India-Marea de la munte (Z23-Z25)

Decidem sa ramanem azi la lac, pentru o zi de pauza. Locul e fain, vremea e buna si noi mai avem inca timp. Asa ca decat sa ne facem veacul prin pensiunea din Leh, preferam sa stam aici, sa ne perpelim la soare, sa ne uitam cum se schimba culorea apei de-a lungul zilei si sa ne credem la mare. O mare cu munti pe fundal. 

Facem doar o scurta incursiune in Spanik pentru a cumpara apa si a manca. Spanik pare un sat la capatul lumii. Totul e inchis, sigilat, pregtit pentru iarna si acum, la ora pranzului batut de vantul puternic ce ne-a impins si pe noi, ieri, pana la lac. Doar toaletele europene si chiuvetele stau la vedere, dezgolite de panza de cort ce le oferea intimitate. Gasim cu greu o tanti care ne pregateste nist orez, o omleta si de la care luam apa si biscuiti. Apoi ne intoarcem la activitatea anterioara. Stat in bataia vantului si nefacut nimic. Si citit. Am citit in India cred vreo 7 carti, performanta imposibil de egalat in oras, unde sunt atatea tentatii. Insa pe drum fiind, cand seara se asterne devreme si toate activitatile se rezuma la facut mancare (pe care oricum o face Radu) si a te baga la somn, nu prea ai altceva cu ce sa iti umpli timpul, iar orele trec placut cu o carte in mana.

Asa se leneveste cu mare arta

Cu o cafeluta

Cu o plimbare inainte de masa

Si alta la pas, dupa masa

India - The way back to Leh (Z24)

Astazi ne straduim sa plecam devreme ca sa putem parcurge cei 40 km pana in Durbuk (kilometri ce sunt relativ la vale) fara sa ne luptam cu vantul din fata care din observatiile noastre incepe sa bata puternic pe la 12.

Planul ne iese destul de bine si la 12 suntem in Durbuk. 

Mancam cu simt de raspundere, o supa, 2 farfurii de orez si 2 omlete, meniu de cicloturisti infometati si ne asternem la 5 ore de pedalat. Lungi orele astea. Tot la deal si tot la deal, intr-un constant 7% de te lua cu nervii capului. Radu dispare mereu rapid la orizont si eu raman mereu de caruta.

A fost o zi lunga, nu am nici un chef de orezul luat la pachet la pranz, ma cocolosesc doar la caldura pentru ultima noapte la altitudine si ultima noapte la cort din concediul asta. Maine si daca pedalez noaptea, ajung in Leh, fac un dus si rad niste fructe si legume.

Radu incepe ziua cu o baie

Atat pot sa manance 2 cicloturisti infometati: 3 omlete, o portie de orez, o portie de paste si o supa

India - Sarind Chang La (5360) sau cum e sa cobori 2000 m diferenta de nivel (Z25)

Desi ne-am trezit devreme, stam si vegetam in sacii de dormit, pana cand vine soarele pe cort. Impachetam, ne urcam pe biciclete si din cateva pedale ajungem la tabara militara de sub pas. De aici doar 500 m diferenta de nivel si cateva serpentine ne mai despart de al doilea pas de 5300 m din India. Nu a fost nimic greu, nu am impins, mi-a fost doar frig, dar frigul face bine la randament. Multi din cei ajunsi in pas se baga in vorba cu noi, nevendinu-le sa creada ca suntem ajunsi aici pe biciclete. Dupa pozele de rigoare (pasul asta a fost insa cel mai putin interesant), ne lansam intr-un Transfagarasan de 2000 m diferenta de nivel. Pe masura ce coboram, dam jos si din hainele de pe noi, astfel incat ajungem in campie in bluza si tricou. De aici drumul e stiut, cei 40 de kilometri valuriti spre Leh, unde mergem intins, cu pauze putine, ochii cautand doar bornele care se trec una dupa alta dupa noi. Maine pentru mine are sa fie zi de pauza, iar Radu va incerca sa urce si sa coboare un al treilea pas de + 5300 m si sa vanda bicicletele.

Chang La, ultimul pas pentru mine si daca nu intelegeti ce scrie pe foaie, apoi va traduc eu- Am f...ut pasul!
 Cu gandul asta am urcat fiecare pas din India

Un Transfagarasan si jumatate, la coborare

Toamna tarzie in satele de la baza muntelui

Track si date: aici

<< Drumul spre Pangong Tso (Z22)

Foto by Radu

Citeste mai departe...

India- Drumul spre Pangong Tso (Z22)

La 6.20 suntem la punctul de intalnire si taximetristul nostru, de fapt un prieten de-al lui, chiar apare asa cum am stabilit. Il cheama Mustafa si isi tot freaca mainile sa si le incalzeasca, desi, de cand suntem in munti am prins dimineti mai friguroase decat asta. Bagam bicicletele si bagajele in masina si ne asternem la drum. In ritmul muzicii locale de la radio pe care o fredona Mustafa (toti cantaretii erau barbati si toate melodiile sunau cam la fel dupa urechea noastra) traversam sate ce abia se anima, ca mai apoi sa incepem urcarea spre pas. Un monstru de urcare de 1800 m pe care ma ia cu nervii capului cand ma gandesc cum ar fi fost sa ii urc pe bicicleta. Drum prost si serpentine ce iti fura ochii.

In pas e frig, reasamblam bicicletele si pornim la vale. Pe la 5000 m e un post de graniceri si oamenii ne invita la un ceai cald. Coboram in continuare, coborare lunga si superba spre Dobruk. Pacat ca in 2 zile trebuie sa o urcam la loc.

In Dobruk ne oprim sa mancam si schimbam impresii cu un elvetian care venea de la lac si mergea spre Nubra Valley.

Tangtse e ultimul sat pana la lac, asa ca luam apa, biscuiti si paine. Acum suntem bine dotati cu mancare buna din Leh si pofte prea mari nu prea avem. Drumul devine in mare parte asfalt impecabil si merge valurit pe o vale larga. Ceva iarba pe malul raului, iaci, cai, magari si oi apar in peisaj, plus cateva catune. E liniste si avem vant din spate.

Totusi cei 35 de kilometri pana la lac trec greu, noroc cu peisajul diferit de care avem parte. Drumul se strecoara printre versanti, firul de apa de mai jos dispare inghitit de nisipuri si intreaga vale capata in cativa kilometri o tenta semi-desertica cu o mica furtuna de nisip, stalpi de curent ingropati in nisip pana la jumatate si tufe uscate ce fosnesc fara intrerupere.

Lacul ni se dezvaluie tarziu si gasim cu ultima geana de lumina un loc cu iarba unde sa ne punem cortul

Lacul la apus

Greu de crezut ca drumul asta duce la un loc cu iarba

Si totusi l-am gasit

Track si date: aici

<< Leh, orasul de la 3400 m (Z21) 

Marea de la munte (Z23-Z25) >>

Foto by Radu

Citeste mai departe...

India- Ultimul pas din drumul spre Leh (Z20)

Astazi e ziua ultimului pas inainte de Leh, dar si cel mai inalt din toate pe care le avem de sarit pana in Leh. 700 m diferenta de nivel si 20 si ceva de kilometri ne despart de Tanglang la. Pasul se vede inca din vale si drumul urca incingand versant dupa versant intr-o panta moderata de 3-4%. La altitudinea asta nici ca mai poti fi viteaz cu inclinatii de 10% cum erau in Shimla, dar aparent drumarii indieni au fost milostivi cu noi si drumul e numai bun pentru niste cicloturisti obositi ca noi, in plus, dotat cu un asfalt impecabil.

Traficul e aproape inexistent, dar fiecare masina vine la pachet cu un claxon de incurajare. Nu am impins bicicleta, nu am gafait mai tare decat la alte pasuri, am mers in ritm de metronom, urmarind doar linia drumului sau numarandu-mi pedalele in momentele de maxima plictiseala. Ce n-as fi dat pentru niste melodii din playlist-ul meu...

In pas poze, poze si iar poze, ne imbracam bine si apoi ii dam la vale. Faptul ca am urcat x pasuri ma lasa rece. Himalaya indiana e spectaculoasa in felul ei, dar e rece precum noptile la 4500 m si dura ca versantii de piatra ce se ridica sute de metri deasupra noastra. Cumva mult mai cald si mai aproape de inima imi este acum, la 5000 m, concediul de anul trecut cu Claudia. Nu sunt omul palmaresului si cumva, cea mai interesanta parte a ultimilor 2 saptamani a fost procesul de aclimatizare care a mers mai bine decat m-am asteptat.

Cel mai inalt pas de pe Manali-Leh

Nu e chiar asa, dar sa ii lasam si pe indieni sa se laude putin

Nu a fost nimic planificat. Asa s-a nimerit. 9 ani de la casatorie 

Coborarea e lunga si friguroasa, desi suntem blindati din cap pana in picioare. Ma tot uit in spate la pasul care devine un punct pe versantii din spatele meu si ma gandesc ce proba de curaj si determinare e sa il urci din partea asta.

Pe masura ce pierdem altitudine intram in umbra, dar din fericire in Rumtse, primul sat intalnit in drum mai e ceva soare. Oferta la dhabele de pe marginea drumului e saracacioasa si mai mult de omleta si orez rece, nu gasim. E seara, e sfarsit de sezon si nu se mai deranjeaza nimeni pentru 2 turisti rataciti prin partile astea. Luam si o supa instant normala (zic normala, pentru ca standardul e cu masala) si mai coboram cale de 2 sate pana gasim un loc ok de cort, cu iarba, pe malul raului.

Imensa coborare de 1500 m

Regula de aur a traficului indian

In sfarsit, o borna...feminina

Track si date: aici

Leh- here we come! (Z21)

Nu eram convinsi ca o sa ajungem pana in Leh astazi, dar ne-am asternut la drum, ne-au ajutat primii 30 de kilometri de coborare, iar apoi am intrat pe Valea Indusului, rau pe care l-am gasit suprinzator de curat si albastru, total contrar asteptarilor noastre. Oprim sa mancam la o dhaba pe marginea drumului si luam apoi in piept urcarile si coborarile aferente. Desi e un drum mai important decat cel de pe care venim noi, traficul ramane rezonabil si fara sa pregetam prea mult la Thiksey si Shey intram in orasul spre care pedalam de 3 saptamani. Concediul nostru nu este incheiat, insa am ajuns la destinatie si inainte de orice, cel mai bine o sa pice o zi de pauza. Apoi or sa ne vina si idei.

Indusul, mai albastru decat ne-am asteptat

Land of stupas

Intrand in Leh

Track: aici

<<O noua zi, un nou pas (Z19)

Leh, orasul de la 3400 m (Z21)>>

Foto by Radu

Citeste mai departe...

India- O noua zi, un nou pas (Z19)

Noaptea la 4750 m a fost friguroasa, dar somnul a fost lung si odihnitor. E interesant sa observi cum se obisnuieste organismul cu altitudinea si cum luand-o treptat ajungi sa te poti odihni la o altitudine comparabila cu Mont Blancul. Insa cand incep sa ma agit pe langa cort, sa merg 10 minute pe firul unui parau ca sa scap de gunoaie si sa pot sa iau apa, ei aici lucrurile dau cu virgula, gafaiala si ameteli. Strategia pentru pasul ce urmeaza, Lachung La se numeste rezistenta, pace si cadenta.

Pasul a fost cel mai usor de pana acum, desi a fost primul de peste 5000 m pe care il trecem. Cei 300 m diferenta de nivel ne iau o ora (da, stiu, timpul se dilata si el intre 4000 si 5000 m :) ), iar in pas dam peste un american cu care stam la povesti si la poze trei sferturi de ora. E de departe si cel mai placut pas si ca temperatura, si ca vant.

Primul pas de 5000 m din cele 3 in care vom ajunge

Steaguri de rugaciune in pas

Coborarea spre Pang merge neasteptat de greu din mai multe motive: drumul e rupt, canionul prin care trecem e superb si ne oprim des ori la poze, ori pur si simplu pentru admirat, si trebuie sa dam prioritate unor coloane cu vehicule militare, care atunci cand se pornesc, nu se mai opresc si merg cu zecile de masini.

Pagube colaterale

Canionul prin care am coborat

Coloane militare

Cand ajungem in Pang suntem lihniti de foame, iar tanti de la dhaba unde am oprit sa mancam pare sa se miste in reluare. 3 omlete, un orez cu legume, o supa cu taitei, 2 ceaiuri si niste biscuiti intra pe nerasuflate.

Cu foamea rezolvata ne asternem din nou la drum sa mai punem ceva kilometri sub roti, ca tare putini am facut pe ziua de azi. Din Pang o sa avem asfalt pana in Leh, dar drumul ne da in cap cu o urcare de 250 m care cu stomacul plin, numai usor nu merge.

