Dupa ce minunata
noastra excursie a pierit si a fost resuscitata
de nenumarate ori si nici nu stiam daca vom mai pleca sau nu, iata ca
pana la urma, dupa ce fiecare s-a zbatut cu problemele personale,
ne-am strans in formatie completa (si asta e mare lucru) la un drum
lung spre Alpii Austrieci…Si de atata dor si foc, drumul de la
Bucuresti la Oradea a fost facut cu 1.5 minute de pauza, cat s-au
schimbat soferii, in rest nu visam decat sa ne vedem odata trecuti de
granita si sa nu mai fie cale de intors.
 |
| Austria, here we come! |
Din drum nu mai stiu mare
lucru, eram mult prea incantati ca in sfarsit suntem in concediu si
vom sfida lipsa zapezii din Romania, exploatand la maxim potentialul
schiabil Austriac.
 |
| Zillertal (de la Hintertux pana in Mayerhofen) |
Desi asteptarea a fost
lunga, inghesuiti pe bancheta din spate a masinii, totusi nu s-a
plans nimeni pana nu ne-am vazut ajunsi in fata cochetei noastre
cabana, cand ne-am expandat literalmente in parcare.
 |
| Casuta noastra...- |
Eu una eram tare
curioasa de mersul treburilor prin Austria si cand am urcat in
apartamentul nostru, nu am putut decat sa ii dau dreptate lui
Em....era mai bine ca acasa... loc de parcare, camera de pus
schiurile si claparii, un apartament numai bun, de 2 camere, cu 1
baie in dulap (misto concept), o bucatarie dotata mult mai bine decat
cea de-a casa, 2 balcoane incapatoare ce puteau tine loc linisit de
frigider (dar aveam si din acesta), si multa ordine....
Apartamentul,
aranjat simplu si foarte functional, nu excela cu nimic (cu exceptia
baii in dulap) dar nici nu avea vreo lipsa si in primul rand era
curat si foarte ordonat. Ca atare,prima masura instituita a fost
prezervarea ordinii la noi in camera (Radu si Em nu au avut loc de
obiectii) si a curateniei in general (inclusiv dusul gunoiului macar
1 data la 2 zile si spalatul vaselor de mai multe ori pe zi).
Astfel sarcinile fiind
trasate, nu mai aveam decat sa ne asternem la un film, la un
instructaj teoretic al lui Em cu privire la schiat si la rontait
fistic...de fapt desi ne picau ochii de somn, mai nimeni nu vroia sa
paraseasca butoiasul de heineken carat pana aici, si se incapatana sa
viseze la prima zi de schi.
O prima zi, ce a fost
rezervata statiunii in care stateam-Finkenberg.
O statiune micuta, plina
de case de vacanta, dar cu toate facilitatile necesare. Skibus care
avea statia in fata casei noastre spre principalele statiuni de schi
de pe vale, supermarket din care ne aprovizionam regulat cu Suc de
mere si checuri, si mai ales telegondola la 300 de m de casa. Astfel
si daca vroiai sa schiezi numai la tine in statiune aveai zeci de kilometrii de partie pe care sa te tot dai.
Pornim pusi pe treaba si
ne luam cu totii skipassuri pentru 6 zile, toata valea, inclusiv Em,
care de voie de nevoie va trebui sa faca in asa fel incat sa se
merite investia.
Astfel primele 2
zile sunt rezervate din punctul meu de vedere acomodarii cu noile
schiuri, scaparii de raceala cu care am plecat de acasa si mai ales
trainuirii lui Em, care acum punea pentru prima data schiurile in
picioare pe o partie amenajata si planuiam sa il determinam sa
schieze si altfel decat glont cu scandurile paralele la vale.
Astfel dedicam aceasta
prima zi, partiilor albastre, si avem de unde alege in Finkenberg, de
la cateva partii usoare cu baby lift, la cele cu teleschiuri si apoi
telescaune, de la cele scurte cat pentru 2 viraje la cele lungi,
amenajate pe tot felul de drumuri de legatura.
 |
| Zapada proaspat ratracuita |
Partea superba este ca
aici nu este nevoie sa te multumesti cu o statiune, instalatiile pe
cablu te vor purta din ce in ce mai departe, si un schior mediu va
gasi tot timpul o partie pe nivelul lui pe care sa revina.
 |
| Partile de la "etajul"superior |
Cum si pentru mine
si pentru Em este prima data cand schiem in Austria, printre coborari
ne si luam timp suficient sa ne hlizim in stanga si dreapta, sa
admiram, sa observam mersul treburilor, sa ne delectam cu liberatatea
de a schia intr-o mare de oameni, in care insa nimeni nu dreanjeaza
pe nimeni, nici prin atitudine, nici prin aglomeratia de om/m patrat
de partie, nici prin cozile la instalatiile pe cablu si nici macar
prin mizeria pe care ai nostri ar lasa-o la toaleta...
