Echipa (in total 23 de oameni): flor, iomar43,torpidus, marcel si mihaela
stamate, razvan_s, kabras, laur085, alex29, felicia, vasi, lbzk,
conrad, crissie, unquandy, aida, serban,xemax,muha, underboy,emils,
strumf, mike.
„Pentru mine, prima intalnire cu muntii Rodnei a fost mai
mult decat m-am asteptat. In primul rand, vremea a fost excelenta, Dumnezeu a
vrut ca noi sa avem o ultima tura memorabila inainte de caderea primei zapezi.
Apoi, peisajele pe care le-am vazut. Cum au spus toti, Rodnei aduce cu alti
munti. Frigul din telescaun mi-a adus aminte de Parang, pantele domoale pline
de afine si merisor-de Ciucas, blocurile de stanca-de Retezat. Daca as sta sa
iau fiecare lucru pe care l-am vazut in Rodnei, fiecare imi aduce aminte de un
alt masiv. Dar, dincolo de aceste asemanari cu alti munti, Rodnei ramane un
masiv unic, asa cum sunt toate din tara noastra.”-alex29
Din nou ma
intalnesc cu gara din Viseul de Jos in care timpul s-a oprit…acelasi ritm
imperturbabil, microbuzul care asteapta cuminte la scari si care dintr-o data
devine neincapator pentru maldarul de oameni si de bagaje. Cu abilitatile deosebite al soferului ne inghesuim toti, vreo 20 si mai bine de oameni si inca pe atatia
rucsaci pe unde putem si in ritm de manele ne culturalizam pana in Borsa, cand
din intamplare degetul soferului nu nimereste maneaua asa ca beneficiem de N&D
sau de Abba Gold. Numai bine sa ne mai revenim pana la runda X de manele…
Acum insa trecem
si peste asta, mai ales ca omul ne duce pana in Borsa Statiune fara sa mai ne
trambalam intr-un alt microbuz drept pentru care ne facem o rezervare la
acelasi nenica si pentru retur si ne pregatim cu manusi si caciula sa stam ca
vagabonzii prin niste darapanaturi comuniste pavate cu reziduuri de cal.
Din fericire cei
de la telescaun sunt punctuali si la 9.20 ne reunim atat cei motorizati cat si
cei care au urcat pe sub Telescaun (Em, Vasi si Catalin in care s-a trezit
spiritul de atleti) la Stâna din Runc.
De aici hotaram
sa luam poteca spre Cascada Cailor pentru ca era pacat sa lasam un asa obiectiv
nevizitat.
Acum in perioada
asta caderea de apa nu prea avea debit
asa ca spectacolul se lasa asteptat si noi ne continuam drumul spre Poaina
Stiol.
 |
| Poiana cu pricina |
Aici scoatem de
la naftalina descrierea din Ghidul cu Muntii Rodnei si ne dumirim ca din
trifurcatia in fata careia ne aflam
trebuie sa prindem drumul din mijloc. Desi nu sunt
foarte multe marcaje totusi drumul merge
fara gres prin jnepenis si pe masura ce urcam, vara ramane in urma si toamna se
simte din ce in ce mai aproape.
 |
| Iezerul Bistritei Aurii |
Arata foarte bine
muntele cu iarba mare si ingalbenita si cu contrastul puternic intre
galbenul-auriu si verdele inca puternic al jnepenilor inalti printre care
trecem in timp ce urcam spre Saua Gargalau. Fiecare urca in ritmul lui, cu
Catalin incheind plutonul, astfel incat dupa preferinte, poti gasi un om
vorbaret, poti scoate aparatul din rucsac pentru o poza sau pur si simplu te
poti opri sa iti arunci 2 pumni de apa proaspata pe fata.
Imi place
muntele, asa cum este el tihnit astazi, ca un batran sfatos ce isi traieste cu
demnitate batranetiile, ca un bunic mandru de parul care ii albeste, ca un om
care asteapta venirea iernii pentru odihna binemeritata dupa 3 anotimpuri pline
de munca.
Marea omida urca
maruntel spre Saua Gargalau unde ne permitem o pauza de masa…Suntem cu 600 de m
mai aproape de cer decat eram in Borsa si ador zumzetul de voci si rasetele si
trupurile ce se intind ca niste soparle sub soarele binefacator.
De aici greul s-a
terminat caci cu cateva mici exceptii poteca merge pe curba de nivel si
ocoleste principalele varfuri pe care doar Catalin se apuca sa le urce. E ceva
de mers cand iti plimbi degetul pe harta urmarind linia potecii dar in
realitate distantele se scurg repede cand drumul e doml. Din cand in cand
ne lasam ragazul de a privi spre culmile impadurite ale Maramuresului ori de
afla ce ne mai asteapta in fata dand glas cuvintelor din ghidul cu Rodnei.
Afinele ne opresc
din drum din ce in ce mai des si curand devenim toti patrupezi in cautarea
bobitei perfecte, mari, zemoase si cat mai neagra.
 |
| Culori de toamna |
Pe la 6 cand aparusera deja primele intrebari legate de locul de campare, ajungem in zona
La Carti dar din pacate izvoarele mult promise –cu apa rece si limpede sunt
secate sau mocirloase astfel incat dureaza ceva pana scanez cu Em zona si
alegem un loc de cort cu iarba mare si o apa cat de cat curgatoare.
Ar fi fost frumos
sa stam la o poveste dar lemne de foc in creasta ioc si frigul incepe sa muste
incet incet asa ca fiecare se retrage la sedinte in propriul cort. Pinguinii se
aciueaza la discobar ABC si fac uz de propriile metode pentru a tine departe
frigul…Asta pana la culcare cand deodata sacul de vara-aka foita de ceapa pare
cam subtire…Dar il incurajez
pe Emil ca intre doua fete nu avem cum sa degeram, si ne punem pe somn.
Duminica dimineata somnul e
asa de dulce, mai ales ca pe la 6 a inceput ca din frig sa imi fie bine in sacul
meu de vara, asa ca aman trezirea cat pot. Totusi pe la 7.10 trebuie sa iesim la
aer caci strangerea Discobarului ia ceva timp. La 8.00 asa cum am promis
pornesc spre poteca marcata si cam in 20-25 de minute vin toti. Am observat ca
asta e e cea mai buna tehnica. A functionat fara gres si in Buila si
aici. Daca stau sa ma rog dupa fiecare sa fie gata, niciodata nu se intampla
in timp util, dar daca oamenii ma vad ca plec cu cei care sunt deja gata (fie ei
doar 1 sau 2) accelereaza cu stransul bagajelor. Strategia a functionat pana
acum si in curand sper sa capat si un renume legat de treaba asta. Oricum in
felul acesta poti mobiliza si peste 40 de oameni caci daca stai dupa ultimul
cort se face amiaza... Cine nui-i gata il iau cu
lopata...sau mai bine zis nu il mai iau deloc....si am plecat.
O noua zi, o noua aventura
in sanul Rodnei. Iar aventura de azi contine si cel mai inalt varf din
Rodnei....
Dar nu va grabiti, dragii
mei, pana acolo mai este mult, visele de indeplinesc cu putina munca, asa ca o
leaca de sudoare, putina oboseala, niste umeri obositi de rucsac sunt pe deplin
necesari ca sa ajungem la 2303 m altitudine. Vremea e mult mai frumoasa
si culorile toamnei scanteie efectiv. Ocolim creasta pe varianta
prin Zanoaga Catanilor si descoperim un loc mirific de campat asa cum spunea si
dl Mititeanu in ghidul cu Muntii Rodnei. Poate totul e asa frumos caci culorile
sunt vii, tabloul e perfect, cu afinele rosii, cerul albastru, iarba
ingalbenita asteptand toamna, caci da...si totusi vine toamna.
Tot ocolind si ocolind
ajunem in saua Tarnita la Cruce..aici ochii lui Em
gasesc o retea complicata de drumuri forestiere numai bune de pedalat pe
ele...le bifam in sertaras si ochii dau peste cea mai puternica ramura nordica
a Muntilor Rodnei-culmea Pietrosu-Buhaescu. Piciorul masiv, se aproie de cele
din Fagaras si zona este mai stancoasa decat in restul crestei.
 |
| Taurile Buhaescului |
Avem nevoie de un mic efort pentru
a ajunge in Curmatura Buhaescului. Dar orice varf urcat e rasplatit cu o pauza.
Fiecare cum ajunge, isi ia dreptul la sedere, la o vorba, la o masa (cel putin
Marcel si Mihaela mananca in continuu, cred ca jumatate din rucsacurile lor e
mancare...s-au laudat ca aseara au mancat piept de rata..am auzit noi ceva mac
mac prin rucsac dar totusi, pe noi de ce nu
ne-au invitat? Faceam echipa buna, ei cu rata, noi cu digestivele).
Gluma-i gluma, dar oameni
par dezamagiti ca in fata lor nu este Pietrosu ci doar Buhaescu Mare (si nici nu avea cum, pietros pavat cu
iarba nu se prea potriveste) si fac ochii mari cand il vad pe Catalin mergand
tinta spre varf. Ii calmez si le arat ca poteca merge pe curba de nivel. Bun deci, ocolim si ocolim
printr-o mixtura de stanci dezordonate pravalite ca in Retezat sau pe o
potecuta de parca urca de la cabana in Saua Podragului...care insa ne coboara
pana in Saua Pietrosului. Ne stau fata in fata cateva sute de metri de urcus si
fiecare in ritmul lui isi urmeaza firul ce il trage spre varf...unii merg ca
personalul, altii ca divizia superioara...incet ca personalul dar fara statii.
E o vreme de vis si cand
ajung pe varf nu mica imi e mirarea sa gasesc un crocodil si un strumf tolaniti
la unison pe un acoperis vechi pavat cu smoala.
 |
| Poza de grup |
De aici fiecare capata ritm
de voie caci coborarea e toata un lung drum forestier si prafuit pe care nasul
rural al lui Em identifica cu brio cea mai tare carciuma din borsa...pe strada
garlei la nr 30 si ceva gasim bere ursus 2 la 5 lei si fanta frizante.
 |
| Expozitie de bagaje |
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani.
(Andrei Paunescu-Si totusi vine toamna)
Foto (selectate, sper ca nu va suparati voi dragi fotografi) de la torpidus, lbzk,conrad
Info Traseu: Borsa-Cascada Cailor-Poiana Stiol-Saua Gargalau-Tarnita la Cuce-Vf Pietrosu-Lacul Iezer-Borsa
 |
| Datele GPSului lui Em |
0 comments:
Trimiteți un comentariu