duminică, 30 ianuarie 2011
luni, 10 ianuarie 2011
Valea Alba
"L’amitié ne rend pas le malheur plus léger, mais en se faisant présence et dévouement, elle permet d’en partager le poids, et ouvre les portes de l’apaisement".
Traseu: Busteni-La Verdeata-Valea Alba-Babele-Pestera-Valea Doamnelor- Saua Batrana-Poiana Gutanu-Simon
Eu si Claudia
Asteptam demult aceasta tura…cam de pe la revelion, si cam cu aceeasi nerabdare cu care asteptam turele in primii ani cand mergeam pe munte. Weekendurile de pauza de sarbatori generau acum o pofta nebuna de miscare si vroiam sa merg, sa umblu mult, sa ma bucur de munte. Nu imi mai amintesc de ce nu am gasit insotitori...Poate pentru ca le era teama de planurile mele? De fapt tot scriind imi amintesc...pentru ca se pregateau cu totii de schi. Insa propunerile si entuziasmul meu si-au gasit ecou,asa cum m-am asteptat in Claudia care acuza inca din serile lungi de dupa revelion aceeasi inactivitate. De cand am inteles ca mergem numai noi doua, parca devenise si mai interesant...Aveam sa constat ca imi doream demult o tura in doua, si mai ales imi doream demult sa am cu cine sa fac aceste ture. In capul meu se perinda iesirile faine cu Corina, cum mergeam impreuna ca doua floricele pe munte. Imi dau seama ca imi lipseste o prietenie la fel de sincera si apropiata precum cea pe care am avut-o cu Corina si mai presimt insa ca ceea ce imi doresc incepe sa se lege alaturi de Claudia. Raporturile sunt din unele puncte de vedere la fel, din altele diferite...Diferenta de varsta se pastreaza...eu sunt mai mica, Claudia mai mare J. Experienta insa e oarecum invers, din invatacelul care eram cu Corina, am devenit un om cu capul pe umeri care de regula stiu in ce ma bag si incerc sa nu intind coarda ca sa se rupa. Tupeul? Corina era o fire foarte calculata, Claudia,cand vrea se transforma intr-un mic batman. La Corina stiam ce ascunde orice zambet, orice gest...la Claudia mai am inca de inavatat..Ramane acelasi rucsac de 80 l pe care il iau acum in spate...si pe care il purtam si cu ani in urma in turele in doua...Doar ca atunci era nou, iar acum, bretelele cam tocite imi amintesc de trecerea anilor.
Debarcam in formatie de 4 in Busteni dimineata pe o caldura cam ciudata pentru luna ianuarie. Radu si Catalin merg la refugiu, la Costila, eu si Claudia plecam spre Poiana La Verdeata.
Desi e 8.30-9 padurea e treaza si inspira primavara...prin copaci se aud pasarele iar zapada se topeste rapid, stropi mari de apa tintind din copaci spre capetele noastre.
Urmele de pe poteca spun clar ca nu a mai urcat nimeni de curand pe aici. Sunt urme vechi de o saptamana peste care nu a mai nins nici macar 1 cm. Ne este cald si ajungem sa pastram pe noi o simpla bluza. Si sete...asa ca un punct de belvedere este motivul perfect pentru o pauza.
 |
| La cativa pasi de poiana "La Veredeata"-Valea Alba ni se dezvaluie |
duminică, 2 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)