Dupa prima zi, nu suntem
nici pe departe rupti de oboseala asa ca avem suficient chef sa ne
mai plimbam prin magazine si sa concepem o cina pe cinste, cu paste
atent pregatite pentru carboloadingul regulamentar...Singura noastra
nemultumire este frigul...doamne, mult prea frig, pentru noi si desi
incercam sa parem cat mai “Oamenii muntelui” ne infofolim in
fiecare dimineata ca pentru Siberia.
Aici gasiti partia Harakiri (nu va povestesc despre ea, cititi singuri, va las doar un filmulet)si un monstru de telecabina, cat un autobuz, capacitate 150 pers/transport : "The 150-passenger Tux – the largest
cable car in Austria". Functioneaza din decembrie 2011, si leaga zonele Rastkogel/Tux cu Penken/Mayrhofen. Sunt 2 cabine, care merg cu viteza de 12m/s si parcug drumul in 5 minute. Pleaca de la 1706 m si urca la 2415 m, transportand 1750 pers/h.
Ziua 2 –Zillertal Arena.
Cu totii am fost de
parere dupa cea de-a doua zi de ski ca aceasta
regiune este printre cele mai frumoase, printre cele mai apropiate de
profilul nostru, o statiune pentru schiorii de partie, fara fite si
fara pretentii, veniti pentru soare, pentru partiile unele mai
superbe decat altele, pentru atmosfera din localurile gen
impinge-tava prezente in puncte strategice de pe partii si tot asa..
Pentru Em, care in prima
zi s-a delectat cu albastrele, acum era timpul pentru un upgrade caci
drumul inlantuit pe vreo 3 telescaune care avea sa ne dea
posibilitatea sa exploram vreo 100 km de partie, peste 3 varfuri ma
atragea ca un magnet si nu aveam de gand sa il las pe Em sa se
chinuie o zi intreaga pentru o albastra cam inghetata in dimineata
asta... Asa ca, dupa principiul odata si odata trebuie sa spargem
gheata, urcam in varful muntelui si de aici, nu mai aveam decat o
varianta...coboram o rosie...e adeavarat ca nu a fost simpla dar
totusi atmosfera era de vis, munti de jur imprejur, soare, o zapada
excelenta, partii late si incapatoare cu nenumarate variante, totul
sclipitor si frumos in jur, te tragea parca la vale iar si iar si
iar.
Oricum gheata sparta, ne
indreptam acum spre un nou telescaun, mare si incapator si cu bubble,
de care ne-am indragostit pe loc caci microclimatul din el era atat
de placut...
De aici, trecem muntele si
ne delectam cu 2 partii superbe albastre, una pe un drum mai ingust,
alta cat o autostrada cu 10 benzi...si una peste alta ne bucuram de
soare...nu conteaza ca telescaunele sunt descoperite, ne leganam cu
placere in ele urcand regulat, dar avand in cap doar noua
coborare...Strangem si strangem kilometrii, ne oprim doar pentru
ceaiul si sandwichul de la ora 12...
Pe dupa-amiaza deja
suntem intrati in atmosfera, gasim o noua partie rosie, deservita de
un bubble si o tot stresam, suntem deja sub drogul care se numeste
ski...ski ski ski ski skiiiii.
Facem calcule cum sa prindem o noua
urcare si cam de cate ture mai avem timp si doar programul de
inchidere ne goneste de pe partii.
Desi in zona nu ninsese
serios decat cu 1 sapt inainte, totusi pe partii zapada era din
belsug caci tunurile mergeau in continuu si alimentau partiile
inchise azi, deschise maine, si tot asa, astfel, desi pe off piste nu
am avut sanse sa ne bagam, totusi schiul pe partie nu ne-a dezamagit
cu nimic.
Cateva date
Zillertal Arena este de fapt formata din 4 zone distincte interconectate insa cu instalatii pe cablu:
Zell am Ziller,
Gerlos, Königsleiten, Gerlosplatte
Astfel cifrele spun tot:
- 166 km partii, 10 km negre, 114 rosii and 42 km albastre
- capacitatea totala a instalatiilor 78.495 de pers/h
- 200 km de rute de schi de tura
- cea mai mare parte a partiilor se desafoara intre 2000-2500 m
Ziua 3-Hintertux
Astazi mergem la Polul
Frigului...ei bine, poate exagerez dar inca de dimineata in
Finkenberg erau multe grade cu minus si desi noua in masina ne era
cald si bine, totusi termometrul ne dadea fiori. Pe cat noi urcam pe
atata gradele afisate... urcau si ele, doar ca aveau un mare minus in
fata.
In parcare se
opreste la -19 p si ne gandim cu inima rece la ce temperaturi o sa
schiem la 3200 m. Pana acolo insa ne bucuram de minunile tehnicii
adica de cele 3 telegondole inlantuite, din care ultima cea mai
aeriana de departe, ce ne duc leganat pe ghetar.
 |
| Ultima gondola din seria de 3, dar si cea mai aeriana si cea mai inalta din Europa (se cheama Glacier Bus 3, a fost data in functiune in 31 dec 2000, pleaca de la 2600 m si urca la 3250 m si transporta 3000 persoane /h |
 |
| O muchie expusa, fotografiata din gondola |
Nu inregistram decat
-23 de grade si combinatia lor cu viteza si zonele umbrite sunt
demne de congelator...
 |
| Pe terasa de la 3200 m |
 |
| Panorama de pe terasa-in rezumat o mare de munti |
Noroc ca noi fiinte cu sange cald, strangem din
dinti si ne dam
 |
| Cautam in principiu partii la soare |
Coboram val vartej ori la gondola ori la
telescaunele acoperite si rezistam eroic pana la capat...Ei totusi nu
va imaginati ca a fost un ger continuu...am avut parte si de soare pe
partia 17...Binecuvantata fie aceasta combinatie de partie cu
telescaunul cu buble care o deservea. Insorita de la un cap la altul,
cu un bergrestaurant cu muzica tiroleza amplasat in prima treime,
nici prea inclinata nici prea lina, suficient de interactiva pentru
toti si cu un acces la telescaun eficient...din partie nu trebuia
decat sa franezi si intrai pe banda de cauciuc...
 |
| Tipicul unei terase prietenoase |
Am coborat poate si
de 20 de ori si chiar ne-am incalzit, pana cand insa am scos mana din
manusa sa fac un fimulet, la soare, si mi-a inghetat in secunda
urmatoare. Ce e drept dure conditii de schi dar in gasca, totul e mai
usor si indemnadu-ne unii pe altii am rezistat pana la ultima urcare
a gondolei.
Ziua 4-HochZillertal
O zona noua, ceva mai
ciudata, semanand mai mult a Romania decat a Austria...vreme
mohorata, partiile deschise doar la nivelul padurii.
Totusi astazi
marcam 2 realizari: Em coboara prima lui partie neagra: “Em este
timpul sa spargem mitul partiei negre” si eu realizez cat de
important este sa ai casca, inclusiv la schi.
Temperaturile coboara din
ce in ce mai mult....parca suntem in plin ger al bobotezei, nu ne
intereseaza decat gondole si scaune cu bubble, suntem din ce in ce
mai doritori de soare si incepem sa ne uitam urat la termometre.
 |
| Captain Speed dupa o coborare |
...iar apoi, ne-am
reintors pe acolo pe unde ne-a placut...adica
peste tot.Numitorul comun fiind acum frigul, gerul naprasnic
temperaturile ce plecau leger de la -12 grade si ajungeau pana la
-17.5 la soare...Eram in Zillertal Arena, la soare si muream de
frig...de ce oare?
Cu ce am ramas?
Ne-au placut Zilletalul si Hintertuxul...mi-a placut Finkenbergul
pentru ca era nesperat de accesibil in 300 m de acasa erai in
gondola. Mi-au placut autobuzele si trenurile gratuite pentru schiori
si care te duceau/aduceau spre/din orice statiune de schi din zona,
ne-au placut serile in care stateam la povesti la caldura cu pastele
aburinde in fata, un pahar de vin sau unul de bere, rontaind fistic
si simtindu-ne ca de Craciun.
Mi-a placut baia din dulap
pe care o aveam in camera si curatenia ce ne inconjura peste tot si
pana la urma am ajuns sa ne obisnuim si cu frigul de sezon. Vacanta,
zapada, prietenii si o seara la caldura, defiland prin casa in botosi
de puf spala multe din amintirile frigului de peste zi.
Am ramas in mod cert
cu mottoul “Have fun in the sun” si cu dorinta vie de a ne
intoarce acolo.
Costuri?
-cazare aprox 100 euro
-transport: 80 euro
-ski-pass (pentru toata valea, super ski-pass, 650 km de partii), pentru 6 zile :210 euro
