marți, 4 octombrie 2016

India-Marea de la munte (Z23-Z25)


Decidem sa ramanem azi la lac, pentru o zi de pauza. Locul e fain, vremea e buna si noi mai avem inca timp. Asa ca decat sa ne facem veacul prin pensiunea din Leh, preferam sa stam aici, sa ne perpelim la soare, sa ne uitam cum se schimba culorea apei de-a lungul zilei si sa ne credem la mare. O mare cu munti pe fundal. 

Facem doar o scurta incursiune in Spanik pentru a cumpara apa si a manca. Spanik pare un sat la capatul lumii. Totul e inchis, sigilat, pregtit pentru iarna si acum, la ora pranzului batut de vantul puternic ce ne-a impins si pe noi, ieri, pana la lac. Doar toaletele europene si chiuvetele stau la vedere, dezgolite de panza de cort ce le oferea intimitate. Gasim cu greu o tanti care ne pregateste nist orez, o omleta si de la care luam apa si biscuiti. Apoi ne intoarcem la activitatea anterioara. Stat in bataia vantului si nefacut nimic. Si citit. Am citit in India cred vreo 7 carti, performanta imposibil de egalat in oras, unde sunt atatea tentatii. Insa pe drum fiind, cand seara se asterne devreme si toate activitatile se rezuma la facut mancare (pe care oricum o face Radu) si a te baga la somn, nu prea ai altceva cu ce sa iti umpli timpul, iar orele trec placut cu o carte in mana.

Asa se leneveste cu mare arta
Cu o cafeluta
Cu o plimbare inainte de masa

Si alta la pas, dupa masa
India - The way back to Leh (Z24)

Astazi ne straduim sa plecam devreme ca sa putem parcurge cei 40 km pana in Durbuk (kilometri ce sunt relativ la vale) fara sa ne luptam cu vantul din fata care din observatiile noastre incepe sa bata puternic pe la 12.

Planul ne iese destul de bine si la 12 suntem in Durbuk. 

Mancam cu simt de raspundere, o supa, 2 farfurii de orez si 2 omlete, meniu de cicloturisti infometati si ne asternem la 5 ore de pedalat. Lungi orele astea. Tot la deal si tot la deal, intr-un constant 7% de te lua cu nervii capului. Radu dispare mereu rapid la orizont si eu raman mereu de caruta.

A fost o zi lunga, nu am nici un chef de orezul luat la pachet la pranz, ma cocolosesc doar la caldura pentru ultima noapte la altitudine si ultima noapte la cort din concediul asta. Maine si daca pedalez noaptea, ajung in Leh, fac un dus si rad niste fructe si legume.
Radu incepe ziua cu o baie
Atat pot sa manance 2 cicloturisti infometati: 3 omlete, o portie de orez, o portie de paste si o supa

India - Sarind Chang La (5360) sau cum e sa cobori 2000 m diferenta de nivel (Z25)


Desi ne-am trezit devreme, stam si vegetam in sacii de dormit, pana cand vine soarele pe cort. Impachetam, ne urcam pe biciclete si din cateva pedale ajungem la tabara militara de sub pas. De aici doar 500 m diferenta de nivel si cateva serpentine ne mai despart de al doilea pas de 5300 m din India. Nu a fost nimic greu, nu am impins, mi-a fost doar frig, dar frigul face bine la randament. Multi din cei ajunsi in pas se baga in vorba cu noi, nevendinu-le sa creada ca suntem ajunsi aici pe biciclete. Dupa pozele de rigoare (pasul asta a fost insa cel mai putin interesant), ne lansam intr-un Transfagarasan de 2000 m diferenta de nivel. Pe masura ce coboram, dam jos si din hainele de pe noi, astfel incat ajungem in campie in bluza si tricou. De aici drumul e stiut, cei 40 de kilometri valuriti spre Leh, unde mergem intins, cu pauze putine, ochii cautand doar bornele care se trec una dupa alta dupa noi. Maine pentru mine are sa fie zi de pauza, iar Radu va incerca sa urce si sa coboare un al treilea pas de + 5300 m si sa vanda bicicletele.
Chang La, ultimul pas pentru mine si daca nu intelegeti ce scrie pe foaie, apoi va traduc eu- Am f...ut pasul!
 Cu gandul asta am urcat fiecare pas din India
Un Transfagarasan si jumatate, la coborare
Toamna tarzie in satele de la baza muntelui

Track si date: aici

<< Drumul spre Pangong Tso (Z22)

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu