miercuri, 24 iulie 2013

Trekking in Wilder Kaiser (II)



<--Din aceeasi serie: Catarare la Stripsenjochhaus

"Have you gazed on naked grandeur
where there’s nothing else to gaze on,
Set pieces and drop-curtain scenes galore,
Big mountains heaved to heaven, which the blinding sunsets blazon,
Black canyons where the rapids rip and roar?
Have you swept the visioned valley
with the green stream streaking through it,
Searched the Vastness for a something you have lost?
Have you strung your soul to silence?
Then for God’s sake go and do it." 


(The Call of the Wild - Robert Service)

Astazi facem pauza de catarat, nu de alta, dar nu prea mai avem piele pe degete. Asa ca vom combina o coborare de la cabana pana la Parcarea Aurolacilor, cu o tura de trekking intr-o zona noua.
Pe langa Fritz-Pflaum-Huette
Cum nu mai mergem la catarat, putem sa facem pauza si de la sculatul de dimineata si ne intindem astfel pana pe la ora 8.00.
In saua de langa refugiu
Nu ne luam inca "la revedere" de la peretii din Wilder Kaiser pentru ca vom reveni cat de curand (peste 1 zi).
 Aici Predigstuhl si peretele estic din Fleischbank
Coboram de voie la masina si in timpul ramas facem o scurta (sau mai lunga) tura de trekking, asta si pentru a da ragaz degetelor noastre de la maini, si picioarelor umflate sa isi revina. Alegem o tura in circuit ce pleaca fix din parcarea unde avem lasata masina (Griesener Alm) si urca spre un refugiu deschis doar in weekend (Fritz-Pflaum-Hütte), refugiu administrat de DAV Bayerland.

Traseu: Griesener Alm--81600--> Fritz-Pflaum-Hütte--83/815--> Griesener Alm

Cum deja folosim harta asta de cateva zile am inceput sa ne prindem de specificul potecilor, asa ca gandim circuitul astfel incat sa urcam pe poteca mai abrupta si sa coboram pe cea mai buna si mai uzitata. Si alegerea facuta a fost castigatoare, caci odata dovediti primii 600-700 de metri diferenta de nivel, pe un urcus abrupt si sustinut, nimerim intr-o zona ce seamana cu o caldare superioara a unei vai glaciare. Pragul stancos pe care il dovedisem ne scoate intr-un loc izolat, rupt parca de lume. Poteca se contureaza firav printre pietre, si fie subtile puncte rosii, fie mici momai ne ghideaza pasii fiindu-ne de ajutor. Panze de grohotis se pravalesc de pe varfurile din jur, varfuri ce pazesc tacute dar cu strasnicie aceste locuri. Hoinarim in voie stiind ca suntem departe de poteca batuta, si nici macar caldura nemiloasa de la mijlocul zilei nu ne mana hotarat de la spate.


Refugiul este inchis dar ofera pavaza buna impotriva soarelui cu corpul sau unic si masiv. 
Refugiul arata foarte bine

In centru stanga se vede un varf innierbat care este Stripsenkpopf, iar 200 m sub el,
mascat de peretele din staga se gaseste refugiul Stripsenjochhaus
Cum prea multe lucruri nu avem de facut azi, stam si pregetam la umbra, asteptand sa treaca zaduful si schimband uneori pozitia: cand cu tot corpul la umbra, cat totul la soare, cand jumatate asa, jumatate asa...Trebuia sa ne refacem puterile pentru ziua de maine cand aveam sa intram intr-un traseu din seria "o sa murim": Via Classica.

In continuarea seriei: Via Classica -->

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu