Bucegi, Cabana Malaesti-tura de initiere

Traseu: Busteni-Gura Diham-Cab Poiana Izvoarelor-Pichetul Rosu-La Prepeleac-Cab Malaiesti-Valea Glajariei-Poiana Malaesti Izvor- Cab Diham-Saua Baiului-Gura Diham-Busteni 

Detaliere traseu:

-Busteni-Gura Diham, drum forestier-4 km, taxi, 25 ron pt 5 pers 

- Gura Diham-Poiana Izvoarelor-BR, 1 h 

-Poiana Izvoarelor-Pichetul Rosu-BR, 10 min 

-Pichetul Rosu-Poiana Bucsoiului-BR, 30 min (pauza 15 min) 

-Pichetul Rosu –La Prepeleac- BR, 1h 

-La Prepeleac- Cab Malaiesti- TR, 1 h 

-Cab Malaiesti-Poiana Malaiesti Izvor, BA si apoi CA, 1 h 30 min 

-Poiana Malaiesti Izvor-Cab Diham, BA-45 de min 

-Cab Diham-Saua Baiului-Gura Diham- TA, 1 h 30 min

Participanti: gina, luminita_tuchel, Annastan, carmena, mihaiburo, scarabeul1984, darkmoon, razvan_ilie, tesla4536, Roman Catalin, bamse

Desi nu a fost o tura pretentioasa, a fost o sambata in care m-am simtit foarte bine alaturi de colegii de tura, am simtit acea efervescenta a unui grup care este directionat spre un obiectiv, il atinge, si se bucura de reusita impreuna...asa cum ii sta bine...Din aceasta tura am tras multe invataturi, eu insami, legate de organizarea turelor de initiere, si desi nu a fost la fel de spectaculoasa sau de lunga ca cea din Piatra Craiului o consider mult mai reusita.

Asadar sa vedem care a fost mersul lucrurilor si ce m-a determinat sa anulez tura de duminica.

9.30 in gara din Busteni nu e deloc harmalaie...oamenii se strang incet, incet, iar din trenuri nu coboara marea de oameni cu care eram obisnuiti –poate speriati de vremea nefavorabila care se tot anunta de o saptamana incoace.

Cativa stropi de ploaie isi fac simtita prezenta dar trec repede. Totusi negurile domina tot drumul spre Gura Diham. Aici facem recensamantul complet si ne echipam de plecare. In pas de melc parcurgem fara sa ne grabim "panta prostului" si apoi ne bucuram cu totii de racoarea de prin padure, de poteca larga si lina care ne ofera timpul necesar sa vorbim si sa schimbam impresii. 

Ajungem intr-o ora la cabana, luam apa, caci pana la Malaesti nu mai gaseam, si fara pauze lungi continuam spre Pichetul Rosu (fost punct de granita), mare bifurcatie de trasee care conduc spre cab Diham, cab Omu, Busteni. De aici indicatorul ne incurajeaza cu 3-4 h pana la Cab Malaesti. Noi am facut exact la mijloc, cam 3 h 30 min, timp de care am fost foarte multumiti cu totii, pe poteca numita si Tache Ionescu. (Tache Ionescu, pe numele adevarat Dumitru Ghiţă Ioan a fost prim-ministru al României intre 1921 -1922, dupa ce 4 ani fusese ministru de Externe). Iata ce am gasit pe internet referitor la acest toponim:

Poteca "Tache Ionescu" din Bucegi

Pasaje extrase din "Anuarul Societatii Turistilor Romani", 1910.

Articolul  "Ascensiunea Muntelui Costile"

"Se numeste „Poteca Take Ionescu”, pentru ca a fost facuta cu cheltuiala D-lui Take Ionescu, fost ministru, si asupra careia voiu reveni cu o alta ocaziune."

"De la Capatana Porcului, de langa pichet, drumul se bifurca: o mica potecuta, numita „Poteca Take Ionescu”, ocoleste muntele Bucsoiul, formand braul lui in toata intinderea sa, trece frontiera in Transilvania si se termina la cabana din Malaesti, unde se uneste cu drumul unguresc in sus spre Omul, iar in jos spre satul Rasnov."

Pasaje extrase din Nestor Urechea, Cartea  "Vraja Bucegilor", 1926

"Trecem de el (Pichetul Rosu n.n.) si dam in poteca Tache Ionescu (construita pe spezele marelui om se Stat, iubitor al muntilor nostri)" (Capitolul: Excursie in Valea Malaestilor si la Omu)

"Poteca de pe Diham-Bucsoi ducand la casa de adapost Malaesti, purta numele de Take Ionescu-Weg, fiindca contribuise baneste la constructia ei" (Capitolul: Premergatorii).

Reveind la durmul nostru,ornim prin mica jungla de ocazie spre Poiana Bucsoiului decretat loc de popas si odihna caci preferam linistea traseului decat harmalaia de la Izvoare. 

Popas la intrarea pe Valea Bucsoiului

Avem cu totii un ritm foarte bun, poate imprimat si de faptul ca in jur negurile se strangeau in jurul nostru ca un sarpe cu corp de fum. Vorba lui Marin Sorescu in Iona: “S-o fi-ngustat lumea pana intr-atata? E prea mica lumea, intalnim la fiecare pas numai umbre. Copaci, pasari, ganganii, la fiecare pas”. 

In Poiana Bucsoiului citim din Emilian Cristea ce avea sa ne astepte: „Poteca traverseaza firul vaii dupa care descriind o cuba larga catre dreapta, traverseaza Valceaua Bucsoaia si patrunde in poiana intinsa de la poalele Crestei Vaii Rele. Din marginea poienii urcam usor si atingem curand o creasta acoperita cu un covor de iarba frageda si muschi-„La Bataia Cocosilor de munte” de unde coborand pe flancul opus, traversam, nu departe Valea Rea. De aici drumul continua, urcand si coborand, traverseaza Valcelul Indracit si apoi suie pieptis, [...] La Prepeleac.” Incercam cu totii sa ne fixam astfel principalele repere ale drumului si sa le recunoastem pe teren. 

In plus profit de moment sa vorbim 2 minute despre valea Bucsoiului, vale alpina, care desi de jos pare accesibila, cere un echipament adecvat. La vremea asta chiar echipament de iarna. 

La plecare cu forte noi urcam cu spor si ne lasam in Valceaua Bucsoaia unde incepe sa se dechida orizontul. Se vede cabana Diham, se vede Postavaru cu capul nori si Cheile Rasnoavei, se vede Piatra Mare si ea ascunsa pe jumatate. Negurile se risipesc cel putin pana ajungem la Prepeleac si fiecare fereastra din padure este motiv de poze si de pauza de admirat. 

Razvan taie cu spor poteca prin micla jungla de dinainte de punctul de Belvedere de la Prepeleac si la 13.40 suntem toti acolo intorcandu-ne privirea roata spre Tara Barsei. 

La Belvedere

Dupa 10 min pauza pornim printre jnepeni si ne lasam in dreapta pe poteca marcata cu TR spre Cabana Malaesti, sageata indicatoare, 1 h. Poteca marcata BR continua spre vf Bucsoiul existand totusi o varianta de a cobori in valea Malaesti pe Brana Caprelor. 

Aceasta ultima portiune e foarte spectaculoasa, poteca are o oarecare expunere dar sunt podete si cabluri pt a facilita coborarea. 

Un ultim popas il facem dupa un urcus prin multa vegetatie in care ma tot imbarbatam eu cumva cu „Razbim noi cumva la lumina” in Saua Malaiestilor, loc de unde admiram turnurile stancoase si de unde vedem pentru prima data cabana Malaesti.

Se vede Padina Crucii, Culmea Tiganesti, poteca ce pleaca din spatele refugiului pe versantul plin de jnepeni si coboara la lacul Tiganesti si o parte din Muntele Scara.

Si bineinteles, se vede si cabana

Coborarea ne ia putin si repejor ne vedem trecuti raul si popositi pe bancutele de langa cabana ce strajuie solitara mareata Vale a Malaiestilor.

Poza de grup

Le povestesc celor ramasi la urma despre Bisericuta si soarta traseelor de acolo si punem de un maaare popas refacator de forte si energii pentru lunga coborare pe Valea Glajariei ce va urma. In acelasi timp consultam si harta pentru a vedea ce am parcurs si ce ne mai asteapta. Natura este nespus de verde , rod a precipitatiilor din zona, un verde placut reconfortant o impletire faina intre vegetatie si stanca omniprezenta fie pe partea Vestica a Bucsoiului, fie spre Hornuri.

Din pacate chiar la plecare incepe prima torentiala dintr-un lung sir care ne priponeste locului cam 10 min pana ne echipam corespunzator si ne luam inima in dinti. 

Plecand spre Diham

Prin padure ploaia ne haituieste neincetat dar ritmul este nesperat de bun si valcel dupa valcel, ajungem la punctul de belvedere care unde peisajul e frumos dar acum lipseste cu desavarsire si fara preget ne regrupam la bifurcatia cu drumul spre Rasnov....indicatorul suna promitator: 15 min pana in Poiana Malaiesti Izvor si apoi 1 h de urcat pana la Diham...scrie negru pe alb ca sa stii la ce sa te astepti. 

Noi insa bine informati ne dam la vale pregatiti pentru portia finala de fitness cum a spus Anna. Daca in ultimele 20 de min ploaia se oprise ma trece gandul sa renunt la geaca dar parca cum mi-ar fi citit cineva dorinta nu incepem bine sa urcam poteca printre radacini ca incepe sa toarne, cu furie, dus dupa dus parca ne varsau copacii galeti de apa in cap care se scurgeau pe pantaloni si intrau in bocanci. In curand incepem sa tropaim felscaiti cu totii...Avem parte si de doua portii de grindina ceva tunete si fulegere pe aproape doar ca eram la adapostul padurii dese. Urcam constant si sustinut, cu pauze mici si f scurte manati de ploaie. Urcand ploaia imi siroia pe buze si constatam ca se amesteca cu transpiratia caci devenea sarata. Cand am ajuns la indicatorul care ne anunta 15 min pana la diham constat ca am facut 35 de min de jos si apoi pe curba de nivel in 7-8 min suntem sub un acoperis numarand broastele din bocancii tranformati in cizme. Oricat am stors de ciorapi nu am scos decat o mica parte din apa. La cabana atmosfera e calduroasa, tablouri cu peisaje montane, ceaiul 1 leu, oameni amabili si in fundal superbe cantece de munte.

"Mi-e dor sa mai stam la un ceai"

Stam la un ceai vreo 20 de minute si apoi cu curaj iesim intr-o noua portie de torentiala care ne insoteste constiincioasa pana aproape de Saua Baiului unde incep sa se crape norii.Aburii diformi se ridica din pamant si ne dau sperante mai ales ca spre Baiului incep sa se sparga norii...Pacat ca nu ne uitam in urma caci am fi fost mai rezervati caci din spate ne haituiau nori cenusii care au inceput sa se descarce pe noi cand am intrat in padure. Ne facem cu greu loc printre paraiele care invadasera poteca, pline de nomol, pe unele le sarim prin altele trecem pur si simplu. Radacinile devin capacane alunecatoare, iarba e si ea datatoare de probleme la final insa cand suntem pe 5 min de Gura Diham si de terasa acoperita unde ne asteapta niste haine uscate... 

Hainele uscate au fost capacana..nimanui nu ii venea sa isi introduca piciorele murate iar in bocanci sau sa traga pe el geaca uda, sa ridice cortul si alte grozavii. Nimeni nu stia cum sa viseze la un pat uscat acasa asa ca parafrazandu-l pe Iona sun un prieten si il pun sa declare sub acoperirea contului meu: Oameni buni, tura, nu invierea se amana!...se amana fix pana in ultimul weekend din august care se pare ca este luna restantelor . 

Asa cum am spus, am scris acest jurnal ca sa subliniez anumite lucruri pozitive desi in general sunt o persoana obiectiva, dar acum chiar am de spus de bine si nu vad de ce sa nu o fac: 

Lucrurile pozitive: 

-grupul mic, mi-a oferit timp sa vorbesc cu fiecare desi in general am ramas mai la urma caci traseul nu punea probleme de orientare 

-grup mic= inertie mai mica si timp de reactie mai mare...Adica chiar plecam in 5 minute nu in 15 

-timpii foarte buni de traseu, care s-au datorat in mare parte si bagajelor mici care se simt enorm 

- grup omogen desi au fost oameni cu experienta montana si conditie fizica variata insa pana si cei mai lenti din Crai acum au fost la inaltime. 

- foarte multa vointa mai ales ca a fost vorba de 4 h de mers pe ploaie si determinarea de la urcarea spre Diham chiar m-a impresionat. 

- buna dispozitie si o mare dorinta si curiozitate de a afla pe unde trecem si ce se vedea din maretul peisaj din care ceata desfacea crampeie. 

- turele facute intre timp de unii dintre voi chiar s-au simtit (andy si razvan) 

- se vede fiecare tura cum isi aduce aportul asupra voastra, cum va dezvolta anumite deprinderi, cum sterge din temeri.

Intr-un cuvant mi-a facut placere sa mergem impreuna in ciuda vremii dubioase...sper sa ne revedem cat de curand. 

Bibliografie: 

-Emilian Cristea, Monogragia Bucegilor 

-http://numedelocuri.blogspot.com/2006/12/poteca-tache-ionescu-din-bucegi.html 

-Iona, Marin Sorescu 

Traseul nostru, schitat pe harta Bucegilor