O tura de plimbare la Garbova

Cand? 18 noiembrie 2007

Componenta echipei:

Sacele: Felicia si Victor

Brasov: Cristina, Dan ,Mugur, Suru

Focsani: Marius

Bucuresti: Mariana, Andrada, Cristi, Em, Adi, Ovidiu, Laura, Mike

Traseu: Azuga-Clabucetul Taurului (1520)-Cabana Garbova (1332 m)-Clabucet Plecare (1451 m)-Clabucet Sosire-Predeal

Ajung mult mai devreme decat stabilisem in Gara, o gara suspect de goala, in care fluiera vantul literarlemente, asa ca ma duc glont spre o casa de bilete iar apoi ma pun pe asteptat inca vreo 8 minute sa se faca ora stabilita, sa vad cine apare din cei multi anuntati. Eram sigura ca vremea, ploaia de noaptea trecuta, patul cald vor fi momeli greu de invins...Pana la urma ne strangem vreo 5 viteji care gasim rapid o bancheta goala in personal (erau pe toate drumurile) si ne inghesuim in geci sa ne incalzim. In mod uluitor nu inchidem geana pe geana si stam la povesti pana la Sinaia, unde se urca Marius. In final in Azuga ne reunim si cu cei veniti din Brasov, ajunsi cu cateva zeci de minute bune inaintea noastra si cu inca 3 bucuresteni veniti cu masina. 

In efectiv complet de 15 persoane putem sa pornim la drum. Intrarea din DN1, este bine reprezentata cu un TA imens si o estimare de 2 h pana la Garbova care se va dovedi realista. Vremea e mohorata si sunt sigura ca nu se va indrepta in ciuda sperantei generale sau a asigurarilor Andradei, ca atunci cand merge ea la munte e frumos.

Desi suntem grup mare, ritmul este constant si bun si chiar daca ne mai oprim sa mai dam o haina jos, trec altii la inaintare, astfel incat pe nesimtite ajungem in Poiana de pe plaiul lui Mos Mihai. Aici descopar cu uimire, caci copacul-candelabru nu mai exista si imi confirm banuiala ca tot drumul nu vom vedea nimic altceva decat copacii, coechipierii si ceata. In spate Bucegii sunt infasurati de mantii subtiri dar dese de ceata. Strabatem poiana in lung, zapada nu e mare si continuam sa urcam, cu pauze scurte spre Clabucetul Taurului.

Dupa 1 h 20, Em ne anunta ca suntem pe la 1450 de m, deci mai aveam o aruncatura de bat in sus, de fapt se si vedea ca padurea se rarea. In mod normal poteca ocoleste varful si continua prin padure iesind in dreptul cabanei pe curba de nivel. Noi insa dupa o pauza de imbracare, echipare, si alimentare cu ceai si dulciuri o pornim in sus spre varf. Vantul nu bate in mod deranjant, asa ca ajungem fara mari probleme sus, intr-o albeata generala, nu vedem nimic in afara de padurea aflata 30 de m mai jos si convinsi ca la capitolul panorame stam foarte prost, coboram spre Garbova unde planuisem o pauza.

Aici nimerim intr-o cabana renovata dar care se indeparteaza pe zi ce trece de conceptul de cabana, caci Mariana si Andrada au fost invitate sa manance afara daca nu mananca mancare de la cabana. Altii insa s-au descurcat pe principiul perseverentei, el ma da afara pe usa, eu intru pe geam si tot asa. Acum serios, si eu si Cristi am mancat din pachet si nu ne-a zis nimeni nimic dar si daca indraznea, bar de zi il faceam! Cabana in nici un caz.

Deci cu un gust usor amar, dupa regulamentara poza de grup, ne incadram printre toti "telescaunistii" care patinau pe drumul de intoarcere si se uitau cu jind la betele noastre de trekking si mai urcam o lecuta pana la 1451m, la Clabucet Plecare. De aici ne dam drumul la vale, pe partia goala inspre Clabucet Sosire, unde ne si regrupam.

Constat ca e 14.20 deci personalul de 15.04 devine o realitate, asa ca marasluim printre muzica, galagie, populatie pe o ploaie enervanta spre gara unde ne si despartim unii alergand la case sa scoata bilete si uitandu-se ingroziti la peronul plin (erau vreo 4-5 tabere/excursii care promiteau o calatorie dificila)-astia fiind bucurestenii si altii (brasovenii) stand linistiti, cum sunt din fire in cautarea unei alternative la trenul de 5 fara ceva. Evident drumul de intors a fost calduros, galagios, si inghesuit.

Una peste alta nu pot spune ca a fost nici o tura intersanta, nici atractiva, de nici un soi, dar ma bucur ca nu a plouat sau nins, nu a vanturat tare, m-am simtit bine cu cei din jurul meu, diferiti ca varsta, unii pe care ii vazusem pentru prima oara, dar uniti intr-o pasiune. Si sunt multumita ca am facut o plimbare (desi mai mult cu trenul decat pe munte) caci in oras mai mult ca sigur am fi vegetat prin casa.