BCB-ziua 12 - Desenzano del Garda - Lecco

Din aceeasi serie: BCB-ziua 11- Rovereto-Desenzano del Garda-->

Astazi strangem repede tabara, caci un loc de campare mai in drum decat asta nu puteam gasi. Continuam drumul spre Brescia si nationalul, extrem de aglomerat ne da mari batai de cap. Initial, desi nu era placut cu toate masinile acelea vajaind cu 100 km/h pe langa tine, macar exista o jumatate de banda de urgenta pe care o foloseam si mergeam izolati oarecum de trafic. Dar usor, usor, a disparut si aceea si am intrat intr-un prim tunel de cosmar de 2 km lungime, o sauna, plin de gaze de esapament, un aer fierbinte, greu si imbacsit si un vajait continuu de masini. Cred ca asa arata iadul biciclistilor.

Apoi a urmat al doilea tunel identic si am inceput sa cautam cu disperare drumuri alternative (judetene sau de un rang mai mic). Problema e ca nu exista decat drumuri care duc spre localitati adiacente, nimic care sa mearga oarecum paralel cu drumul nostru, dar sa aiba un rang inferior. Asa ca distractia continua, caci ne prindem urechile la o intersectie cu 50 de bretele, care vin din 10 sensuri si pleaca in alte 10 sensuri, iar drumul nostru devine autobanda si devine impanzit de panouri cu interzis accesul biciletelor, autobanda, no autostop etc. Deci nu glumesc, traficul din zona de campie/deal e ceva de speriat. Imposibil sa traversezi 4 benzi, nici daca stai o viata sa astepti o portita...e un numar incredibil de mare de masini care se perinda pe drumurile publice, la orice ora din zi si din noapte...Asta se datoareaza si faptului ca autostrazile sunt cu plata, dar si faptului ca italienii sunt multi, densitatea e mare in zona de nord. Spre exemplu doar in provincia Varese pentru care ne-am uitat pe Wikipedia (si care nu detine orase prea aglomerate, ci este o zona deluroasa si cu ceva lacuri), densitatea este de 700 locuitori/km2 (adica de 7 ori mai mare decat in Romania si de 10 ori mai mult decat in Bulgaria; in plus provincia chiar nu are orase mari ca sa le luam in considerare ca poli de aglomerare urbana).

In Brescia ne topim de caldura, ne invartim printr-un oras dezordonat, prafuit si aglomerat, de parca ar fi Bucurestiul. Orasele din zona aceasta a Italiei nu sunt nici pe departe printre destinatiile noastre in ceea ce priveste emigrarea. Radu e fascinat de centrul vechi (cu structura rectangulara,pastrata de pe vreme romanilor cand orasul se numea Brixia), eu nu vad decat dezordine si caldura si aglomeratie. M-am dezobisnuit complet de aglomeratie de cand hoinarim asa si nu fac decat sa imi ascult propriile ganduri.

In Brescia

E multa istorie in spate in aceste orase, cu asta sunt de acord, dar poate nu am eu acum acea disponibilitate sa o descopar. De fapt toata Italia e plina de istorie,de la piatete, la fantanile cu apa potabila (poate reminescenta de pe vremea romanilor), la bisericile din secolul V. E si normal, avand in vedere ca zona vailor a fost locuita inca de pe vremea romanilor...

Plecam din Brescia si fugim de trafic alegand o pista de biciclete spre Lago d’Iseo/Paratico (descrierea parcursului, in italiana, il gasiti aici: (alegeti "da Brescia a Paratico")).

Cred ca asta a fost tendinta in prima partea a concediului: sa impacam pitorescul si linistea drumurilor secundare dar lente, cu randamentul de pe drumurile principale, viteza insa vine la pachet si cu stress, aglomeratie etc.

Pista noastra e pitoreasca, ocolind prin suburbii, apoi pe niste drumuri de tara, prin campuri cultivate si prin podgorii, pe langa vechi conace boieresti cocotate pe dealuri si printr-o rezervatie/parc natural cu umbra, balti si padure...

Pista de biciclete Brescia-Paratico

Doar ca pitorescul ei, faptul ca mai cascam ochii cand colo, cand colo, faptul ca e valurita si strange ceva diferenta de nivel, faptul ca nu merge pe drumuri neasfaltate, toate duc la scaderea vitezei de deplasare undeva la o medie de 15 km/h. Clar asta e problema turei, problema vietii noastre de pana acum...timpul: alergam dupa kilometrii si nu avem timp sa stam, sa vizitam ceva, sa ne imersam putin in zona pe care o strabatem. 

De la coada Lago d’Iseo (adica din Sarnico),abandonam pista de bicle ce mergea spre Bergamo si pe care o apucasem initial, in favoarea unui drum judetean, cu trafic potrivit, care ne scotea tot in Bergamo, dar mult mai drept si mai rapid.

Pista care mergea spre Bergamo si abanmdonata rapid
(era faina dar nu sa impingi bicla cu coburile pe ea la deal)

Suntem sfatuiti in acest sens si ajutati cu orientarea de un alt ciclist italian, iesit la antrenamentul de pranz si extrem de vorbaret, cu care Radu face planul pe mai departe. Sunt incredibil de vorbareti,curiosi si deschisi italienii astia, se baga singuri in vorba cu tine: de unde vii, unde pleci, cat ai mers, unde vrei sa ajungi, de unde esti...e si apoi incep povestile..de la nu stiu ce tura cand erau ei tineri si mergeau cu bicicletele (cum am patit in Varese), pana la dentistul lui care s-a casatorit cu o romanca, frumoasa rau, care mai si gateste bine si care a invatat italiana in 2 luni etc. Practic depinde cine era interlocutorul. Ciclistii erau interesati de cifre, restul de povesti exotice sau nu...

Mie insa imi place stilul nemtesc-totul pus la punct si astfel cicloturistul e independent: - pista e pista, clara, cu indicatoare si kilometraje: 

• la bifurcatiile spre orase ai alte indicatoare cu cat ai de mers pana in centru;
• apa la izvoarele amenajate;
• locuri de cort la liziera padurii;
• supermarketul peste drum, caci trecand pe la marginea oraselor, le vezi din mers.

In concluzie, totul merge snur!

Nu.....in Italia trebuie sa cauti toate astea. Radu (asa italiano verro cum e el) spune ca pierzi savoarea intercatiunii cu oamenii si asta e adevarat, dar castigi eficienta si liniste (as spune eu asa blonda cum sunt, de nemtii ca confunda ca sunt de-a lor).

Astfel, pana aproape de Bergamo ajungem ghidati de ciclistul nostru, apoi tinem, via centru, drumul spre Lecco, asa cum fusesem sfatuiti, pentru a ocoli prin Nord traficul nebun din zona Milano.

Pana acum pentru mine Bergamo insemna doar aeroport-nici acum nu m-am indragostit de oras
 dar macar e un loc prin care am calcat

Se lasa seara, mai avem aproape 30 km pana in Lecco si stiu aproape sigur ca o sa murim...Propun sa cautam loc de cort, Radu insa vrea baie, nici eu nu zic nu, doar ca mi-e teama ca la average-ul nostru pe ziua de azi am face 2h pana in Lecco si nu mai avem atatea ore de lumina. Norocul insa ne surade caci nu e nimic de urcat: ori e plat, ori e coborare. Si mergem frate, cu 27-28 km/h, o adevarata incantare. Doar ca sper sa nu se termine bucuria asta si sa se iveasca eu mai stiu ce muchie de sarit...

Pana la urma, Radu a castigat pariul, am ajuns in Lecco si am gasit un camping (Rivabella), chiar la intrarea in oras, cu preturi decente si conditii ok, si am pus si cortul pe lumina. Apoi, descoperind ca oamenii au Wi-fi mananc si stau sa scriu pe blog tot ce nu am mai apucat sa postez de o saptamana incoace...initial pentru ca nu prea mai aveam baterie si o pastram pentru siuatii de urgenta si apoi pentru ca nu mai puteam folosi 3G-ul de la Kindle decat pentru amazon si wikipedia.

Aici pe malul lacului, e bine si racoare, ca la munte! Somn usor!

Varianta "la cald" scrisa de pe Kindle in timpul concediului (revizuita si corectata)

Azi iar a fost o zi lunga. Ne-am trezit devreme sa strangem cortul dar si dati afara de caldura din cort si ne gandeam ca o sa pedalm cu spor dimineata si seara si la mijloc de zi cand o sa fie caldura mai mare sa vegetam pe undeva pe la umbra. Planul de acasa nu s-a potrivit foarte bine cu cel din targ caci cei 20km pana in Brescia au fost o adevarata aventura, prin niste tuneluri ca o sauna si pline de gaze de esapament, pe un drum national cumplit de aglomerat in care ma mir ca nu am avut niciun incident in trafic si tot asa. In Brescia, ca de altfel in orice oras mai mare, pierdem minim o ora mergand pana in centru si cautand un punct de informare turistica pentru a vedea care drum e mai prietenos cu biciclistii in directia pe care o vrem noi. Brescia e un oras trist, de campie, murdar si aglomerat in care stateau ceva romani dovada un bar romanesc cu muzica proasta. Decat sa emigrez aici mai bine stau acasa. Gata m-am saturat de campie, hai inapoi la munte. Din Brescia iesim pe o pista de 30km prafuita dar frumusica ce merge spre malul lacului Iseo. Doar ca e cald drumurile sunt de pietris si de abia inaintam. As face o baie dar lacul asta nu are plaja. Iar pe drum, cu exceptia oraselor mai mari totul e cuprins de nemiscare. Casele albe au obloanele inchise si magazinele au storurile trase. De la lac pleaca alta pista spre Bergamo dar parca vrem sa ne miscam si noi mai cu talent asa ca ghidati de un ciclist italian care merge cu noi ceva drum iesim convenabil, pe asfalt, drept in Bergamo. Asta fost tot opera lui Radu care vorbeste cu oricine. E foarte interesant cum Radu leaga cu usurinta relatii interumane "face by face" desi eu lucrez in domeniu si ar trebui sa comunic mai bine cu oamenii.... Si o fac, doar ca trebuie sa fie mai multi ca sa ma inspire. Aici pierdem iarasi o ora ,cautand un drum convenabil spre Lecco unde nu credeam ca o sa ajungem la timp avand in vedere ca pedalm cam fara tragere de inima. Noroc ca cei aproape 30km au fost pe plat si mai mult la vale caci am ajuns la camping (a doua oara la un camping de cand am plecat din Oradea) inca pe lumina.

Jurnal Radu

In continuarea seriei: BCB-ziua 13- Lecco -Borgoramero-->

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox 

Traseu: Desenzano del Garda-Bresia-Cellatica-Paratico-Sarnico-Bergamin-Cisano Bergamasco-Lecco
Pedalat: 9 h 30 min
Distanta: 134 km
Medie orara in miscare: 15 km/h