luni, 25 octombrie 2010

Bicicleta si treking in Fagaras la sfarsit de toamna



Stau si ma uit tampita la monitor…nici o idee nu iese din negrul creierului meu in seara asta. Mintea imi fuge hoinara. Degetele sunt reci si prevestesc iarna. Ma gandesc ca am avut parte de unul din ultimile weekenduri de toamna de anul asta.

O toamna tarzie, infratita cu iarna, galbena si luminoasa. Cer senin, cald, iarba uscata, zapada, noapte, noroaie, gheata, cel mai inalt patinoar din Carpati. Toate stranse in 2 zile perfect echilibrate, poate nu atat de pline ca altele in fapte dar bogate in imagini.

Pentru weekendul incheiat aveam alte planuri mai pasnice dar cand am vazut ce vreme se anunta si mai ales se confirma vineri, am impachetat pe fuga si am plecat in Fagaras.
Vroiam Transfagarasanul dar spiritul de Aventura a biruit. Am amanat Transfagarasnul pentru o tura inspirata dintr-un RT de pe internet.
De fapt am vazut doar pozele mai demult, am salvat linkul si acum mi-am adus aminte de el…am ajuns si pe la descriere dar am citit in diagonala. Ne-am prins numai ca oamenii au facut tura in 2 zile…Noi nu aveam decat ziua de sambata la dispozitie…Am calculat si distanta in mare si diferenta de nivel si am zis ca nu e mai mult decat cea din tura cu Em deci o zi lumina fie ea de toamna parea suficienta….Parea. Am sarit si peste 3 ore bicla carata pe poteci accidentate si am retinut ceva doar legat de bicla –bajag de mana.

Cum plecam singuri, pardon, cu biclele pe masina nu ne motiveaza nici o ora de intalnire asa ca ne mobilizam mai tarziu decat ne-am asteptat sa sarim din pat. Si nici nu sarim, ne mosmondim, caram suporti, bicle si bagaje la masina si luam drumul Transfagarasanului. Pe drum in masina, incercam sa ne amintim ce varianta au ales oamenii: Transfagarasean-Nucsoara-Slatina sau Curtea de Arges-Drumul spre Campulung-Nucsoara…Cum cuvantul Domnesti ne suna cunoscut, lasam Transfagaraseanul deoparte si tinem spre Campulung. Ajungem la capat de drum, debarcam biclele, schimbam cauciucurile (cand ma fac mare imi iau bicla de munte si bicla de oras) si la glorioasa ora 11.00 plecam.

/10_10_fagaras/dsc_5549.jpg

/10_10_fagaras/dsc_5536.jpg
Plecam pentru 500 m, pt ca apoi ne oprim la pozat…nu mai sunt frunze galbene, sunt frunze rosii, galbene de toate culorile…
/10_10_fagaras/dsc_5560.jpg
Aparatul nu se opreste, click dupa click…Radu constata ca a pierdut nu stiu ce cauciuc de la aparat..se intoarce…revine…timpul trece si eu stau degeaba. Ma frustrez…cand am mers cu Em, am mers frate, intins…
Ajung la bifurcatia intre valea Cernatu si Valea Doamnei si prind forestierul de pe Valea Cernatu .
Merg catinel asteptand sa ma ajunga Radu. Valea e salbatica, cu locuri de cort, toamna si toate cele. La fiecare cot ma uit in spate dar Radu nimic. Trec de niste javre isterice, urc o panta si ma opresc sa il astept pe Radu…cainii trebuie sa imi dea de veste…Si stau si astept, imi pierd rabdarea, scot telefonul, nu am semnal.
Hotarasc sa ma intorc…imi jur ca daca il gasesc la poze il bat…ma gandesc ca poate a facut pana…si cobor si Radu nimic. Ajung la bifurcatie, aici pustiu. Scot telefonul, vine mesajul pe teava: Unde sunt… pai unde naibii sa fiu,unde eram si acum 40 de minute…vorbim si il determin sa lase Valea Doamnei pentru coborare…intre timp ma pun pe iarba si ma apuc sa mananc…Il astept cu harta si il mustruluiesc pentru ca nu a citit nimic, peste poze nu s-a uitat etc.
Am si eu partea mea de vina ca nu m-am oprit sa astept la bifurcatie dar tot nu inteleg de ce nu s-a lipit nimic de Radu din documentatie…Ei de ce, pentru ca nu a citit-o, d-asta.
In final, fix in al 12-lea ceas plecam pe drumul cel bun. Urcam fericiti, pe Valea destul de salbatica. Mai intai domol pana ce lasam in urma si ultimile baraci ale lucratorilor forestieri (cam 900-1000 m altitudine), dupa care ne punem cu adevarat pe urcat…Trebuie sa ajungem la 1800 m deci mai e cale lunga.
Drumul devine din ce in ce mai accidentat, pietre mai mici si apoi mai mari, balti inghetate care crapa sub greutatea noastra si alte portiuni cu gheata lucie…
/10_10_fagaras/dsc_5565.jpg

Pe cateva bucati ma dau jos pentru ca ma infig in cate un pietroi si nu reusesc sa repun bividiul pe traiectorie…
Corpul cere energie si rad cicolata, batoane, eugenii, tot ce imi cade in mana.
Drumul devine din ce in ce mai greu, parasim forestierul mai clar si odata ce iesim din padure, drumul care ramane, urca hotarat si in serpentine. Macar a disparut gheata. Totusi Curmatura Malitei devine din ce in ce mai aproape, dintr-o tinta intangibila la inceput de zi, aflata la capatul padurii a ajuns ceva la care chiar o sa ajungem .
De fapt Radu deja a ajuns si ma asteapta.
/10_10_fagaras/dsc_5582.jpg
De jur-imprejur iarba galbena, alte drumuri forestiere care se desprind in aproape toate directiile, zapada mai sus. 4 si 20…Cam tarziu adica. Trebuie sa plecam sa pornim coborarea…Realizez ca ne va prinde noaptea insa sper ca nu prea curand.
Doar in directia noastra nema drum. Avem o poteca prin smocuri mari de iarba uscata asupra careia ma lamuresc repede…merg pe langa bicicleta.
/10_10_fagaras/dsc_5599.jpg
Si merg, si merg, si intram in padure pe marcaj TR. Vad primul picior pe care e si o stana, stiu ca trebuie sa trecem pe acolo dar din poteca frumoasa imaginata de mine care mergea potrivit pe curba de nivel gasim o nebunie de poteca, cea mai nepotrivita poteca pentru a merge cu bicla pe ea. Si pe alocuri pavata cu gheata, in alte locuri si sleauri sau bonus-cu pietre. Mari, pe care nu poti sa faci push-bike ci doar sa cari bicla cumva. Ne apropiem de un rau, il traversam si in fata vine urcarea dracului. Renunt la geaca si ma pun pe impins bicla. Impingem pana la stana…de aici nu pleaca nici nema de poteca-drum mai normal…tot TR.
Povestea se repeta…sus-jos, parauri si gheata pe langa…Ma gandesc ca daca o sa organizez eu concurs de MTB pe aici il fac sa treaca…sa vad 100 de oameni cum se spetesc cu biclele la deal…sau la vale. Si pe la vemea asta, cu gheata si noroi.
Imaginatia mea sadica se topeste in propria mea sudoare si ma enervez ca am pierdut sirul de paraie si nu mai pot sa ma localizez pe harta.
/10_10_fagaras/dsc_5603.jpg
Pana la urma iesim intr-o poiana de unde incepem sa coboram…Asta e bine, am parcurs bucata aia lunga de pe harta cu curba de nivel. Inceputul merge bine pana cand ajungem la primele cazaturi. Din fericire poteca e bine marcata dar e proba de obstacole. Busteni peste care sari sau pe sub care strecori bicla, pietre, poteca abrupta, conuri de brad. Drumul nu se vede…doar o perdea de ceata si brazi. Mai coboram putin …Pe unele bucati merg pe langa bicla cu mainile pe frane, pe altele insa o car in diverse moduri, in mana, pe umar, pe rucsac…trec prin toate variantele posibile.
Tot coborand ceata se mai rispieste si vedem drumul hat in vale. Cam deziluzionat Radu se opreste pentru o ciocolata…Stand insa distanta nu scadea, ci doar lumina.
Cu cat coboram poteca e din ce in ce mai cretina..pardon mai abrupta. In ultima portiune ajungem sa o caram mai mult dupa noi. Deja cobor din inertie, spre drumul din vale.
Ma gandesc ca oamenii cu rucsac au fost niste eroi coborand pana aici…dar totusi nu inteleg cum de au fost asa de sadici si nu au blestemat in RT-ul lor poteca asta…asa cum face eu aici.
Cum zicea si Radu, bine ca am fost singuri in nebunia noastra caci altfel sigur in afara de Em ne blestemau toti prietenii pe care i-am fi tarat pe traseul asta…
Ajungem la drumul forestier dupa 2 h si 10 minute, adica pe la 6.30 cand deja se intuneca bine.
Ne imbracam pentru coborarea ce imi imaginam eu ca va merge ca vantul si ca gandul, punem frontalele pe cap si hai la vale…
Imi imaginam o coborare faina de 30 de km, in care sa imi regasesc copilaria…cum ar zice Emil…
Eee, copilaria e dulce amintire, avem aici de-a face cu un fel de Mordor…noapte, gheata, noroi, sleauri inghetate.
Frontalele bateau fix cat sa nu intelegi nimic din lumina lor. Numai umbre si nimic altceva. Imi lacrimau ochii, si mergeam orbeste si criminal de incet…Din clipa in clipa ma asteptam sa imi fuga roata pe gheata, sa se infunde bicla intr-o balta, sau sa ajung in noroi pana la glezne. Pe multe bucati ma resemnez sa merg pe langa ea.De multe ori am gresit traiectoria dar in mod neasteptat nu mi-am luat nici o tranta. Probabil datorita vitezei de melc cu care mergeam la vale…
Odata ce ne-am suit inapoi pe bicle, alte probleme…frigul musca necrutator, amandoi aveam picioarele inghetate dupa ce le udasem prin iarba, prin noroaie si prin baltile nevazute...Mi-am reamintit toata pleiada de injuraturi pe care le-am atribuit drumului.
Pe unele bucati uscate lasam bicla sa curga. Aveam fix 2 secunde sa reactionez daca se intampla ceva dar adrenalina se pompa in sange. Daca ma legam la ochi era aproape acelasi lucru…aproape. Ma bazam doar pe ceea ce simteam sub mine, si stateam ca un arc, rezonand cu bicicleta. Noaptea era neagra, toate micile cosmelii ce se iveau erau alarma falsa. Ultimile 15 minute pana la bifurcatie mi s-au parut interminabile…
La Troita am gasit de cuvinta sa multumesc Celui de Sus ca nu am ratat si plonjonul in balta de noroi si ceva julituri zdravene si vreo cazatura artistica…Luminile caselor din departare si intoarcerea la civilizatie ne bucura pe amandoi. Este aproape ora 10 si nu imi vine sa cred ca ne-a luat 3 h jumate coborarea asta. Parea lunga, dar parea lunga doar sub aspectului conditiilor meteo si de teren. Mi-a parut mai degraba 1 h jumae-2 h intense, decat 3 h si ceva…O masina incalzita e tot ce ne dorim. Conducem inapoi spre Curtea de Arges unde nu imi ramane decat sa salivez la o pizza inchipuita. Apoi Transfagarasanul pustiu, ciugulim cate ceva desi muream literalmente de foame si ne culcam direct in masina.

