luni, 22 octombrie 2007

Iezer



Motto : 
Si sa ninga nins de nori
Pan' la streasina si peste
Si in scaun sa adorm
Ca de-un drog si de-o poveste. 
(Grupul Ecoul)

Componenta echipei: Iulia, Oana, Mariana, Em (xemax), Flu, Radu, Mike+ 2 prieteni

Stiam cu totii cand am plecat din Bucuresti, sambata dimineata cam care erau datele problemei, dar cum-necum dupa ce unii au aplecat urechea la vorbele colegilor de serviciu si au ales sa stea acasa, 9 din cei 12 viteji preconizati ne-am ocupat locurile in autocarul Lucky, la etaj, in primele randuri, si ne uitam la drumul ce se intindea in fata noastra ca la cinematograf prin parbrizul neobisnuit de mare. A trecut autostrada cea aducatoare de somn, ca o completare a noptii mai scurte decat o doream si facem ochi in Pitesti...Analizam norii, asa de dragul analizei, caci tot inainte spre Campulung aveam sa mergem. 

Debarcam imediat langa autogara cu curse locale si ne instalam in cateva minute in microbuzul spre Leresti condus de un sofer tanar si amabil. Aproape ca ii umplem omului masina si la 13.00 ne mutam iar bagajele din microbuz in remorca unui localnic cu care vorbisem sa ne duca pana la Voina. 7 din noi alegem sa mergem in spate, in remorca, unde ne bucuram din plin de culorile padurii, de vantul ce ne sufla parul (cine avea) in toate directiile, de mirosul de aer rece si de micul Schumacher de la volan ce se simtea atat de bine pe circuitul lui!

La 13.30 suntem la cabana Voina (950 m) si dupa ce stabilim si ora de intoarcere, caci aveam nevoie de acelasi mijloc de locomotie si pentru retur, ne echipam si pornim in sus pe forestier. Optasem pentru cel mai scurt traseu de acces spre Refugiul Iezer, caci eram oarecum presati de caderea noptii si nu prea aveam timp sa ne lungim cu alte variante. Marcajul urmareste initial timp de 4 km drumul forestier de pe Valea Batrana. Din acest forestier la aproximativ jumatate de kilometru de Voina (dupa un mic pod) se desparte si drumul forestier ce urca pana la Cabana Cuca. Bifurcatia poarta numele de punctul "Intre vai" (alt 965m). De aici pleaca si TR ce urca in creasta prin Plaiul lui Patru. 
Pornim la drum 
Culori de toamna
Noi insa continuam sa urcam pe forestierul nostru, si castigam altitudine aproape pe nesimtite.  Dupa ce s-au scurs cei 4 km am ajuns la o alta bifurcatie, numita "Gura Catunului" (1080m) unde punctul nostru albastru se desparte de crucea albastra pe care vom cobori maine, o alta varianta de acces inspre/dinspre Refugiul Iezer. 
Pe drumul forestier

Noi trecem raul, pe un podet improvizat din ceva buseni dar care se tine la fel de bine ca acum un an si ceva si dupa ce mai mergem putin pe o poteca lata, intram in padure. 

Oare raul stie ca vine iarna?
Odata ce depasim zona de foiase, poteca se mai imblanzeste si ne permite sa ne mai tragem sufletul doborat de efort dar de ce nu si de bucuria de a fi la munte, cu o vreme fara ploaie, cu ceva fulgi mici impiedicandu-ni-se in par, caci la 15.08 daca nu ma insel a cazut primul fulg in padure. Em ne informeaza periodic cat am castigat in altitudine si ne bucuram cand vedem ca ne apropiem din ce in ce mai mult de iesirea in Jepi. Inainte cu 5-10 min de a iesi din padure facem o scurta pauza de adunat lemne pentru a face focul la refugiu. Strangem ce gasim pe jos, si ude si uscate nu facem mofturi le punem pe rucsac si pornim din nou, acum mult lasati in fata caci fiecare s-a mai dotat cu vro 4-5 kg de lemne. Aratam ca niste pomi de Craciun si numai globurile ne lipseau!
Oana si incarcatura sa de lemne
Noroc ca padurea se termina, iar iesiti in zona de jenapan, constatam ca zapada s-a pus incet, incet caci a imbracat jneapanul din ace pana in radacina, in hainuta alba, asa ca o bura, de parca ar fi fost dati cu spray, asteptand decorati Craciunul. Pana la refugiu mai mancam o paine si ajungem la lumina frontalelor. Baietii ne grabesc sa ne bagam inauntru la caldurica asa ca nu mai stam la discutii. Se fac aranjamente peste aranjamente si totata lumea isi gaseste loc de somn, se intind izoprene, saci, oase la odihna etc.
Prima ninsoare
Pornim cu Andrei care venise in tura intai cu Cristi, Muha, Vali, Octavian, Vio, Catalin, Silvia, Alex, Braila in formatie completa, Mugur, Suru, Gabi cu juniorul, Cipirian Cernat si Cristina Molodveanu seara culturala, si intr-o forma de zile mari ii dam gata pe Phoenix, Ducu Bertzi, Dan Andrei Aldea, tigani, muntomani, si toate celelalte natii pe care le-am mai gasit prin caietul de cantece. In acompaniament de trompete, cu acorduri mai ragusite, pe voci diverse, in cor pe la refrene cred ca am gonit orice jivina pe o raza de pana la Cuca si inapoi. Pe aceeasi cale ne cerem scuze si celor doi turisti veniti mai tarziu pentru "incantarea audio" pe care le-am produs-o.

Dupa doua runde distincte care mai de care mai vesela, dupa ce Andrei a tocit pana pe toate partile ne indreptam fiecare spre sacii lui. Eu, Radu si Em dormim in hol, mai spre dimineata ni se alatura si Gabi gonit de caldura din camera cu priciuri.

Ziua 2

Pe la 4.30 dimineata Cristi ne anunta ca afara ninge cu spor, ne gandim la Muha, Vali, Catalin si Gabi, care au corturile afara, si la cat de fun va fi cand vor trebui sa iasa dimineata din cort si ne intoarcem la somn, pana la 6.30 cand telefonul lui Radu rasuna in refugiu....Voce nesuferita a lui tanti cu desteptatorul ne anunta in engleza, foarte hotarata ca e timpul sa ne trezim.

Bucatarim, strangem bagajele si la 8 fara un sfert dam semnalul de plecare pentru noi, cei legati de autocar. Restul, care aveau masinile la Voina, au plecat mai tarziu, insa cand plecam noi spre Leresti, deschizatorii din plutonul doi, respectiv Catalin si Ciprian, au gasit si ei mirajul ciorbitei calde de la cabana. Dar pana acolo mai e multa udatura...

Cei 9 ne punem in miscare, si alegem pentru coborare traseul pe Piciorul Iezerului, deoarece afara era inca ceata, si stiam ca varianta aceasta, fiind traseul de iarna de acces la refugiu este mult mai bine marcat cu stalpi indicatori in portiunea alpina.

Incepem sa taiem urme, eu si Radu, prin zapada afanata. Nu mai indentificam nicio urma de poteca, stratul de zapada ajungandu-ne si pana la genunchi. Se mai intampla sa mai alunecam pe vreo piatra acoperita de zapada si acum uda si sa ne pravalim cu rucsacul in zapada, sa mai orbecaim dupa cea mai buna varianta spre urmatorul stalp din zare si tot asa, mai greu a fost in prima jumatate de ora de urcus, caci inainte de a cobori poteca ne poarta inca 100 m in sus, 100 m destul de obositori pana stabilim un ritm, mai ales ca piciorusele noastre nu mai vazusera zapada de vero 5 luni.


Oana zgribulita contra vantului
Lumea e vesela, facem pauza de bulgareala, ne gandim la Mos Craciun si mai cu un cantec de iarna mai cu o gluma tinem drumul intins.
In coborare
Pauza
Mariana langa un patruped blanos, deloc mofturos dar alintat, cu care am coborat pana la Voina
Ajunsi pe picior lucururile devin mai clare, incepem sa coboram, ritmul se imbunatateste si dupa vreo ora si ceva de la refugiu ajungem la limita padurii.

Valuri albe trec in zare se aseaza-n lung trioan
Ca nisipurile dese din pustiul african
Ziua ninge, noapte ninge, dimineata ninge iara
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara. (V. Alecsandri)
Sus pe culme bradul verde
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa (V. Alecsandri)
La limita padurii
Continuam in jos, direct spre Voina si intram in padure, pe unde mai coboram inca vreo 2 ore. Padurea de conifere devine amestec, mai pierdem din cand in cand poteca, si ne uitam cu atentie dupa marcaje. 

Cu cat coboram mai mult zapada scade, ninsoarea devine lapovita si ne uda pana la piele. Navigam printr-un amestec foarte alunecos de zapada flescaita si frunze care ne mananca rabadarea pe ultima jumatate de ora, dar intr-un final dupa ce traversam din nou raul de doua ori, ne vedem iesiti la forestier, la Gura Catunului. Inca 45 de minute pana la Voina, unde in hol in 5 minute am putea strange un munte de haine ude. Fiecare aruncam ceva uscat de noi si dam o raita in sala de mese unde minunea miunilor: gasim ceai cu 0,57 lei si ciorba de vacuta 4 lei, incat decretam ca se impune o pauza de masa.

Omul cu remorca ne astepta pe terasa, asa ca, incalziti, ne urcam in spate, tragem pe noi o folie imensa cu care venise in spate ca sa ne acoperim de ninsoare si din groapa in groapa, ne duce pana la marginea Lerestiului, unde acelasi nene care ne-a dus din Campulung in Leresti ne astepta si pentru intors. Toate se leaga minunat si cu autocarul si din nou la etaj, in primele randuri, la 4 fara un sfert pornim pe lungul drum de intoarcere.

Lasam in urma o vreme de basm, uitam de frig si ploaie, odata ce in autocar se incalzeste, ne bucuram pentru tura, pentru vreme, pentru prieteniile pe care le-am legat sau le-am consolidat si de la Eroilor ne imprastiem fiecare pe la casele noastre cu gandul fugind ori la o baie calda, ori la un pat cald, un film, un castron de floricele, somn...fiecare dupa preferinte.

Foto by Radu

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Traseu

1 zi: Cabana Voina (950 m)-Valea Batrana-Piciorul Catunului-Refugiul Iezer (2135 m)-marcaj punct albastru 
2 zi: Refugiul Iezer-Piciorul Iezerul Mare-Valea Batrna-Cabana Voina-marcaj cruce albastra 


0 comments:

Trimiteți un comentariu