marți, 21 aprilie 2009

Pasti in Cheile Nerei



Traditia faina inceputa in 2008 cand am petrecut o vacanta de primavara prelungita in Apuseni, trebuia continuata, chiar daca nu mai aveam atat de multe zile la dispozitie si trebuia sa ne limitam la zilele libere de Pasti (vineri-luni). Astfel, pentru anul acesta alegem Cheile Nerei, un loc in care mai fusesem doar eu cu Radu si unde ne-ar fi placut sa mergem cu Pinguinii, mai ales ca in zona, primavara vine mai devreme decat in alte colturi ale tarii.
Liliacul e o buna marturiei a primaverii grabite din zona
Asadar, manati de sentimentul de vacanta ne pornim la drum inca de vineri dupa-amiaza si seara tragem la un camping de langa Mehadia. Aici se consuma primul fapt important al turei. Veselia e atat de mare incat unii nu au somn. Si la noi in grup, daca unii n-au somn, nici restul nu pot sa doarma. Ori e treaba frateasca, ori nu e. Astfel incat, unii prin copaci, unii prin corturi, asteptam sa treaca orele si sa vina dimineata ca sa ne asternem la drum.

Dupa ce se linistesc apele dupa noaptea alba si se da totul din casa, via statiile impartite strategic in cate o masina, ca nu cumva sa ne privam de conversatie cat suntem insirati pe drum, debarcam la primul obiectiv al turei: Cheile Rudariei. Aici o intalnim pe Mara care a adus cu ea primavara. Sau o fi invers?
Apoi Mara, sa stam si noi la o sueta, ca nu am mai vorbit de ceva vreme
Radu, dupa ce isi ternina discursul se apuca de fotografii de sezon





O punem si pe Muha in lista caci se asorteaza cu floarea de dinainte
In sfarsit, o poza din Cheile Rudariei
Dupa ce am dovedit cele 2 ore regulamentare prin chei, plecamd in Eftimie Murgu cu destinatia Sasca, respectiv Potoc. Aici avem o miscare de mare inspiratie, cand intrebam in sat la ce ora avea sa fie slujba de Inviere. Eram patiti de anul trecut cand am stat o ora in frig, asteptand Invierea de la ora 1.00 noaptea. Anul asta, daca nu intrebam, o ratam, caci a fost la 23.00. Asta pentru ca preotul trebuia sa tina slujba principala la 24.00 la o parohie mai importanta. Oricum, a fost foarte interesant, cu Prohod si Inviere in acceasi slujba, totul condensat in 40 de minute. Keep It Short and Simple.

Din destinatiile previzibile au facut parte si zona "La Tunele", precum si lacul "Ochiul Beu" si cascadele Beusnitei.
Andrei si Alois, au mers impreuna cu Radu inspre "La Tunele"
La lacul "Ochiul Beu" 
Poza de grup la cascada cea mare a Beusnitei 
Gasca mare


Piesa de rezistenta trebuia sa fie insa drumul pe malul Nerei. Dupa cum se vede, ne pregatim sa ii facem fata.
Unii cu flori de liliac dupa ureche 
Altii cu vadita relaxare
Am mers noi voiniceste forestierul spre Cantonul Damian, apoi am trecut de La Carlige si ne-am blocat cand a fost sa trecem vadul. Din ce cauza? Din cauza apei. Mari. Si repezi. S-a parlamentat acolo o ora sau doua daca trecem sau nu, daca trecem cum trecem, cine vrea, cine nu vrea, s-a votat si s-a hotarat: cum Radu nu e Moise sa desparta vadul in doua, nu trecem.
Radu, cu toiagul acela trebuia sa despici apa, nu sa il tarai dupa tine 

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu