duminică, 4 august 2013

Descoperind si Zahmer Kaiserul



<--Stripsenzahn (VI-), Totenkirchl-Sockel, Wilder Kaiser

15 zile s-au scurs printre degete. Ultima zi din concediu, va fi, cum altfel daca nu tot pe munte? In total 16 zile din care 15 pe munte...As lua o pauza, as pune capul pe perna de acasa, m-as intinde pe salteaua confortabila si as lasa racoarea diminetii sa ma inveleasca...Imi doresc linistea de acasa, dar cat timp? 2-5-7 zile? Si apoi imi voi dori sa plec din nou. Stiu asta! Chiar de m-as indopa cu munte, dupa o perioada de “digestie”, as ajunge sa visez din nou la tortul verde-alb-cenusiu. Prea rar mi s-a intamplat sa “dau pe afara” si nu o sa se intample acum. Nu, nu o sa merg cuminte asa cum imi sopteste sfatuitorul cel prudent de pe umarul drept. Nu, nu o sa merg la relanti sa nu cumva sa nu transpir....O sa transpir...De la inceput! Astazi plec urechea la sfatuitorul nebun de pe umarul stang si il aud doar pe el cand ma indeamna sa urc, sa urc, mai repede, mai alert. Pana sa ma trezesc am pus deja 200 de m intre mine si satul unde avem masina, motoarele sunt incinse la maxim ca doar sunt la trail running. Poate doar in mintea mea, caci alergarea lipseste din ecuatie pe poteca asta “in cap”! 700 m diferenta de nivel pana la cabana, 1h45 pe indicator, 52 de minute pentru mine. Mai pot? Ia zi, mai putem? Betele se arunca in sus, mana se prinde de cablu, piciorul calca sigur dupa atatea zile pe munte. Narile se dilata, corpul cere aer, plamanii vor aer, creierul vrea aer si totusi ar pastra si umbra copacilor, caci uite, platoul se apropie cu repeziciune si toate aceste vor fi pierdute. Ma uit la ceas si mai sunt 2 minute pana la timpul limita “auto-impus”. Daca la cabana ar fi finishul si as alerga poteca pe curba de nivel framanatata de copitele vacilor as ajunge la timp. Mai pot, mai exista inca speranta. Mai pot sa ii cer corpului meu sa faca ceva si el stie inca sa asculte. De departe, la trail running, urcarea mi se pare cea mai fascinanta. Dupa 600-1000 m, dupa o urcare abrupta in care nici macar o secunda nu ti-ai dat sa te opresti, cu momente in care simteai ca timpul se dilata si urcarea e interminabila si cu secundele ce treceau totusi atat de repede pe monitorul ceasului de la mana...si la final, cu vantul ce iti cutremura corpul transpirat si cu respiratia ampla pe care o ai atunci cand te opresti, necrezand nici tu ca s-a terminat si acum vei cobori. Dar eu nu cobor, ci pentru ca am timp, ma hotarasc sa urc la cabana de mai sus, pe un drum forestier batut de soare pe care il merg batraneste. Acum nu mai e Mike, acum e Claudia, care se taraste la deal pe drumurile forestiere. Sunt salvata cand de o banca, cand de un colt cu iarba si fiecare petec de umbra e motiv de pauza. 
Spre Kuftsein si satele din imprejurimi
In plus nu ma grabesc nicaieri. Mai am doar de coborat...Asta ii place lui Radu, mie doar ocazional...Totusi fiindca e finalul concediului, trebuie sa inchei epic si ar fi bine sa nu mai fac mofturi, da? Ca prin dealurile de pe langa Berlin cauti poteca cu lupa. Asa ca, hai sa coboram, cat de repede si de sigur putem. Hai sa o facem in stil mare! Totusi elanul mi se blocheaza in drumul forestier cand din nou faza “Claudia” revine si picioarele mele nu vor neam sa alerge pe drumul asta. Prudentul din dreapta imi spune ca avem timp suficient sa ajungem inapoi la masina inainte de ora de intalnire fixata cu Radu si ma hotarasc sa il ascult si pe el in tura asta pentru ca sfatuitorii mei sa nu se simta neglijati ori favorizati. Asa ca imi tarasc picioarele pe drumul lung, cautand cu ochii paraie bune de spalat. Din pacate toate sunt la distante apreciabile de masina asa ca sunt condamnata sa raman transpirata pana in Berlin, sa aduc noroiul de Alpi pana pe presul din fata casei...Si de mai vreau munte, as putea baga si bocancii in casa, sa miroasa a tranpiratie si sa lase in urma nisip de Dolomiti, dar nu o fac pentru ca ar “turba” colegul nostru de apartament! Muntele ramane al meu, al nostru, ne ramane in suflet si nu poate fi descris si impartasit in mai multe cuvinte decat a fost vreme buna, a fost frumos, am fost la catarat si la treking. Ce a fost ramane in noi si il purtam in suflet si in cuvintele din limba noastra. 

Si acum ma intind sa ma odihnesc, caci vacanta nu e pentru odihna (sau nu inca cel putin-si sper ca acest inca sa fie cat mai lung - in ani sau zeci de ani) si ma apuc sa visez cu ochii deschisi. Cand ai fost in paradis e greu sa te intorci la dealurile monotone de acasa si...si daca as sta un weekend intreg cu ochii in tavan, as vedea tot munti!

Foto by Radu
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox
  • Detalii zona: Zahmer Kaiserul face parte din Kaisergebirge, aflandu-se la N de Wilder Kaiser. Este mai mic insa decat acesta, si prin dimensiuni si din punct de vedere al altitudinii, avand insa un profil asemanator.Cel mai inalt varf este Vordere Kesselschneid (2001m). Masivul este usor accesibil din Kufstein si din localitatile invecinate.
  • Traseu: Oberndorf-->Ritzaualm-->Vorderkaiserfeldenhuette--811 (Ebbser Steig)-->Ebbserjagdhuette--> drum forestier-->Oberndorf
  • HartaKompass, Kaisergebirge (1:50.000)

0 comments:

Trimiteți un comentariu