Duminica nu stiu cand s-a facut 9.00. Am dormit bustean caci atunci cand esti obosit si scaunul masinii devine un pat confortabil…
Eram chiar chitita sa imi continui somnul dar nevoile firesti ma scot din sac si constat ca afara e chiar cald si placut fata de noaptea anterioara asa ca imi schimb optiunea si plec la plimbare cu Radu si colegii lui de munca pe niste trasee noi.
/10_10_fagaras/dsc_5682.jpg
Sunt cam frate cu muntele deja si cu masina asta langa care mananc rosii cu ardei. Cam asa, ca homlessul, ne gaseste si Gabi Colea, dupa principiul ca se intalneste munte cu munte, d-apoi om cu om.
Plecam intr-un final,la glorioasa ora 11.00 spre Lacul Capra, pe marcaj CA care pleaca de la Punctul Salvamont. Poteca e interesanta, nu am fost niciodata pe aici. Dam si de zapada, prima mai serioasa pe anul acesta.
/10_10_fagaras/dsc_5622.jpg
Abia acum realizez ce au insemnat turele la munte, cataratul, tot ce am facut pana acum. Cata dezinvoltura in miscari am capatat si cum nu imi ramane decat sa ma bucur de vremea minunata. Este cald, poti sa mergi in tricou, simt cum soarele iradiaza in stanga si dreapta. De jur-imprejur, cu cat urcam, varfurile sunt pline de zapada.
/10_10_fagaras/dsc_5672.jpg
Abandonam Vanatoarea lui Buteanu si urcam Iezerul Caprei. Aici vant si zapada inghetata pe poteca de creasta.
Asa ca revenim la CA si coboram la Lacul Capra. Un apendice al lacului s-a transformat intr-un minunat patinoar.
/10_10_fagaras/dsc_5710.jpg

/10_10_fagaras/dsc_5740.jpg
Cum coborarea spre Balea Lac este inghetata si total nepotrivita pentru oamenii cu care suntem, ramanem pe versantii sudici si coboram inapoi la Transfagarasean pe BA.
/10_10_fagaras/dsc_5745.jpg

Am avut de-a face cu un munte frumos, cu oameni faini care au descoperit un munte frumos, care si-au depasit frici si temeri, care au ramas pe varf sa ii bata vantul admirand Moldoveanu si Negoiu si am incheiat totul cu o portie geniala de paste cu care sa astamparam foamea zilei…cea din stomac, caci pe restul le-am astamparat…pentru o saptamana sau doua, cand vom pleca din nou in cautarea aventurii, sub ce forma va fi ea.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox traseu bicilet:

Varianta Radu: drum forestier-poteca-drum forestier
Varianta Mike:
/10_10_fagaras/fagaras__3_cropped.jpg
Slatina-Curmatura Malitei-Valea Rea-Valea Doamnei-Slatina
Slatina-Curmatura Malitei (aprox 1200 m diferenta de nivel), marcaj TA, drum forestier, 25 km-4 h
Curmatura Malitei-Valea Rea(marcaj TR, poteca turistica, nu se poate merge pe bicicleta, 600 m diferenta de nivel)-2 h
Valea Rea-Valea Doamnele-Slatina (600 m diferenta de nivel) drum forestier 30 km
In total aprox 60-65 de km
Din capatul localitatatii Slatina (se pot lasa masinile la pensiunea Valea Doamnei), incepe drumul forestier pe Valea Doamnelor.
Se urmareste marcajul TA prezent sporadic, si firul raului. Se lasa in urma ultimile case si se ajunge in dreptul unui pod –confluenta intre Raul Doamnei si Cernatu.
Aici este si o troita si drumurile se despart (inainte Valea Cernatului) si la dreapta mai larga si mai primitoare Valea Doamnei.
Se continua pe Valea Cernatu, pe lana firul apei, depasind toate bifurcatiile si urmand drumul principal. La aprox 900 m se ajung la ultimile baraci ale muncitorilor si drumul principal se orienteaza spre dreapta. Usor usor, panta creste si drumul devine din ce ince mai accidentat si se mai ingusteaza. Incepe sa urce constant pana la iesirea din padurea de conifere si continua in serpentine pana in Curmatura Malitei. Aici parasim marcajul TA care ne-a insotit pana aici (desi de exemplu pe harta de la BelAlpin el nu insoteste drumul forestier, ci o poteca de culme, el poate sa fie regasit si pe forestierul Vaii Cernatu) si ne orientam catre indicatorul din sa, intrand pe marcaj TR.
Poteca incepe destul de ingust, printre afine si smocuri de iarba. Marcajul este insa bun. Este o poteca turistica, greu accesibila pe bicicleta. In scurt timp poteca intra in padure unde are un traseu sinuos cu urcusuri si coborasuri. Iese pe un picior, trece pe langa o stana (marcaj pe peretii stanei) si traerseaza o serie de paraie, in care cel mai mare este paraul Furfurescu. La 10-15 minute dupa traversarea paraului, poteca ajunge intr-o poiana, de unde se orienteza spre Est si incepe sa coboare abrupt, in serpentine scurte spre drumul forestier de pe Valea Rea-Valea Doamnei.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

0 comments:

Trimiteți un comentariu