Traseu: Cabana Capra-Refugiul Salvamomt cota 2000 - Vf Iezerul Caprei-Saua Caprei-Vanatoarea lui Buteanu-Lacul Capra- Cabana Capra
Echipa: eu si Radu
Ma intrebam cu Radu de ce toata lumea se bucura de venirea noului an. In fond ce e asa de vesel ca viata merge mai departe, poate am vrea doar sa pastram clipa. Daca si Radu care este un monument de curiozitate a zis asa, inseamna ca e ceva curios in asta. Sau poate oamenii se bucura doar din cauza perspectivei unui nou concediu, unei petreceri de 400 de lei de persoana la un restaurant mediocru din capitala etc.
Cum nu am reusit sa ne mobilizam catre o locatie cu zapada, am ramas prin imprejurimile stanei si dupa lungi parlamentari ne-am strans la Poenari, unde Marti, Silvana si Bebe (cum ii spuneti, George/Valentin sau cum???) ne-au intampinat cu bratele deschise.
Eu si Radu ne mobilizam greu de acasa si ne sustragem astfel de la pregatitul ciorbei de periosoare la tuci. Ajungem taman la fix cat sa o degustam.
Desi acasa nu aveam prea mare tragere de inima pentru petrecere, intram repede in atmosfera si mai pe afara, mai prin casa, ora 12 vine pe nesimtite. Bine, si treaba asta cu ora 12.00 e relativa, avand in vedere ca nu aveam decat un radio cu ceva muzica si un orologiu de perete, revelionul putea sa fie cand vrem noi. In fond la fiecare fix e un revelion pe undeva prin lume...
Pana la urma il serbam pe ora Romaniei si pana la 3 iara nu stiu cum trece timpul...Mai o tarie, mai o friptura, o salata, o prajitura, o tratatie, o matura, un spalat de vase...na, fiecare cu preocuparea lui.
Pe la 3 ne loveste somnul si primul esalon se retrage la somn. Curand ma trezesc aproape sufocata de caldura. Constat ca nu a bagat nimeni niciun lemn in plus in soba, doar ca a inceput sa arda caloriferul. Andrei deschide geamul, se face racoare si ne culcam la loc.
Dimineata, adica pe ziua asa ne trezim si ma tot indemn cu Radu, unul mai fara tragere de inima ca altul sa plecam undeva la munte. Am pleca, dar am mai sta...
Usor si la indemana ar fi Bucegii dar ne sperie perspectiva drumului de intoarcere de luni, cand se vor revarsa toti turistii de pe Valea Prahovei.
Asa ca ne urmam gandul de acasa si plecam spre Fagaras.
Lung drumul pana acolo, lung.
Avem insa o surpriza placuta si descoperim un niste drumuri faine in zona Targoviste-Campulung si se nasc niste idei de ture cicloturistice.
Ajungem sa urcam pe Transfagarasan odata cu lasarea intunericului si pe cat urcam, pe atat simplificam datele ecuatiei.
Ne macina pe noi un plan mai vechi cu culmea Raiosu-Museteica si planul pentru zilele astea era sa urcam acum, pe noapte la refugiul din Portita Arpasului si maine sa incercam traseul propus. Dar dupa ce mai gandim planul constatam ca nu are sens sa caram dupa noi, maine tot calabalacul (saci, saltelute), asa ca parca ar fi mai intelept sa dormim seara la Capra si maine, sa incepem de jos, dar light (cu un rucsac si o coarda).
Asa ca oarecum impacati cu ideea buna ce ne-a venit ne bagam la somn in pufosenii. Si dormim domne, chiar daca in scaunul de la masina, dar dormim.
La 6 ne trezim, mancam in saci si in loc sa iesim afara sa ne echipam, “motivati” de vremea de afara, ne intindem la loc pentru siesta. O siesta de vreo 3-4 h, caci ne trezim la 10. Vremea nu e mai buna, fata de cum era dimineata, dar cica trebuie sa facem putina miscare dupa atata somn.
 |
| Si bine am facut ca am plecat |
Asa ca pornim pe traseul de rezerva spre Lacul Capra.
Taiem aproape toate serpentinele Transfagarasanului si urcam “ata” pana la refugiul salvamont de la cota 2000. E relativ pustiu pe aici. Putine masini pe drum, putini oameni pe drum, nimeni cu ganduri efective de plimbare pe munte.
La refugiu facem pauza, admiram ceata-adica laptosenia asa cum am alintat-o si facem teste pe 2 caini sa vedem daca sunt vegetarieni (nu sunt). Le-am oferit mar si mandarina dar dupa curiozitatea descoperirii s-a intalat lehamitea pentru produsul oferit.
 |
| Jos in vale e cabana Capra |