Dar apoi, apoi sa te tii. In fata noastra sa intinde o fasie de asfalt bun, tras pe 2 benzi, cu un trend usor descendent, majoritar cu vant din spate care taie The Morravian Plains- un peisaj arid, cu varfuri mici si rotunjite, scaldat la ora asta intr-o frumoasa lumina de dupa-amiaza.

Kilometri gratis cum spune Radu. Punem foaia mare la bataie si rotunjim distanta zilei la aproape 70 km.

The Morravian Plains

O noua noapte, aceeasi galaxie. A noastra

Track si date: aici

<< India- Pedaland si dormind la inaltimea Mont Blanc-ului (Z17-Z18)

Ultimul pas din drumul spre Leh (Z20)>>

Foto by Radu

Citeste mai departe...

India- Pedaland si dormind la inaltimea Mont Blanc-ului (Z17-Z18)

Sarim Baralcha La (Z17)

Dimineata de azi incepe trist. Radu se vaita de foame si termina niste orez ramas de aseara, iar eu ma lupt apatica sa mananc un pachet de biscuiti, singura mancare din coburi care sper ca nu ma va trimite instant la toaleta.

Aseara am comis-o dupa 2 saptamani de India si pana nu am luat un Smecta nu a fost chip sa adorm. Asa ca in ciuda soarelui darnic de afara, atmosfera interioara e cam sumbra. Urcarea in pas merge bine si pe bune daca stiu de unde vine energia de a invarti la pedale (caci colaceii de grasime s-au topit deia), dar altitudinea nu imi pune probleme, nu gafai, nu ma doare capul, merg masurat si fara pauze prea dese. Cel mai greu este sa imi tin mintea ocupata asa ca joc fazan mai intai in germana si apoi in romana.

Atunci cand rozul e gri

Urcand

Ultima dhaba din zona. Intr-o saptamana plecau si ei

Radu avea o chemare deosebita spre numele asta. Pe cuvant daca am inteles de ce

Poza de la inceput, de data asta, cu regie

Pasul vine, pasul trece, Mont Blanc-ul cu ai sai 4800 m ramane in urma si dupa ce ne echipam incepem coborarea spre Sarchu. La 10 km sub pas dam de cateva dhaba si la ultima din ele vedem parcate 3 biciclete. Dam peste un cuplu catlan si un irlandez care mergeau impreuna spre Keylong, asa ca ne asezam si noi la masa cu ei si povestim. Eu poftesc la omleta, asa ca rad 2 pe nerasuflate si 2 ceaiuri de lamaie. La cat de frig e la 4000 m nu mai am nicio teama cu ouale.

Dupa o ora de povestit, fiecare ne continuam drumul. Noi, momentan la vale spre Sarchu, ultima posibilitate de aprovizionare pentru urmatoarele 2 pasuri si 80 km. Desi toti ne pun in garda ca drumul o sa fie prost, e incomparbil mai bun decat in Spiti, cu lungi bucati asfaltate, si pentru noi, mereu la vale.

Baralachala La

Echipa vesela cu care am mancat de pranz

Mineral

Noi si drumul

Culorile in dupa-amiaza asta sunt chiar faine, stanci rosiatice, cer albastru, un lac mic si verzui din cauza pietrelor acoperite cu matasea broastei si un canion cu coloane si forme de eroziune amintind de Capadocia. Gasim loc de cort imediat dupa Sarchu (unde rad a treia omleta pe ziua de azi, n-am nimic la stomac, asa ca ma consider vindecata) pe un teren de fotbal cu iarba galbena, crescuta pe nisip.

Locul de cort din seara asta

Calea Lactee

Maine aprofundam pustiul si pasuri noi de 5000 m.

Track si date: aici

Alta zi, alt pas, alt Personal Best (Z18)

Cei 28 de kilometri pana la inceputul urcarii spre Naki La merg bine. Singurul fapt notabil e ca, stand la coada la un pod,  ajungem sa fim inconjurati de vreo 5-6 indieni entuziasti care vor sa dea mana si sa isi faca poze cu noi.

Cei 400 m si 21 de serpentine de la Gatta Loops merg ok si ne vedem destul de usor la 4700 m, in schimb urmatorii 200 de metri se scurg groaznic de greu si efortul depus ne convinge pe amandoi sa ne oprim in valea dintre cele 2 pasuri (Naki La pe care tocmai l-am sarit, iar in fata ne sta Lachung La) pe care le avem de sarit pana in Pang si sa mancam din traista in seara asta.

Locul de cort de aseara, in culoarea diminetii

I-auzi. Suntem in paradisul Indiei

Cele 21 de serpentine ale Gatta Loops

Poza asta n-are nevoie de explicatii

In mod cert sa urci 1000 m diferenta de nivel in Carpati vs sa ii urci de la 4000 la 5000 m e o chestie total diferita si presupune infinit mai multa energie/ mai multe resurse.

Locul de cort de la 4750 m

Track si date: aici

<< India- Castigand altitudine (Z14-Z16)

Foto by Radu

Citeste mai departe...

India-Castigand altitudine (Z14-Z16)

Druml spre Keylong (Z14)

Pana in Chhatru ne continuam coborarea avand in minte doar mancare. Chhatru, ca si Battal nu este decat o adunatura de corturi si colibe de piatra sezoniere asezate langa drum. Totul functioneaza aici doar 4 luni pe an, in rest, pe 70 kilometri nu e nici tipenie. Nu pot sa nu ma intreb cum arata valea asta iarna, cand orice legatura e rupta de faptul ca pasul de 4000 m de deasupra Manali-ului se inchide.

Locul de cort de noaptea trecuta

Si o buna dimineata la orizont

Dupa Chhatru drumul urca si coboara inca 14 kilometri pana in Manali- Leh, ruta care ne intampina cu asfalt bun pe 30 de kilometri. O sa imi lipseasca verdele din Chandratal. Ma atrag mult mai mult versantii inierbati sau impduriti decat ariditatea pasurilor de 5000 m care ne stau in fata. Cu bucata mare de asfalt bun, Keylong devine fezabil pentru astazi. Ultimul oras inaintea pustiului, ultima pompa de benzina pentru 325 de kilometri, ultimele fructe si legume pentru urmatoarea saptamana si o camera de hotel la standardele din vest.

Toamna himalayana

Pedaland pe asfalt bun spre Keylong

Din minuile luminii

Track si date: aici

Nu ne dam dusi (Z15)

Astazi e o zi scurta. De fapt doar iumatate de zi, pentru ca am inceput-o pe la 1, dupa ce am lalait-o cu mare arta in camera faina de hotel pe care am avut-o, sub plapumi si asternuturi curate, apoi am luat bilete de avion pentru Leh- Delhi, mancare si hartie igienica, pentru urmatoarele zile in pustietatea pasurilor de 5000 m.

Drumul urca usor pana in Darcha, ne mai adapostim de ploaie, mancam de seara la o dhaba si gasim un loc de cort ok, care a presupus insa un ocol de 30 de minute. E interesant sa observi cum se adapteaza corpul la altitudine, si cum, acum, pedalatul la 3600 m este la fel de natural ca pedatul in Carpati.

Singurele picaturi de ploaie intr-o luna de zile

Mer de Glace de India. Unul din numerosii ghetari

Track si date: aici

Castigand altitudine (Z16)

Noaptea trecuta am cuplat sacii de dormit pentru prima data dupa mult timp, astfel incat combinatia de caldura cu tinut in brate a insemnat o trezire tarzie.

Dupa ce mai cumparam niste apa si biscuiti pornim la drum si urcam mai bine de 1000 m diferenta de nivel in putin peste 30 km

Campam pe ultimele petice de iarba gasite inainte de serpentinele ce marcheaza inceputul urcarii, constienti de faptul ca nu am avea timp sa sarim pasul astazi. Altitudinea se simte si ea si motorasele trag din ce in ce mai greu. De acum, cale de 300 km nu vom mai cobori sub 4000 m si ceva de timp suplimentar pentru aclimtizare, nu strica niciodata.

Compania Nationala de Drumuri indiana

Un cuplu de nemti care aproape ca l-au convins pe Radu sa incerce Zanskarul. Noroc ca am fost eu pe faza :)

Aventura la stanga, autostrada la dreapta. De data asta alegem autostrada

3 in 1: dhaba, magazin si Hard Rock Cafe

Track si date: aici

<< India-Primul pas, Kunzum La (4590 m)

Pedaland si dormind la inaltimea Mont Blanc-ului (Z17-Z18) >>

Foto by Radu

Citeste mai departe...