luni, 26 septembrie 2016

India- Pedaland si dormind la inaltimea Mont Blanc-ului (Z17-Z18)

Sarim Baralcha La (Z17)

Dimineata de azi incepe trist. Radu se vaita de foame si termina niste orez ramas de aseara, iar eu ma lupt apatica sa mananc un pachet de biscuiti, singura mancare din coburi care sper ca nu ma va trimite instant la toaleta.

Aseara am comis-o dupa 2 saptamani de India si pana nu am luat un Smecta nu a fost chip sa adorm. Asa ca in ciuda soarelui darnic de afara, atmosfera interioara e cam sumbra. Urcarea in pas merge bine si pe bune daca stiu de unde vine energia de a invarti la pedale (caci colaceii de grasime s-au topit deia), dar altitudinea nu imi pune probleme, nu gafai, nu ma doare capul, merg masurat si fara pauze prea dese. Cel mai greu este sa imi tin mintea ocupata asa ca joc fazan mai intai in germana si apoi in romana.
Atunci cand rozul e gri
Urcand
Ultima dhaba din zona. Intr-o saptamana plecau si ei
Radu avea o chemare deosebita spre numele asta. Pe cuvant daca am inteles de ce
Poza de la inceput, de data asta, cu regie
Pasul vine, pasul trece, Mont Blanc-ul cu ai sai 4800 m ramane in urma si dupa ce ne echipam incepem coborarea spre Sarchu. La 10 km sub pas dam de cateva dhaba si la ultima din ele vedem parcate 3 biciclete. Dam peste un cuplu catlan si un irlandez care mergeau impreuna spre Keylong, asa ca ne asezam si noi la masa cu ei si povestim. Eu poftesc la omleta, asa ca rad 2 pe nerasuflate si 2 ceaiuri de lamaie. La cat de frig e la 4000 m nu mai am nicio teama cu ouale.

Dupa o ora de povestit, fiecare ne continuam drumul. Noi, momentan la vale spre Sarchu, ultima posibilitate de aprovizionare pentru urmatoarele 2 pasuri si 80 km. Desi toti ne pun in garda ca drumul o sa fie prost, e incomparbil mai bun decat in Spiti, cu lungi bucati asfaltate, si pentru noi, mereu la vale.
Baralachala La
Echipa vesela cu care am mancat de pranz
Mineral
Noi si drumul
Culorile in dupa-amiaza asta sunt chiar faine, stanci rosiatice, cer albastru, un lac mic si verzui din cauza pietrelor acoperite cu matasea broastei si un canion cu coloane si forme de eroziune amintind de Capadocia. Gasim loc de cort imediat dupa Sarchu (unde rad a treia omleta pe ziua de azi, n-am nimic la stomac, asa ca ma consider vindecata) pe un teren de fotbal cu iarba galbena, crescuta pe nisip.
Locul de cort din seara asta
Calea Lactee

Maine aprofundam pustiul si pasuri noi de 5000 m.

Track si date: aici

Alta zi, alt pas, alt Personal Best (Z18)

Cei 28 de kilometri pana la inceputul urcarii spre Naki La merg bine. Singurul fapt notabil e ca, stand la coada la un pod,  ajungem sa fim inconjurati de vreo 5-6 indieni entuziasti care vor sa dea mana si sa isi faca poze cu noi.

Cei 400 m si 21 de serpentine de la Gatta Loops merg ok si ne vedem destul de usor la 4700 m, in schimb urmatorii 200 de metri se scurg groaznic de greu si efortul depus ne convinge pe amandoi sa ne oprim in valea dintre cele 2 pasuri (Naki La pe care tocmai l-am sarit, iar in fata ne sta Lachung La) pe care le avem de sarit pana in Pang si sa mancam din traista in seara asta.
Locul de cort de aseara, in culoarea diminetii
I-auzi. Suntem in paradisul Indiei
Cele 21 de serpentine ale Gatta Loops

Poza asta n-are nevoie de explicatii
In mod cert sa urci 1000 m diferenta de nivel in Carpati vs sa ii urci de la 4000 la 5000 m e o chestie total diferita si presupune infinit mai multa energie/ mai multe resurse.


Locul de cort de la 4750 m

Track si date: aici

<< India- Castigand altitudine (Z14-Z16)
Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu