale
Ce sa faci cand fundul atarna greu?
Era cam ora 12 cand am trecut de acest prim obstacol. De aici e mult mai multa zapada decat sub saritoare astfel incat avansam rapid si castigam inaltime intr-un ritm destul de alert pe o limba continua de zapada ce acopera toate saritorile si care ne scoate in Saua dintre Clai dupa o ultima portiune cu putina zapada peste iarba inghetata.

Urcand pe vale
Pe vale a fost zapada super ok, numai buna de urcat, astfel incat pe la 13:40 eram sus in Saua dintre Clai.
Concentrare maxima
Iesind in Saua dintre Clai

Pornim fara prea mare tragere de inima catre Claia Mare , stiind ce inot prin jnepeni ne asteapta.
Motivatia cam lipseste
Renuntam cand ajugem pe varful ce se gaseste intre Claia Mare si Saua dintre Clai, dupa o repriza serioaza de inotat prin jnepeni si zapada. In schimb ne bucuram de soare si de privelistea asupra versantului sudic al Caraimanului. Parerea mea e ca in maxim 2 saptamani nu va mai fi urma de zapada daca vremea o tine asa.
Caraimanul
Ne intoarcem in Saua dintre Clai, o pauza de masa in care savuram doua «submarine», ne echipam cu coltarii si pornim catre firul cel mai nordic al vaii Comorilor. Coltarii ne-au prins chiar bine si pe Brau si la coborare.
Pe Braul lui Raducu
Oricum bine ca nu au fost decat 5 minute pe brau, si alea fara prea multa zapada, inainte de a intra pe firul Comorilor. Zapada pe Comorilor era complet difereita de cea de pe Seaca dintre Clai, mult mai putina si mult mai uda, aproape toate cele 3 saritori incepusera sa se descopere scotand la iveala suvoaie de apa care curgeau pe sub zapada, si vagauni sub saritori in care puteau sa scapi cu foarte mare usurinta si sa te bucuri de un « dus rece binefacator ».
Portiunea superioara din Valea Comorilor
...si ce urma
Sub o saritoare gasim vizuina unei jivine cu un schelet de animal dezosat si cu inca ceva carne pe el, scot repede aparatul sa fac poze dar imi ingheata putin sangele gandindu-ma ce s-ar fi intamplat daca as fi vazut doi ochi sticlind din vagauna.
Prada
Una peste alta ne miscam repede, trecem cu foarte putine probleme putinele saritori de pe Comorilor si ajugem, dupa 1h 20 in Jepii Mari.
Descatarand saritori
Ne dam seama ca nu avem cum sa prindem personaul de 17:09 asa ca o luam usurel la promenada pe Jepi si prin Busteni. Seara se lasa si ne uitam catre Caraiman gandindu-ne pe unde or fi cocotati baietii acum… Pe la 18:00 ne gandim sa le dam un telefon ca sa vedem daca au ajuns cu bine la Cabana, raspunde Octavian dar legatura sa intrerupe prea repede pentru a putea afla ceva. Ne gandim ca au ajuns la cabana si ca nu au semnal. Dupa 5 minute ii vedem in schimb cum intra in gara. Ramanem uimiti si intre timp baietii ne povestesc cum dupa indelungi cautari nu au reusit sa gaseasca intrarea pe vale.

De aici a urmat personalul cu caldura din belsug (urasc ca pentru CFR nu exista decat doua trepte de a doza caldura, caldura la maxim sau deloc), din nou glume rasete si planuirea weekend-urilor ce vor urma.

Per total o tura interesanta, cred ca m-am cam abonat la Seaca dintre Clai fiind a treia oara in 5 luni cand am fost pe ea, o vale interesanta in conditii complet diferite: Ne-a luat 12 ore sa o urcam in conditii de mixt in noiembrie 2006, 2 ore si jumatate sa o coboram pe uscat doua saptamani mai tarziu si 1h40 sa o urcam in conditii de iarna). Cat despre zapada, in Bucegi va ma starui ceva pe vaile cu orientare nordica dar in locurile batute de soare a inceput sa dispara intr-un ritm alert.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox traseu:

Descriere (E Cristea) 

Valea Seaca dintre Clai, sau Valea Seaca a Jepilor, este cotata cu 1B in monografia lui Emilian Cristea. Valea incepe imediat dupa cantonul « La gratar », chiard in poteca marcata cu TA care urca pe Jepii Mari la Cantonul Jepi. Inceputul are destul de multa vegetatie, copaci cazuti, frunzisuri etc. Prima saritoare apare destul de aproape de inceputul vaii, si are cam 25 de m, dupa aprecierea lui E.Cristea. Ea se poate ocoli prin dreapta pe un horn pamantos (se gasesc 2 pitoane pentru a face asigurare), sau prin escalada directa, pe partea dreapta a saritorii unde se gasesc iar 2 pitoane (un piton vechi, si un spit nou cu inel +un piton vechi cu ceva resturi de cordeline). Dupa aceasta saritoare mare, pe timp de vara urmeaza altele mai mici cu fereastra sau nu insa care acum au fost acoperite de o limba lunga de zapada si continuua pana la iesirea in Braul lui Raducu. Pe poteca ce vine dinspre Braul subtire am intlanit multe urme de capre negre.

Pentru a ajunge pe firul vaii Comorilor urmam Braul lui Raducu 5 minute si ne lasam pe primul fir din cele 3 care intersecteaza braul. In 30 de minute acest prim fir se uneste cu cel din mijloc si in final ajungem in partea inferioara a vaii….Zapada se tine bine chiar daca valea s-a largit dar totusi se topeste continuu, saritorile sunt partial descoperite si la baza lor sunt goluri de 2-3 m. Ultima saritoare chiar inainte de intrarea pe Schiel o ocolim pe stanga, Valea Comorilor ne scoate in punctul la Vinclu. Practic e primul fir pe dreapta pe care il intalnim dupa Valea Seaca dintre Clai, iar intrarea e chiar inainte ca poteca sa faca un cot de aproape 90 grade in apropierea unei cruci de metal.

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu