luni, 8 august 2011

BCB-ziua 15 - Quart - Courmayeur



<--Din aceasi serie: BCB-ziua 14- Borgoramero - Quart

Pentru aceasta zi am pastrat in mare postarea initiala (scrisa de pe kindle) pe care doar am corectat-o si completat-o.

Campingul e la doar 7-8km de Aosta dar desi pana la campingul Mont Bianco La Sorgente nu mai avem mai mult de 50-60 km, avem si 1000 m diferenta de nivel de acoperit, noroc ca genunchiul meu s-a refacut si pot sa ii dau la deal la capacitate maxima.
Valea Aostei e o vale incarcata de istorie
Doar bagajul din coburi ma incurca. Azi si moralul e crescut, nu numai ca nu o sa murim, ba chiar o sa ajungem la destinatie. Localitatile se scurg usor, din Morgex (ultimul oras mai mare) facem si cumparaturile pentru cateva zile si il incarcam pe Radu ca sa ii mai temperam avantul cu care ii da la deal.
Vremea este insa mohorata si sta sa ploua
Si apoi, surpinzator, fara pante de 7 sau 10% ajungem in Courmayeur- micul oras incantator, de la poalele Mont Blancului. Il gasim neschimbat. Magazinele de munte, libraria, sediul ghizilor toate sunt la locurile lor. Pe ploaie incepem sa urcam si ultimii 300 m diferenta de nivel spre camping-Radu pe bicla, eu imping la ea, caci urcarea gen Valea Fiarelor pur si simplu nu ma inspira.
Radu face pauza la jumatea urcariii-observati fata de homeless a lui Radu, icoana din vitrina
 si umbra mea ca un fel de inger pazitor, cu casca de biciclist
Ajungem la Monte Bianco la Sorgente dupa 1800 km si 15 zile de biciclit fara pauza. Asa ca acum ne acordam o pauza in acest mediu extraordinar, inconjurati de munti pe toate partile, asteptam coletul cu bagajele pentru Mont Blanc si vremea buna.
Cand am inceput tura ciclocomputerul arata 2000 km
Ne revedem si cu Matteo (unul din ownerii campingului) care ne gaseste repede un loc linistit langa panoul de escalada. Nu avem nevoie de nicio prezentare a campingului,il cunoastem ca pe propriile noastre buzunare. Am facut cunostinta intr-o dimineata superba de august, cand iesind din cort acum 3 ani am ramas fara grai. Munti cum nu am mai vazut tronau in spatele meu, totul culminand cu un Grande Jorasses inzapezit, tronand masiv pe cerul albastru. Acum stim ce ne asteapta si ne dorim intoarcerea vremii bune, sa mancam masa de dimineata cu muntii sub ochi, si nu orice fel de munti.

(Este clar cel mai fain camping in care am stat ever, cu foarte multe facilitati, cu pret decent, cu iarba praspata. Avem asa: locuri de camping si la umbra si la soare, piscina, jacuzzi, panou de escalada, terasa pentru luat masa, bucatarie cu aragaz si cuptor cu microunde unde pot gati turistii, bucatarie unde sa gateste mancare calda pentru cei din camping, magazin, bar, wi-fi, toalete, dusuri, uscatorii, masini de spalat si uscat haine, loc de joaca pentru copii, casute, liniste, oameni ok si multa curatenie). Totul departe de un drum secundar (la 10 min ascuns in padure, la picioarele unor munti adevarati).

Campingul e liber caci ploaia a mai imprastiat din turisti...Nu prea primim credit cand ii spunem lui Matteo ce planuri avem si suntem repede catalogati ca -Bikers...Poate asta am devenit dupa atatea zile, poate mai pastram ceva munte in suflet insa, si stiu ca o facem, caci desi obosite si cautand odihna, picioarele nu au stare si ne vor purta inca de ziua urmatoare in plimbari scurte pe munte.

Nici cu ghidul francez, cantonat cu familia langa noi nu am avut mai mult succes cand a vorbit Radu cu el in engleza despre planurile noastre, sfatuindu-ne calduros sa ne mai gandim caci MB nu e o joaca de copil si traseul ales de noi e destul de crevasat....nu il invinuiesc, si eu daca vedeam doi "bikers" care vor sa urce pe Mont Blanc, fara pic de echipament pe ei (caci am expandat toate coburile pe iarba si de acolo nu a rasarit nicio pereche de coltari sau vre-un piolet, asa ca ma gandeam ca omul se gandea ca doar avem atata minte sa nu urcam in adidasii de bicla (ce e drept rigizi)) aveam aceeasi atitudine. Dar ne-am integrat pana la urma repede in peisajul campingului si dupa ce am desfasurat activitati administrative si am mancat, sarbatorind sosirea cu o conserva de fructe am pornit procesul de recuperare si odihna.

Era bine, era racoare, era pauza dupa 1800 km.
Au fost multi? Au fost!
Au fost grei? Au fost interesanti! Daca e prea usor stie omul singur sa isi complice viata, nu e problema...
A fost o calatorie, lunga si aventuroasa...Unii spun ca a fost o calatorie de angajament, noi am privit-o ca pe un proiect si ca pe o experienta. Am invatat mult din acesti 1800 km si am ajuns la un final. Nu am nevoie sa sarbatoresc. Ma simt bine si fericita cu mine insumi si acum ma razbun pentru toate momentele in care mi-a fost greu...A fost uneori ca un maraton. In orice maraton sunt momente grele dar cand ajungi la finish uiti de toate. Ramane doar multumirea interioara si o asemenea multumire simt si eu acum. Nu mandrie, nu sunt mandra de nimic, sunt doar impacata si multumita. Si pentru cateva ore si zile si linistita caci m-au abandonat pana si grijile pentru Mont Blanc, vazand ca oricat insista nu imi pot distruge zenul.
Don't worry, be happy!

Jurnal Radu

In continuarea seriei: BCB-zilele 16-18-pauza -pregatind urcarea pe Mont Blanc-->

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox 


Traseu: Quart-Aosta-Morgex-Courmayeur-Val Veny (Camping Monte Bianco la Sorgente)
Pedalat: 5 h
Distanta: 53.9 km
Medie orara in miscare: 13.6 km/h pana am ajuns in Courmayeur//11 km/h intreaga zi dupa urcarea spre camping
Total vertical climb: cca. 1250 m

Bike route 1278279 - powered by Bikemap

Un comentariu:

  1. De departe una dintre cele mai personale si mai sensibile postari ale BCB-ului.

    1. Poza cu Radu, umbra ta si icoana e geniala pentru redarea atmosferei.
    2. O fi el Radu batman, dar stim cu totii ca are dreptate cand nu renunta nici cand energiile par de mult terminate. Era si pacat sa nu pedalati chiar pana la poalele MB-ului.
    3. Se pot spune multe lucuri despre maratonul vostru pe doua roti, e evident ca oricate ne-ati povesti voi tot nu vom fi nici macar pe aproape experientei pe care fiecare drum, tara, zi si noapte v-au purtat mai aproape de telul intregii calatorii.

    RăspundețiȘtergere